TRADITIA LUI VALENTIN FÃRÃ VALENTIN

Sãrbãtorile traditionale sunt surasul unui neam. Este indeajuns sã te nimeresti la una dintre sãrbãtori pentru a afla, fãrã cuvinte, o istorie de sute sau chiar mii de ani. La noi, la romani, una din aceste sãrbãtori a devenit Valentine’s Day sau Ziua indrã – gostitilor, cum le place romanilor sã spunã. Aceastã sãrbãtoare, indiscutabil, are in ea o fortã uluitoare de posesie. Mai rãu decat demonii. Desi romanii au aflat de existenta ei dupã anul de gratie 1989 iar multi incã invatã sã-i pronunte corect numele, posedã pe an ce trece tot mai multi romani, starnind mai multã entuziasm si pregãtiri decat sãrbãtorile ‘vechi si ruginite’, cum sunt Pastele si Crãciunul. Acest Valentin ‘converteste’, in primele zile din februarie, mai multã lume decat a reusit Iisus Hristos in timpul vietii Sale pe pãmant! Acest fapt ar trebui sã tragã un semnal de alarmã in ce priveste sãrbãtorirea unui sfant catolic intr-o tarã cu circa 80% populatie de rit ortodox. Iar ortodoxia, ce-i drept, serbeazã un Sfant Valentin. Pe 30 iulie. Este greu de explicat ceea ce sa petrecut cu romanii nostri, un popor cu o istorie atat de intinsã si de tumultoasã, cu traditii sãrbã – toresti si folclorice cum putine popoare mai au pe lume, de au adoptat aceastã sãrbãtoare strãinã! Acest Valentine’s Day, sãrbãtorit cu mare fast de romani. Si din ce in ce mai multi. Din nefericire. Dar ce e mult nu neapãrat este si bun, spune o veche credintã din bã – trani. Bãtranii nostri, autohtoni. Bun este faptul cã noi, romanasii neaosi, facem dovada clarã a teoriei darwiniste. Si ne pricepem de minune, mai bine ca oricine, sã arãtãm cã omul nu a fost creat de bunul Dumnezeu, ci a evoluat din maimutã. Dar totusi o genã precum ‘Cuiul lui Pepelea’ a mai rãmas de la bietele primate. Imitatia. Chiar dacã in Romania avem deja o sãrbãtoare dedicatã indrãgostitilor, Dragobetele, sãrbãtorit pe 24 februarie. Ei, dar nu este ‘in trend’ precum cea de peste ocean… Vezi, Doamne, cã Dragobetele este autohton iar ‘dulcineele’ doresc o declaratie de dragoste. Din ‘afarã’. Cu mare fast si exagerare. Sãrbãtoresc cu drag un sfant catolic. Pardon, de fapt, doi sfinti: Valentin si Valentina. Amandoi canonizati de calendarul grecocatolic. Pe 16 februarie. De fapt, este o sãrbãtoare care se serbeazã fãrã sfant. Ca o parantezã, pe 14 februarie, catolicii ii amintesc pe Sfintii Chiril si Metodie, inven – tatorii alfabetul glagolitic si traducãtorii Sfintei Scripturi, dar si a altor lucrãri crestine in limba ce in prezent o stim drept slavona veche. Mult mai tarziu, alfabetul glagolitic s-a dezvoltat in alfabetul chirilic care este folosit si in prezent in unele limbi slave. Acum, revenind la Valentin, aceastã sãrbãtoare este de fapt o reminiscentã a Lupercaliei din antichitate, o sãrbãtoare desfra – natã ce se desfãsura pe timpul romanilor intre nobilii necãsãtoriti, porniti pe jumãtate despuiati pe strãzile Romei cu dreptul de a ‘necãji’ fetele sau femeile intalnite in cale fãrã a fi pedepsiti in vreun fel. Este si va rãmane probabil o enigmã irationalitatea dezlãntuitã a cruntelor betii dionisiace sub titulatura unui mucenic al lui Hristos. O asociere paradoxalã prin care s-ar putea porni o polemicã si, astfel, am putea deschide ochii asupra multor ciudãtenii din existenta noastrã. Dar ceea ce este si mai neplãcut e sã ne convingem de existenta unei realitãti in care nu prea credem ori nu credem deloc. Altfel cum pot unii oameni care nu s-au rugat niciodatã la Sf. Nicolae sã-l sãrbãtoreascã pe Santa Claus in varianta lui americanã? Iar cei care nu cred in Evanghelie se adunã cu aviditate in fata televizoarelor ca sã vadã ‘Patimile lui Iisus’ de Mel Gibson? Dar Valentin dã bine sã fie sãrbãtorit in Romania, tãrisoara noastrã dragã. Acolo unde doar o treime din populatie ii mai vorbesc corect limba. Cã dacã vorbim in ‘englezisme’, ‘italienisme’ sau ‘spanio lisme’ prinse ‘dupã ureche’ de la telenovele suntem mult mai ‘cool’. De fapt, un alt ‘englezism’ folosit frecvent, dar cãruia putini reusesc sã ii afle pe deplin semnificatia. Din pãcate. Dar nici curiozitatea nu-i omoarã. Dar sã revenim la Valentini si Vãleu Doamne! Ba nu, Valentin al nostru. Pardon, de fapt al lor! Valentine’s Day este sãrbã – toarea comercialã ce incurajeazã kitsch-ul, conformismul, superfi – cialitatea, prostia si materialismul. Acum, unii bãrbati insurati, subliniez, UNII, vin acasã la sotia ce l-a asteptat un an, zi de zi, cu masa intinsã, inima la gurã, o coastã fracturatã si ochi vineti, cu un buchet de flori de 2 lei. Si el, bãrbatul, duhnind a alcool ieftin, ii intinde florile spunandu-i cu o limbã de lemn un ‘TE IUBESC’. Apoi cuplul fericit merge la o pizza sau, in cazuri mai fericite, la restaurant, unde isi etaleazã cu opulentã, la o masã mai la vedere, sotia lui cea iubitã. Si bãtutã. Iar scenariul isi urmeazã cursul firesc, incã un an. La fel. Ei, de domnisori este mai rãu. Pentru cã de Valentine’s Day trebuie neapãrat sã cumpere ceva domnisoarei. Chiar dacã este contrar vointei lor. Iar dacã domnisorii uitã sau se fac cã plouã si nu aduc in aceastã sãrbã – toare demoazelei cu ID de messen – ger ‘scumpyk’, ‘frumushyk’, ‘iubytzyk’, ‘dulcik’, ‘papushik’ si multe altele ce promoveazã prostia si narcisismul flori cat mai scumpe si bombonici in cutie roz, sub formã de inimioarã sau inimioarã de plus, rosie, cu ursulet sau cine mai stie ce animãlut, atunci pune ‘botic’. Si nu pentru poza de profil. Tentant, veti spune! Si nu cedeazã panã nu primeste cadoul mult dorit. Poate fi identic cu cele din anii anteriori. Dacã mai scrie si nelipsitul ‘I LOVE YOU’, ati dat-o pe spate. Si la figurat! Dacã nu, in barã! Dar dacã nu primeste cadoul mult visat pe 14 februarie si, in schimb, il primeste de Dragobete, cu o privire de meduzã la menopauzã, intreabã: ‘Ce este acest Dragobete?’ Si urmeazã, bineinteles, acelasi ritual ca mai inainte. Dar nu plange, cã se scurg rimelul si tencuiala de pe fatã. Pagubã-n ciuperci! Pentru cã stie cã se apropie ziua de 1 martie si, apoi, 8 martie. Alte fite si ochi dati peste cap. Fite din partea demoazelelor gen ‘Madame Sans-Gene’. Cine a citit cartea, a prins din zbor ideea! Ochii dati peste cap si podoaba capilarã smulsã din partea bãrbatilor. Alte cheltuieli si dovezi de dragoste. Cã ‘pipita’ panã nu-i spui ‘TE IUBESC!’, dacã se poate, in englezã sau altã limbã de circulatie internationalã, nu este fericitã. Oricum, este o nefericitã. S-a nãscut nefericitã si trãieste in speranta desartã cã va gãsi fericirea. Dãruitã de un ‘printz’ cãlare pe un cal alb. ‘Printz’ asteptat de pomanã. Sau, dacã totusi apare, este pentru vecina sau prietena ei cea mai bunã… de la parter. Cã, de!, calul nu urcã trepte de bloc si nici nu incape in lift. În ziua lui Valentin, adorã expresia ‘TE IUBESC’ chiar dacã ii este adresatã in mod mecanic din partea bãrbãteascã, intre douã pase, o ragaialã de bere si douã injurãturi cu referire la mama arbitrului, urmãrind cu interes meciul de fotbal la televizor. Nu conteazã tonul. Nici dacã nu o privesti in ochi. Trebuie sã audã permanent cele douã cuvinte de ziua indrãgostitilor. Un cadou de bun gust ori un buchet de flori dãruit din inimã sau chiar o imbrãtisare dupã o zi obositoare nu fac douã parale in ochii duduiteiei, dacã nu a fost de Valentineùs Day. Stãpanii de animale de com – panie sunt si ei posedati de acest Valentineùs Day. Îsi cãsãtoresc animãlutele mult iubite cu tinute asortate. Pe cand cãsãtorii intre scuipãtorile din spitale, tucalurile de noapte, mãturile sau lopetile? Mass-media audio-vizualã difuzeazã aceeasi muzicã remixatã si reciclatã la nesfarsit de ziua lui Valentin, an de an. De ani si ani. Bla, bla, bla-uri… Tara arde si baba se piaptãnã! Reduceri de preturi la bomboane, ciocolate si tot felul de produse de patiserie. Sau nu. Dupã acest fiasco de sãrbãtoare nationalã, glicemia poate face concurentã Ceahlãului la inãltime. Panã si banala pizza cea de toate zilele trebuie postatã pe reteaua de socializare tot sub formã de inimioarã. Cã altfel nu poate fi consumatã ritualic. Dar tot ce este preparat, gãtit, cumpãrat ori fãcut de Valentineùs Day trebuie sã fie sub formã de inimã. Oare chiar tot…? Mai ganditi-vã. Dar mai sunt din fericire romani ce serbeazã cu mult fast si Dragobetele autohton. Jos pãlãria pentru ei! Alarmant este faptul cã sãrbãtoarea acestui Valentin de import este promovatã si prin grãdinite si scoli. Rãvase de dragoste trimise intre copii de gimnaziu sau de grãdinitã. Te umflã rasul. Sau plansul. Dar democratia isi cere drepturile. Mai ales cea neinteleasã sau inteleasã anapoda. Scriu aceste randuri pentru romanii cu culturã generalã vastã, pentru cititorii fideli ai cotidianului. Fãrã teama cã voi fi blamat. Deloc! Motivul este cat se poate de simplu: cei ce serbeazã si se impopotoneazã cu tot felul de trenduri de import nu citesc ziarul. Acest ziar de culturã si de bun simt. De fapt, nu citesc nimic in afarã de mesajele de la ‘iuby’ si postãrile de pe retelele de socializare. Si acelea scrise intr-o romaneascã maltratatã si deformatã ingrozitor cu abrevieri si prescurtãri la prescurtare. Ei, veti spune cã sunt acid si satiric. Departe de mine aceastã malitio – zitate. Doresc ca tinerii sã stie ce trebuie luat de bun si ce nu. ‘Tot ce zboarã poate ajunge in oalã, dar nu tot ce zboarã se mãnancã’, spune un vechi proverb romanesc. Autohton. Nu ar fi drept, dacã tot sãrbãtorim ziua indrãgostitilor de Valentineùs Day in loc de Dragobete, Halloween in loc de Sf. Andrei, sã mutãm Ziua Nationalã din iarnã, 1 decembrie, undeva cand e mai cald? Poate… pe 4 iulie. Si schimbãm si drapelul. Cu rosu la lance. Cã se poartã. Chiar de 1 decembrie. De ce oare nu dorim, ca romani autohtoni, sã onorãm sãrbãtorile noastre pline de dragoste si de traditie? Cred cã nu ne lasã o genã micã. Tare micã. Cea de la Darwin. Charles Darwin!

Dan Horgan