n epopeea militar romaneasc a anului 1917, btlia de la Mrsti este prima in ordine cronologic. Noi am pre zentat evenimentele de pe Valea Oituzului mai inainte, deoarece am vrut s realizm continuitatea cu luptele eroice desfsurate, in aceeasi zon, in 1916. n istoriografie, btlia de la Mrsti a starnit unele controverse, dar in mod unanim este considerat prima mare victorie romaneasc din 1917, sau chiar prima mare victorie din desfsurarea Primului Rzboi Mondial. Realizatorul principal al acestui act de mare important national a fost generalul Alexandru Averescu, comandant al Armatei a 2-a. n notite zilnice, generalul va rememora retragerea, putem spune glorioas, a Armatei a 2- a, si asezarea sa pe pozitii defensive, pstrandu-si majoritar efectivele si capacitatea de lupt. Cand armata roman, in general, a trecut printr-un proces de reorganizare, Averescu a ales un drum aparte, refuzand, intre altele, sprijinul calificat al misiunii franceze. Au mai existat si unele neinte legeri cu cellalt mare comandant roman din Primul Rzboi Mondial, generalul Constantin Prezan, totul rezolvandu-se la modul amiabil. De altfel, amandoi vor deveni maresali ai Romaniei, ca o recunoastere a meritelor lor indiscutabile. Amplasarea in teren a Mrstilor este legat, in primul rand, de includerea in tinutul Vrancei. Etimologic, ‘Vrancea’ (ca si Bran, Borona) provine din slava veche, cu sensul de ‘poart’, ‘loc de trecere’. Dac in timpul strvechi era un loc de trecere al pstorilor, de data aceasta Vrancea era o adevrat poart a Moldovei. S amintim si bogatul trecut istoric al zonei. Mai intai, legenda babei Vrancioaia, care si-a trimis cei 7 fii s lupte alturi de Stefan cel Mare intr-un moment de cumpn din istoria Moldovei. Dimitrie Cantemir, in ‘Descrierea Moldovei’, va aminti statutul special al tinutului Vrancei, situat intre Moldova si Muntenia si considerat, de marele crturar, drept o ‘republic’, in sensul c se bucura de o larg autonomie. Se cuvine s mai amintim c, aproape de zilele noastre, intre 1945 si 1955, Vrancea a fost un adevrat bastion impo triva comunismului din deceniul sangeros, prelungit pan in 1960, si a ocupantului sovietic. Miscarea de partizani de acolo, asemenea celor din Fgras, Muntii Apuseni sau cei ai Bucovinei, a insemnat o pagin eroic pentru istoria national si pentru onoarea poporului roman. Constantin Kiritescu, in preambulul descrierii btliei de la Mrsti, face o larg prezentare geografic a zonei si, din acest punct de vedere, Vrancea se deosebeste de alte zone din tar. Considerat o depresiune, este str juit de cote importante, in jur de 1000 de metri. Aspectul su de cetate este dat de lanturi muntoase si de dealuri inalte, strbtute doar de cateva rauri. Acest relief a contribuit, si el, la spiritul de independent si de atasament fat de vechile datini ale locuitorilor. n vara anului 1917, o parte din muntii si dealurile Vrancei se aflau, deja, sub stpanire strin. Dar, de 6 luni, Armata a 2-a stabilise o linie de front care s-a pstrat neclintit. Pozitiile militare erau marcate, alturi de formele de relief, de raurile Susita si Putna, care erau, totodat, ci de acess ce se cereau bine asigurate. Relieful, pretutindeni accidentat, nu permitea mari desfsurri de trupe. Inamicul reu sise s ocupe pozitii dominante pe crestele dealurilor, cele mai importante dintre pozitiile sale fiind dealul ncrctoaia (cota 711) si platforma Mrstilor, o serie de inltimi descrescande. Pozitiile acestea erau foarte avantajoase, asigurau cercetarea tere nului, o aprare mai eficient, iar satul Mrsti, bine intrit, era centrul trupelor dusmane de ocupatie. Trecerea celor 6 luni le-a permis germano-ungaro-austriecilor forti ficarea pozitiilor, realizarea unor transee betonate, a mai multor randuri de sarm ghimpat, a unor adposturi subterane bine amenajate. La fel, au fost construite adposturi si locuri de tragere pentru piesele de artilerie si pentru mitraliere. Totusi, frontul inamic nu prezenta o unitate deplin ca organizare militar. El era imprtit in 3 sectoare. Sectorul Casin era aprat de trupe de slab calitate, in care militarii aveau diferite origini si erau predispusi, de multe ori, la dezertare. Undeva, terenul foarte accidentat suplinea calitatea indoielnic a trupelor. Cel mai important era sectorul Susitei, mult mai bine organizat, si prevzut cu mai multe centre de rezistent. Acolo se afla si satul Mrsti, cel care va da denumirea btliei. O serie de date prezentate de Constantin Kiritescu se refer la numrul batalioanelor si a regimen telor, precum si a celor 30 de baterii de artilerie, toate aceste unitti fcand parte din Armata Gerock sau din trupele comandate de feld-maresalul Ruiz. Privit in ansamblu, aprarea inamicului era foarte bine organizat, dar puternica linie 1 nu avea sustinere in adancime. n partea romaneasc domina, mai intai, entuziasmul, Armata a 2-a avand, deja, pagini glorioase la activ. Era format din sase divizii, dar numai patru se aflau in zon, celelalte dou fiind detasate in alte sectoare ale frontului. O parte din trupe avea rolul ca, prin mici atacuri locale, s sondeze posibilittile de aprare ale inamicului. O concentrare deosebit era in sectorul ncrctoaia, unde mai multe unitti erau pregtite pentru o ampl actiune ofensiv. nltimile ocupate de armata roman erau mai mici, cele ale inamicului puteau fi considerate dominante. Dar activittile cercetasilor au descoperit multe puncte vulnera bile, chiar acolo unde dusmanul era sigur c posed pozitii de nestrbtut. Un element de noutate l-a constituit faptul c, de data aceasta, armata roman poseda si sprijinul a trei escadrile de aviatie. n zon se mai aflau si dou divizii rusesti, constituind Corpul 8 de Armat aliat. Ca de obicei, ins, sprijinul rusesc era foarte discutabil. Diviziile acestor schimbtori aliati erau mult mai slabe decat cele romanesti, atat ca efective, dar mai ales ca dorint de lupt. Deja ideile revolutionare ptrunseser in randurile soldatilor, acestia se ocupau mai mult de politic, isi organizau sovietele si erau dezinteresati in ceea ce priveste rzboiul propriu-zis. Diviziile romanesti aveau sectoare bine conturate, cea de-a opta avea in component si Regimentul 25 Racova din Vaslui, regiment care, mai tarziu, se va numi ‘Maresal Prezan’. Divizia a 6-a, care forma aripa stang, era comandat de generalul Arghirescu, originar din Barlad, iar in zona de mare important tactic, ncrctoaia, era pozitionat Regimentul 12 Cantemir, tot din Barlad. S mai amintim c in rezerva armatei care a organizat miscri de manevr se afla Divizia I, comandat de generalul Strtilescu, si acesta originar din judetul Vaslui, din Husi. Planul Marelui Cartier General prevzuse, initial, o alt ofensiv in zona Nmoloasa, alturi de trupele rusesti, conform planului datorat generalului Prezan. Alexandru Averescu a fost, ins, de alt prere, preco ni zand o strpungere a frontului ina mic in zona Vrancea. Planul su a fost bine pus la punct si acceptat, deoarece planul lui Prezan se baza pe contributia unor trupe rusesti, a unor divizii rusesti, aflate deja in descom punere. n componenta Arma tei a 2-a, alturi de aviatie, a fost remarcat si prezenta unor masini blindate si a unor subunitti de transmisiuni, elemente definitorii pentru modernizarea armatei. Un alt avantaj pentru romani in zona Vrancea a fost faptul c unele trupe inamice, cele austro-ungare in primul rand, au fost trimise pe frontul italian, iar trupele germane sperau intr-o fraternizare general cu cele rusesti. De aici, la superioritatea moral a trupelor romane se vor aduga si aspecte de ordin tehnic si chiar numeric. nainte de inceperea propriuzis a ostilittilor, Alexandru Averescu va da un impresionant ordin de zi: ‘Ostasi! A sosit momentul mult asteptat de toat suflarea romaneasc, de voi, ins, mai mult decat de oricine, s relum lupta pentru a rsturna zgazul dincolo de care se aud gemetele printilor, fratilor, copiilor nostri, sub apsarea vrjmasului hrpret. Nu uitati c relum lupta pentru cea mai dreapt si mai sfant cauz; pentru izgonirea cotropitorilor din cminele noastre. Am toat ndejdea c Armata a 2-a roman nu va lipsi de la o asa de sfant datorie si va sti s se mentin, ca si pan acum, prin valoarea ei dovedit, la inltimea increderii ce pune tara in ea.’ Spusele generalului, viitor Maresal, au avut un ecou imediat, dar si unul peste timp, in sufletele ostasilor conturandu-se, deja, imaginea cu totul aparte a lui Averescu ca fiind unul dintre principalii salvatori ai patriei in anul 1917, an fundamental pentru existenta, in continuare, a statului roman.
Dan Ravaru
