Denumirea acestei prti a Moldovei, considerat mai mult sau mai putin logic, o provincie aparte, se datoreaz exclusiv unei ocupatii strine care a durat intre anii 1775- 1918. Pan atunci, acel teritoriu moldovenesc nu era denumit in mod particular; era vorba de tinutul Cernuti, parte din tinutul Sucevei si ocolul Campulungului. Pentru participarea sa, mai mult simbolic, la rzboiul rusoturc, in 1779, Austria (recte Imperiul habsburgic) a dorit s fie si ea recompensat, alegand ca motivatie rezolvarea unei probleme stringente. n anul 1772, cand a avut loc prima imprtire a Poloniei, Austria primise provincia Galitia si, pentru deplina stpanire a acesteia, avea nevoie de un drum strategic intre Transilvania si noua achizitie teritorial. De aceea, se impune, din ratiuni militare si economice, „rsluirea” unei prti din Moldova. Nu a contat pentru viitorii ocupanti faptul c aici se afla adevrata inim a trii: fostele capitale Siret si Suceava, importanta resedint religioas de la Rduti si monumentele de mare incrctur spiritual, de valoare estetic si arhitectonic, mnstirile Putna, Voronet, Moldovita, Sucevita, Lujeni etc.. Dac austriecii nu tineau cont de aceste aspecte de ordin moral, erau, ins, obligati s ia in seam alte impedimente. Din punct de vedere juridic, Imperiul Otoman isi exercita suzeranitatea asupra Moldovei, dar, conform vechilor tratate, nu aveau dreptul s dispun cedri teritoriale. Apoi, situatia de fapt era c tara se afla sub ocupatia temporar a rusilor, deci si acestia aveau un cuvant de spus. Atunci au intervenit pentru rezovare mituirea si coruptia – doar ne aflm la Portile Orientului! Numai c, de data aceasta, protagonistii au fost reprezentantii unui stat „european”, nu romanii, ce sunt „invinovtitii de serviciu”. Constantin Kiritescu trece in revist respectivele diligente oneroase: „Rumiantev, comandantul trupelor rusesti, si-a retras armata de pe viitorul teritoriu bucovinean pentru 5.000 de galbeni si o frumoas tabacher de aur, impodobit cu briliante. Dragomanul (traductorul turcilor, deoarece acestia nu aveau voie s invete limbi strine) Curtii otomane, fanariotul Moruzi, a primit si el 10.000 de piastri, iar hotarnicul turc 3.100 de ducati (probabil s-a tocmit). Remarcabil este faptul c turcii nu au cedat pretentiilor austriece, de o uimitoare lcomie, care se extindeau si asupra tinuturilor Botosani, Roman si Neamt. La mituire s-a adugat, ins, si crima. Deoarece domnitorul Grigore Ghica a protestat vehement impotriva acestui rapt teritorial si, sprijinit de boierii trii, prea gata s treac la actiuni concrete, austriecii au „aranjat” asasinarea sa de ctre turci. Patriotismul pan la jertf al acestui domnitor, desi de origine strin, i-a impresionat pe contemporani si a avut ecouri in creatii literare, una dintre acestea fiind, conform unor cercettori, un prim spectacol de teatru in limba roman, realizat de elevii Seminarului din Blaj. Cu scrupulozitate nemteasc, austriecii au fcut si un inventar al cheltuielilor fcute pentru obtinerea viitoarei Bucovine: „15.012 piastri si 20 parale sau, in moned austriac, 16.889 florini si trei si jumtate cruceri (creitari). Mai trebuiau adugate, pe lang tabacher si banii dati lui Rumiantev, alte daruri: vase de portelan, oglinzi si un cutit cu maner de argint si pietre pretioase, fcute cadou ministrilor Portii (otomane).” – Kiritescu, Istoria, pg. 73. Pe lang toate cele de mai sus, rezolvate deja, mai trebuia gsit si un nume pentru teritoriile rpite Moldovei. Initial, tot ce s-a luat din trupul trii s-a chemat Osterreichische Moldau, adic Moldova austriac. Dup cativa ani, considerand, probabil, c legtura cu Moldova era prea evident, s-a gsit un alt nume: Bucovina (Bukowina). Cuvantul, de origine slav, fusese adoptat de mult vreme de ctre moldoveni. l intalnim pretutindeni, desemnand pdurile mari de fagi („bucov” insemnand fag). Una dintre „bucovinele” des citate era, de exemplu, pdurea care se intinde intre Rebricea si Barnova. Acest substantiv comun, care era folosit si pentru vestitii Codrii Cosminului, a devenit, astfel, substantiv propriu, nume pentru o parte a Moldovei, Bucovina. Pretextand c drumul strategic ar fi un „cordon sanitar”, s-a ajuns si la denumirea popular de „Cordun”, de unde a provenit numele de Corduneanu. Un alt exemplu: locuitorii comunei Vleni – Vaslui, monografiati de profesorul Octavian Dumitriu, erau originari din Bucovina si pstrau traditia venirii lor din „Cordun”. Populatia din teritoriul anexat de Austria, nu prea numeroas dup criteriile ocupantilor, era majoritar romaneasc: 75.000 in total, dintre care 63.700 romani, 8.400 ruteni (ramur a ucrainienilor, considerat de unii drept un popor aparte) si 526 de evrei. Cifrele sunt citate de Constantin Kiritescu dup serioase statistici austriece. Tot conform acestora, ins, in 1910, cifrele sunt cu totul noi si cu totul uluitoare: 273.000 romani, 300.500 ruteni (ucrainieni), 102.000 evrei. Cum s-a ajuns la aceste raportri? Pentru inceput, spre deosebire de primul recensmant, cand era nevoie s se stie exact situatia din noul teritoriu, in 1910 a intervenit factorul politic. Neexistand atunci un stat ucrainian, era normal ca numrul celor apartinand poporului respectiv s fie exagerat, iar al romanilor, care puteau nzui la o tar a lor, s fie diminuat. Alt cauz a fost alipirea administrativ a Bucovinei la Galitia, provincie fost polonez, dar cu o populatie amestecat (polonezi, ruteni si un foarte mare numr de evrei). Cei care se mutau in Bucovina primeau importante avantaje, intre care loturi de pmant, libertti in domeniul comertului, iar pentru o perioad de 50 de ani de la ocuparea tinutului nu a existat obligatia serviciului militar. Privilegierea elementului ucrainian de ctre austrieci a dus la pierderea identittii nationale a unor grupuri de romani, inconjurati de cei veniti din Galitia. Astfel, in multe sate, pe vechile pietre de cimitir sunt nume romanesti, desi actualii locuitori vorbesc in ucrainian. Procesul acesta continu si astzi, chiar mai acut, ucrainienii desfiintand scolile romanesti si interzicand limba roman in Bucovina de Nord, aflat sub stpanirea lor, iar politicienii de la Bucuresti nici gand s protesteze! Ei iubesc Ucraina mai mult decat iubesc Romania, respectand cu sfintenie ordinele primite de undeva. Nu putem, ins, s negm si unele aspecte pozitive ale prezentei Austriei – aici nu avem de-a face, in linii mari, cu brutalitatea ungureasc. Erau deosebiri intre modalittile de actiune ale Vienei si ale Budapestei. Pornind de la principiul „divide et impera” („imparte si stpaneste”), fiind, totodat, constienti c nu au cum s germanizeze numeroasele populatii ale Imperiului, austriecii acordau unele drepturi, cu taraita si diferentiat. Cu toat favorizarea ucrainienilor, si romanii au beneficiat de unele drepturi, in primul rand accesul la cultur. n 1875 se infiinteaz Universitatea din Cernuti, german, care avea, ins, si o catedr de Limba si Literatura Roman, exista si invtmant teologic superior in romaneste. Dar aceste msuri au avut si unele efecte negative, o parte dintre fruntasii romani fiind atrasi de cultura si de mentalitatea austriece (colonistii germani s-au impus prin hrnicia si priceperea in mestesuguri si in modernizarea muncilor agricole), ceea ce nu era ru in sine, ins contribuia la indeprtarea romanilor de spiritul romanesc. n memoriile sale, Constantin Stere relateaz c intelectualii pe care ii contactase in ideea dezvoltrii respectivului spirit romanesc preferau s vorbeasc cu el in limba german, la fel cum i s-a intamplat, dealtfel, si regelui Carol I. Cu toate acestea, totusi, spiritualitatea romaneasc nu a putut fi innbusit sau infrant – procedurile mai blande nu au dat rezultatele scontate, la fel cum nu au reusit nici mijloacele odioase ale ungurilor. Boierii Hurmuzachi au creat pe mosia lor de la Cernauca un adevrat centru al romanismului, la fel cum au fcut si clugrii de la Putna. Conductori de suflet ai neamului nostru din Bucovina, grupati in jurul lui Iancu Flondor, duc o adevrat lupt pentru afirmarea national la Viena si Cernuti. La randul su, Eminescu va aduce un suflu nou in sufletul romanilor de aici, iar Ciprian Porumbescu va transpune in muzic suferintele si idealurile lor. n prejma primului rzboi mondial, atmosfera se schimb, incepe o adevrat persecutie a romanilor, cursurile superioare in limba roman sunt suspendate, favorizarea celorlalte minoritti este tot mai accentuat. Concluziile trase de Constantin Kiritescu, desi amare, au, dorim s credem, si o not de optimism: „Astfel, la 140 de ani de la rpirea Bucovinei, o stpanire dusman e pe cale s-si ating scopul criminal: instrinarea trii prin deznationalizarea, imputinarea. Srcia si disparitia elementului romanesc. Dulcea Bucovin, vesela grdin a poetilor, plin de amintirile gloriosului trecut al Moldovei, murea pe incetul si isi intindea bratele rugtoare ctre sora mai mare.”. nceputul rzboiului mondial ii arunc in lupt si pe romanii bucovineni, pretinzandu-li-se un fals patriotism austriac. Momentul este ilustrat de un cantec popular care mai circula prin Frtuti in urm cu 40 de ani: „Frunzulit rupt-n zece n anul patrusprezece O vinit o trist veste C rzboi cu rusu este. De la douzeci si doi Pan la patruzeci si doi Tti s plecm la rzboi. Noi mergem si mai cantam Maicile-n urm plangim. Maicile-si plangeu ficiorii Nevestele sotiorii Si fetele petitorii Dar noi din grai le griem: „Taceti voi maici si mandre Nu plangeti. C noi mergem s luptm Tara s ne-o aprm Si noi mergem la rzboi Nust de-om mai vini-napoi Si noi mergem in btaie Unde om pi om si taie”. nc-amu am intrat in focu Da vin gloantele potopu Vin gloantele vajaind Vin tunurile bubuind Vin granate, vin srapnele Pic voinici cate stele. Pic-un voinic in crare La el vine-o fat mare Ca si-i tie lumanare. Da vine-un cpitan clare Tot strigand in gura-mare Stange-ti, lele, lumanare C la catan-asa ii dat S moar moarte-mpuscat.”
– va urma –
n Dan Ravaru
