Pentru generalul Averescu, ordinul a fost cel mai ru lucru la care se putea astepta. El trebuie s opreasc inaintarea, s pozitioneze trupele pe pozitiile cucerite, incetand orice actiune ofensiv. Adreseaz un raport tehnic Marelui Cartier General, in care demonstreaz convingtor necesitatea unor actiuni ofensive, acestea decurgand, in mod firesc, din actiunile anterioare si fiind extraordinar de importante pentru moralul trupei. Obtine, astfel, modificarea ordinului primit anterior si primeste unul nou, determinat de cele artate de el superiorilor: ‘Dac comandantul armatei crede posibil si necesar, poate lua dispozitii, pe de o parte s imping si dreapta armatei pe Mgura Casinului, cota 1125, la inltimea stangii Armatei a IX-a ruse, iar pe de alt parte, ca linia general de rezistent, pe care actualmente armata se intreste, s fie astfel aleas incat s se poat interzice atat miscarea inamicului in valea Putnei, intre Negrilesti si Valea Srii, cat si concentrarea fortelor sale la Soveja, Rucreni si Dragoslavele. General Prezan.’ n concluzie, avand in vedere reorientarea sefului Marelui Cartier General, defectiunea trupelor rusesti nu va servi, pentru moment, prea mult germanilor. Eliberat de restrictiile venite de mai sus, Averescu incepe imediat urmrirea inamicului aflat in retragere. Kiritescu face o comparatie intre fugrirea dusmanului btut si felul in care vantorii gonesc vanatul. Inamicul, deci, se afla in derut, se retrgea in dezordine inspre apus si inspre sudul Trii Vrancei. Romanii nu le dau dusmanilor nici un pic de rgaz, fac manevrele necesare pentru a fi cat mai eficienti in urmrirea dusmanilor. Ceea ce, intr-un fel, poate fi imbucurtor, inamicul se retrage cu o mare re – peziciune, dorind s scape de atacul romanesc, lsand in mainile noastre numerosi prizonieri si nenumrate piese tinand de tehnica militar sau de aprovizionarea armatei. Abia din loc in loc se mai incearc, din partea germanilor, cate o slab rezistent acolo unde sunt avantajati de unele denivelri de teren. Foarte interesant este o intalnire peste secole. n zon se aflau satele Rucreni si Dragosloveni, la origine populate de ctre steni veniti din Rucr si Dragoslavele, sate din nordul Munteniei. Soldatii romani care se aflau in inaintare fceau parte din regimente din zona de origine a stenilor si de aceea, poate, au fost intampinati cu mai mult entuziasm ca eliberatori. Degeaba se stabilesc germanii pe crestele muntilor, nici acolo nu pot rezista, iar pe 27 iulie sunt obligati s le prseasc. nainte de retragere obtin mici succese, fr vreo important, ins. Dealul Teiului este locul unde cpitanul Coravu, pe care l-am amintit si mai inainte, realizeaz o nou fapt de eroism: ‘El se aseaz in fruntea celor dou companii si porneste la asaltul dealului Teiului, cu cel dintai val de asalt, cu cate o grenad in fiecare man si cu buzunarele pline. Soldatii celor dou companii sunt decimati de focurile incrucisate ale dusmanilor. Coravu cade ciuruit de gloante, lsand nepieritoare amintirea unui adevrat erou, fericit imbinare de inlttor idealism, de cultur solid si de avant dispretuitor de moarte.’ Actualmente, una dintre importantele artere de circulatie din Bucuresti ii poart, in mod indrepttit, numele. n timp ce Coravu si soldatii din subordinea sa se jertfeau, rusii din Divizia a 15-a, vecin, umblau in dezordine prin sat, fr s le treac prin minte c ar trebui s intre si ei in lupt, s-i ajute pe camarazii romani. n drumul lor, romanii intalnesc si arat cel mai mare respect in fata unui monument al btranei Vrancioaia, care si-a druit, conform legendei, pe cei sapte feciori lui Stefan cel Mare. Ca o ciudtenie, dar plin de semnificatii, Kiritescu reproduce un dialog intre un ziarist englez si un ofiter german prizonier: ‘Patru zile si patru nopti a durat urmrirea dus – manului infrant si pus pe goan. n seara zilei de 27 iulie, corespondentul de rzboi al marelui ziar englez ‘The Times’, vorbind cu un ofiter german prizonier, isi exprima surprinderea c patrulele romanesti au ajuns aproape de frontiera ungureasc, fr s intalneasc vreo rezistent mai serioas. ‘Unde sunt trupele dumneavoastr?’, il intreab corespondentul. ‘Dac ai nostri continu s fug, rspunse prizonierul, cum au fugit in ultimele trei zile, si dac si ai dumneavoastr continu s-i urmreasc cu aceeasi iuteal, ei trebuie s fie acum pe aproape de Budapesta’.’ Este, evident o exagerare, dar exprim perfect o anumit stare de spirit. Germanii erau, totusi, buni militari si incearc s- si revin, ei inteleg c situatiile militare locale erau legate de dezastrul rusesc din Galitia. si organizeaz rezistenta si se intresc cu alte unitti aduse de pe fronturi apropriate, renuntandu-se, astfel, la pro – iectate actiuni ofensive in alte sectoare. Trupele care se aflau in rezerv in Transilvania sunt imediat aduse la Bretcu, iar de acolo pe frontul din Vrancea, unde inlocuiesc unittile militare decimate de romani. Pan la sosirea intririlor, romanii captureaz, in conti – nuare, pe militarii germani imprstiati, pan la in – talnirea cu noile trupe inamice, care opun o ne – asteptat rezistent si efectueaz, chiar, contraatacul. Din aceast cauz, avand in vedere si starea de oboseal a soldatilor, romanii organizeaz o linie defensiv pe malul stang al Putnei, pe cand germanii se organizeaz, tot in defensiv, pe malul drept. Armata a II-a, prin cuceririle teritoriale realizate, se putea considera, pe drept cuvant, invingtoare. Practic, Vrancea era eliberat, cu exceptia unor creste muntoase, inc detinute de inamic. Generalul Averescu si-a propus desvarsirea victoriei, antre – nand in lupt Diviziile 1, 6 si 8, care au trimis detasamente ce au intrat imediat in contact cu grupurile inaintate ale armatelor germane. Un prim succes a constat in impingerea frontului romanesc cu patru kilometri. Un alt succes l-a constituit luarea prin asalt a muntelui Seciu si ocuparea unor cote de peste 1300 metri. n paralel, se realizeaz o inaintare pe vi de ape, sunt capturate baterii de artilerie care sunt, imediat, repuse in functiune, de data asta in slujba noastr. Pas cu pas, zona este degajat de inamic. Sunt aproape de eliberarea total a Vrancei cand, ca un blestem, rusii creaz iar probleme in unele momente esentiale. Pur si simplu nu mai vor s lupte, prsesc pozitiile, iar in felul acesta creaz mari neajunsuri, ii oblig pe romani s se retrag, deoarece las aripa dreapt descoperit. Asa c inamicul rezist si chiar reuseste s realizeze contra-atacuri, din fericire fr rezultate palpabile. Iesit, oarecum, din comun este faptul c unul dintre muntii cei mai disputati se chema Rzboiul, acolo unde s-a incercat un atac esuat datorit ciudatilor nostrii aliati, rusii. Pe acelasi munte Rzboiul au loc manevre importante, care reusesc s opreasc incercrile inamice de a recuceri teritoriul cedat. Tot acolo, pe 30 iulie, un atac romanesc sustinut de artilerie are un succes deosebit, sunt luati foarte multi prizonieri austroungari, iar grosul trupelor se indreapt spre un punct militar de mare important, Mgura-Casinului. n relieful zonei, punctul acesta, aparent izolat, rmane un reper pronuntat. Se incepe si aici cu un bombardament de artilerie, urmat de atacul infan – teriei, dar dusmanul rezist si chiar contra-atac. Na – tura reliefului si lucrrile de fortificatie ii favorizeaz mult pe germani, iar efectele artileriei romane, spargerea stancilor si rsturnarea copacilor, ii avantajeaz tocmai pe inamici, deoarece ingreuneaz miscarea trupelor in teren. Germanii se sprijin si pe marea putere de foc a numeroaselor mitraliere cu care erau dotati. Chiar dac Mgura Casinului nu a fost ocupat, incercuirea ei perfect a insemnat scoaterea din lupt a efectivelor inamice din zon, deci a desvarsit victoria noastr de la Mrsti. Generalul german Gerock apreciaz, intr-un raport, eficienta atacului romanesc: ‘Artileria roman este foarte activ la atac. Prin focul su intens a distrus atat infanteria, cat si observatoarele de artilerie, astfel c barajul de oprire nu a mai putut fi observat. Artileria noastr fat de marea activitate a aviatiei inamice nu mai este capabil s reduc la tcere bateriile inamice.’ Un alt moment de glorie roma – nesc a fost ocuparea localittii Soveja, important centru de sprijin al Diviziei 218 germane: ‘Venirea trupelor romane a fost intampinat cu flori de ctre localnici, purtand cu mandrie costume nationale. Pierderea Sovejei a creat inamicului dificultti majore, respectiv pierderea a dou treimi din efectivele diviziei germane stationate aici, precum si pierderi pentru Divizia 1 Cavalerie austro-ungar. Regimentul 7 Husari, in care se afla si fiul arhiducelui Iosif, ar fi putut evita capturarea, prin retragerea de-a lungul unor pduri seculare si munti stancosi. Prin pierderea Sovejei, aceste ci de retragere au fost, ins, tiate.’ (Florin Cristescu, op. cit., p. 29) ntre urmrile btliei de la Mrsti trebuie subliniat, intai, c frontul inamic a fost sframat pe o lungime de 30 kilometri si impins in adancime pe 20 kilometri, iar 30 de localitti au fost eliberate. De asemenea, Armata a II-a roman a luat 23 de ofiteri si 2746 de soldati prizonieri, la care se adaug nenu – mrati morti, estimati la cateva mii. Au fost capturate 40 de tunuri, 30 de mortiere, 22 de mitraliere si alte materiale de rzboi. Din pcate, consecintele acestei victorii, care a adus onoare armatei romane, nu au putut fi puse in valoare datorit defectiunilor trupelor rusesti. Situatia general a trii era destul de incordat, totul se concentra, acum, in zona Mrsestilor. Urmrile au fost, totusi, importante, mai ales pentru inaltarea moral atat de necesar roma – nilor in acele momente grele. ‘Moralul ofiterilor si trupelor Armatei II romane s-a ridicat foarte mult, cci pentru intaia oar dup 11 luni de la intrarea Romaniei in rzboi, ei au vzut c inamicul atacat fuge din fata lor, c el cedeaz terenul, c-i iau prizonieri, c-i captureaz material (arme, mitraliere, tunuri).’ (Florin Cristescu, op. cit., p. 29). Acelasi autor ne prezint alte urmri, in timp, ale victoriei de la Mrsti: ‘Memoria colectiv a evenimentului la fata locului a fost marcat si de constructia unui mausoleu. Ideea constructiei a aprut inc din anii rzboiului cand, din initiativa unui ofiter al Armatei Romane, s-au pus bazele societtii Mrsti. Piatra de temelie a mausoleului a fost asezat in data de 10 iunie 1928. Cu o zi inainte, ziarul ‘Adevrul’ difuza indemnul de a participa la festivitti tuturor celor interesati. La indemnul acesta au rspuns un mare numr de persoane venite din toate colturile trii. Sau introdus garnituri speciale pe calea ferat, cu reduceri la biletele de transport. Lucrrile la mau – soleu au fost executate de arhitectul Gavril Petrescu. De mentionat c basoreliefurile ce infrumuseteaz mausoleumul au fost inspirate din realittile campului de lupt. Astfel, pe unul dintre stalpii marginali ai mausoleumului este inftisat un localnic ce a trecut prin liniile inamice, special pentru a indruma trupele romane ctre victorie. Evenimentele pstrate in legendele stenilor au si un corespondent in realitate: in cursul noptii de 10/23 iulie si 11/24 iulie, liniile de atac ale Regimentului 2 Vantori au inceput deplasarea spre crestetul dealului Mrsti, fiind conduse de soldatul Boboc, originar din zon, care, dup cum afirmau si camarazii lui de arme, cunostea si pomii de pe deal.’ Ce gandeau si ce simteau soldatii atunci s-a reflectat si in popor:
‘Mi, stejar pletos si inalt,
Ce stai cu varful plecat,
De sub tine nu se vede,
Infanteristul cu putere,
Vin s-ti dau armele mele,
Arme bune de pandur,
Cu aur jur imprejur.
Tu cu ele vei lupta
Ca s-ti aperi tara ta.
Tara ta mult renumit,
Romania mult slvit.
Iar cand tara m-a chema,
Plug pe pusc voi schimba
Si voi trage in vrjmasi
Cu pusca mea de bun ostas.’
Dan Ravaru
