„Rãdãcinile învãtãturii sunt amare, dar fructele ei sunt dulci.” – Aristotel
Profesorul Octavian Dumitriu sa nãscut la 28 iulie 1938, in comuna Vulturesti, judetul Bacãu. A urmat Scoala gimnazialã in satul Deleni, judetul Vaslui, si Liceul ‘Mihail Kogãlniceanu’ Vaslui, absolvind Facultatea de Matematicã a Institutului Pedagogic de 3 ani, din Iasi. În viata sa pãmanteanã, profesorul Octavian Dumitriu a avut mai multe pasiuni: matematica, rebusul, apicultura, fotografia, fiind un invingãtor asupra teribilei boli, numitã hemofilie, panã in vecinãtatea implinirii varstei de 80 de ani. Între pasiunile sale, pe primul loc s-a situat, in permanentã, MATEMATICA, de care s-a indrãgostit pe cand era elev la gimnaziu si de care s-a apropiat panã la contopire, in timpul cursurilor liceale, predand-o apoi, timp de 40 de ani, la Scoala din Vãleni, comuna Vãleni, judetul Vaslui. Apropierea de matematicã a viitorului profesor Octavian Dumitriu a fost declansatã de invãtãtorul IOAN COTAC (pe cand era elev la Scoala din Deleni, judetul Vaslui) si consolidatã de profesorul TRAIAN BRANZEI, in timpul frecventãrii cursurilor liceale (la Liceul ‘Mihail Kogãlniceanu’, Vaslui), care l-a purtat incet, dar sigur, pe drumul fãrã de intoarcere a nobilei meserii de profesor de matematicã. Întrebat, de mai multe ori, de ce a ales un obiect atat de greu si complex, rãspunsul profesorului Octavian Dumitriu a fost simplu si invariabil: ‘matematica mi-a asigurat existenta… si am predat-o cu plãcere si cu tragere de inimã’. A sustinut toate examenele pentru acordarea gradelor didactice: Definitivat (in 1968), Gradul II (in 1975) si Gradul I (in 1988). Am cunoscut multi profesori care aveau o pregãtire de specialitate foarte bunã, dar nu reuseau sã stãpaneascã metodica predãrii obiectului respectiv. În cazul nostru – matematica. Profesorul Octavian Dumitriu era convins cã matematica ne ajutã mult in lupta cu vicisitudinile vietii si ne oferã posibilitãti de a iesi invingãtori. Avea un stil propriu de predare – invãtare – evaluare, un model de urmat. Era eficient: preda sistematic, organizat, consecvent, metodic si cu pasiune. Era punctual, optimist si stia sã se adapteze fiecãrei clase la care preda. Dupã propria-i mãrturisire: ‘La Scoala din Vãleni nu sunt elevi a cãror minti sã nu-i ajute in efortul lor pentru invãtãturã – dar cum lenea e cucoanã mare, care nu are timp de invãtare, unii din elevi au cãzut in capcanele ei si numai rusinea i-a trezit la realitate’. În intreaga sa carierã didacticã, el s-a strãduit sã facã matematica cat mai atractivã si accesibilã elevilor, insistand, cu orice prilej (fie la orele de clasã, fie in activitãtile extradidactice), ca acestia sã o vadã cu alti ochi, nu ca pe o ‘punte a suspinelor’, o sperietoare. Scopul lui era ca elevii sã asimileze noi cunostinte cu efort mic, dar cu interes mare. Cunoscãtor, in profunzime, a matematicii gimnaziale si a programei scolare, si inzestrat cu metodica predãrii matematicii, profesorul Octavian Dumitriu, prin exercitii si probleme (din care unele distractive), reusea sã antreneze elevii, treptat, la un efort intelectual si, uneori, fizic (in timpul activitãtilor practice in teren), obisnuindu-i cu munca si dezvoltandu-le, simultan, spiritul de observatie, stãpanirea de sine, initiativa, prezenta de spirit, agerimea etc. Îi ajuta pe elevi sã descopere intotdeauna rostul invãtãturii si sã capete plãcerea de a munci. Pentru Octavian Dumitriu, munca profesorului de matematicã nu era deloc usoarã. Pe langã transmiterea continutului programei scolare, ‘trebuie cãutat un bogat sistem de reguli in relatiile profesor-elev si elev-profesor’ (Octavian Dumitriu, ‘Matematica distractivã si rebus’, Editura ‘Sfera’, Barlad, 2017, p. 163). Profesorul trebuie sã se apropie cu cãldurã si vorbe bune de elevi. Sã coboare la nivelul lor de intelegere. Sã predea noile notiuni pe o bazã cunoscutã. Trebuie asigurat un climat de incredere, de liberã exprimare, de trezire a curiozitãtii si dorintei, de cunoastere din partea elevilor. Profesorul Octavian Dumitriu recurgea la unele ‘siretlicuri’, prin care urmãrea sã atragã elevii de partea invãtãturii, prin abordarea, in unele ore de curs, a unor mici jocuri ale mintii. Astfel le insufla increderea in fortele proprii si curajul de ‘a se lupta’ cu matematica. Stiind, de la ION IONESCU (unul din fondatorii ‘Gazetei Matematice’, Seria B), cã elementele ce garanteazã succesul la matematicã sunt ‘vointa, initiativa, perseverenta si rãbdarea’, profesorul Octavian Dumitriu a reusit sã-i ridice pe elevii sãi la nivelul asteptãrilor, in cadrul Evaluãrilor Nationale si a Olimpiadelor scolare. Rarele esecuri il fãceau sã o ia de la inceput, atitudinea lui rãmanand, mereu, pozitivã. Încurajarea permanentã a elevilor i-a mobilizat pe acestia in efortul lor de insusire a cunostintelor si de formare a deprinderilor de calcul. Dupã el, ‘capcanele’ din matematicã pot fi evitate dacã elevul tine cont de imperativele: ‘Întelege enuntul – Gandeste rational – Rezolvã corect!’. În matematicã, Octavian Dumitriu sa condus dupã dictonul: ‘NON MULTA, SED MULTUM!’ – ‘NU MULTE, CI MULT!’. Pe langã activitãtile la clasã, profesorul Octavian Dumitriu organiza si activitãti adiacente, menite sã ridice nivelul de pregãtire al elevilor mai buni, dar si sã le trezeascã interesul pentru matematicã. În aceastã categorie intrã si Cercul de matematicã ‘Tanãrul matematician’ (care, la inceput, s-a numit Cercul ‘Gheorghe Titeica’), organizat pe grupe de elevi: clasele V-VI si clasele VII-VIII. Fiecare cerc avea un presedinte si un secretar de cerc, o evidentã clarã a tematicii sedintelor bilunare si o evidentã clarã a prezentei membrilor sãi. În cadrul cercului se rezolvau cele mai frumoase probleme de matematicã, din manual, din culegeri si din ‘Gazeta Matematicã’. Între timp unii elevi sau si abonat la aceastã revistã, devenind rezolvitori de probleme corespunzãtor claselor din care erau. Profesorul indrumãtor al cercului (Octavian Dumitriu) a publicat in Gazeta Matematicã peste 30 de probleme. Cercul de matematicã avea si o Gazetã de perete, numitã tot ‘Tanãrul matematician’, cu trei rubrici: una pentru clasele V-VI (in stanga), alta pentru clasele VII-VIII (in dreapta) si rubrica ‘Stiati cã…’ (in mijloc). Materialele erau schimbate bilunar, iar elevii doreau, care mai de care, sã-si vadã numele in Gazeta de perete, la Gazeta Matematicã, intrucat se afisa lista cu cei care rezolvau corect aceste probleme. Între anii ’80 – ’90, profesorul Octavian Dumitriu a realizat cu elevii activitãti recreative si distractive in cadrul unui club numit ‘Clubul Matematicienilor Veseli’. Aici, pe langã elevii claselor V-VIII, participau, benevol, si elevii din clasele a III-a si a IV-a, impreunã cu invãtãtorii lor si cu alti profesori. Activitãtile erau organizate in vacantele de iarnã si de primãvarã. Activitãtile erau diverse. Spre exemplu, in vacanta de iarnã se orna un brad, fiecare globulet avand un numãr, care ascundea un catren ironic la adresa celor care intarziau la ore, nu invãtau, nu-si fãceau temele, erau lenesi, dar si catrene de laudã pentru cei merituosi. De multe ori, catrenele se potriveau-mãnusã elevului care l-a ales, ceea ce strarnea hohote de ras si multã veselie in randul celor prezenti. Veselie mare era si atunci cand anumite probleme de matematicã, fizicã sau chimie ii puneau pe elevi in incurcãturã. În final avea loc un concurs cu cinci probleme de matematicã, pentru rezolvarea cãrora elevii erau premiati cu dulciuri. Elevii din Vãleni participau la olimpiadele scolare de matematicã si obtineau rezultate bune si foarte bune. S-a remarcat viitorul profesor universitar doctor CONSTANTIN ZÃLINESCU (profesor la Facultatea de Matematicã a Universitãtii ‘Al. I. Cuza’ Iasi), care, in clasa a VII-a, la etapa judeteanã, a ocupat locul I, cu punctajul maxim (20 de puncte). Pentru ca elevii lui sã performeze, profesorul Octavian Dumitriu acorda o atentie deosebitã cunoasterii si intelegerii procedeelor de calcul matematic, dezvoltãrii capacitãtii de rezolvare a exercitiilor si problemelor, precum si dezvoltãrii capacitãtii de comunicare matematicã. Întreaga activitate didacticã desfãsuratã de profesorul Octavian Dumitriu i-a conferit satisfactia unei munci bine fãcute, iar nouã mãsura valorii profesionale. Matematica a fãcut par – te din univer – sul in care a trãit profesorul Octavian Dumitriu. Meritã sã mai subliniem faptul cã bogata sa activitate didacticã, pregãtirea stiintificã de specialitate si psihopedagogicã, experienta sa de viatã frumoasã i-au permis sã colaboreze, pe diverse teme, la diferite publicatii din tarã: ‘Gazeta Învãtãmantului’, ‘Gazeta Matematicã – Seria B’, ‘Romania apicolã’, ‘Magazin’, ‘Rebus’, ‘Rebus OPTIM’, ‘Rebus Magazin’, almanahul ‘Convorbiri literare’ (Iasi) si la presa localã. Dupã pensionare, s-a dedicat scrisului si, astfel, i-au apãrut urmãtoarele cãrti: volumul autobiografic ‘Destinul unui invingãtor’, Editura PIM, Iasi, 2012 (in 2013, la aceeasi editurã, editia a II-a, revãzutã si adãugitã), ‘Monografia comunei Vãleni’ si ‘Matematica distractivã si rebus’, Editura ‘Sfera’, Barlad, 2017. Profesorul Octavian Dumitriu stia sã predea cu plãcere matematicã, sã se facã inteles, oferea probleme si exercitii cu capcane, uimea cu unele date din viata matematicienilor din toate timpurile si glumea inteligent pentru a indepãrta eventualele temeri ale elevilor sãi. Dumnezeu sã-l ierte!
* Profesor Dumitru V. Apostolache
