Poate mai mult dect istoria altor popoare, cea a romnilor a fost presrat cu suisuri si coborsuri, asemenea muntilor si cmpiilor. Am avut perioade de glorie deplin, cnd, de exemplu, Stefan cel Mare conta ntre suveranii de seam ai Europei, si perioade n care romnii au fost priviti de sus de cei care i admirau cndva. Dac n istoria propriu-zis aceste situatii sunt mai mult dect evidente, n istoria cultural sunt oarecum absconse, datorit tendintei noastre de a idealiza pe toti cei prezenti n acest domeniu. Dar au existat personalitti care au umbrit pe ceilalti furitori de literatur si cultur ntrun mod spectaculos. S-au ivit, astfel, un Dimitrie Cantemir, un Eminescu, un Iorga, un Mircea Eliade…
Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1673 – 21 iunie 1723) este o realitate a culturii romnesti de o complexitate cu totul deosebit. ncadrarea sa n normele obisnuite se dovedeste extrem de dificil. l putem situa, cu aproximatiile cuvenite, ntre Occident si Orient, ntre Renastere si enciclopedistii secolului al XVIII-lea. Dar, mai presus de orice, este nceptorul geniilor pe care le-a dat poporul nostru, genii adevrate, cu toate contestriile celor care consider c esti european doar dac batjocoresti valorile nationale. Dimitrie Cantemir a fost precedat de nceptorii scrisului romnesc, adic de acei cronicari moldoveni Grigore Ureche sau Miron Costin, scoliti de iezuitii din Polonia, sau de talentatul povestitor Ion Neculce. Ivirea sa s-a situat, ns, n parametrii cu totul exceptionali fat de predecesorii si. Mai nti, l putem asemna cu Pico della Mirandola, cel care sustinea c poseda De Omni Re Scibili (Toate lucrurile care pot fi stiute) si cunostea nenumrate limbi strine. Dimitrie Cantemir stia, si el, 11 limbi, de la greaca veche la arab, de la italian la rus, a scris n romn, greac, turc, rus si a abordat cele mai diverse domenii: istorie, geografie, literatur, filosofie, arhitectur, pictur, muzic. A scris lucrri esentiale n variate domenii, unele dintre acestea neavnd nc nume, dar fiind explorate de principele moldovean, astfel el poate fi considerat primul etnograf si folclorist romn avant la lettre, adic nainte de folosirea termenilor respectivi. S trecem n revist cele mai importante dintre lucrrile sale, cu titlurile lor originale. Mai nti, n 1698, pe cnd avea doar 25 de ani, Dimitrie Cantemir scrie Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea sau Giudetul sufletului cu trupul. Lucrarea a fost realizat si n romn, si n greac, a avut o mare rspndire, fiind tradus pn si n limba arab. Dup ce realizeaz o serie de traduceri, Cantemir scrie o lucrare despre muzica turceasc n limba otomanilor, inventnd si un instrument pentru msurarea nltimii sunetelor. Urmeaz o scriere de mare originalitate, cel putin pentru cultura romn, izvort, ns, dintr-o adevrat nenorocire a istoriei noastre: dezbinarea. n antichitate, Herodot spunea despre strmosii nostri traci c ar fi poporul cel mai puternic din lume dac ntre ei n-ar fi ncoltit si dominat smnta dezbinrii. Din pcate, am mostenit aceast trstur, care s-a manifestat agresiv de-a lungul ntregii noastre istorii, nflorind otrvit si n zilele prezente. ntre Constantin Brncoveanu si Cantemiresti a existat o ur cu consecinte dintre cele mai grave, si a fost un mare pcat c nu au conlucrat Brncoveanu, un adevrat Mecena al artelor si culturii, si Cantemir, creator n attea domenii. Aversiunea reciproc a celor doi a fost transpus cu miestrie artistic de principele nostru n primul roman romnesc intitulat complet (apud Ecaterina Tarlung, Dimitrie Cantemir, Ed. Minerva, Bucuresti, 1989, passim) Istoria ieroglific n 12 prti mprtit, asijdere cu 760 de sententii frumos mpodobit. La nceptura cu scara a numerelor dezvelitoare. Dup refugiul su n Rusia, si la cererea Academiei din Berlin, Dimitrie Cantemir va scrie cea mai cunoscut dintre lucrrile sale, Descriptio Moldaviae. Creativitatea sa si capacitatea unei documentri extrem de extinse, posibil si datorit cunoasterii limbilor orientale, va duce la scrierea unei alte lucrri, rspndit si mai cunoscut n strintate dect n Romnia: Historia Incrementorum atque Decrementorum Aulae Othmanicae (Istoria cresterilor si descresterilor Curtii Otomane). Tot despre lumea orientului se va preocupa principele n cartea sa fundamental pentru istoria religiilor, Sistemul sau ntocmirea religiei muhammedane. Nu au lipsit nici preocuprile pentru istoria national, concretizate ntr-o lucrare fundamental, avnd urmtorul titlu, pe care-l citm n ntregime: Hronicul a vechimii romano-moldovlahilor, nti pre limba latineasc izvodit, iar acmu pre limba romneasc scos cu trud si osteninta lui Dimitrie Cantemir, voievodul si de mosie domn al Moldovei si svintei rosienesti mprtii cneaz. Soarta manuscrisului a fost deosebit de interesant, chiar, am putea spune cu un termen modern, senzational. Fiul su, Constantin, ajuns ntr-o situatie financiar grea, a scos la licitatie mai multe obiecte rmase mostenire. Cu aceast ocazie, un anticar austriac a cumprat manuscrisul la Sankt Petersburg si l-a dus la Viena. Acolo, prin hazard, a fost gsit si cumprat de Ioan Inocentiu Clain. Datorit acestuia, manuscrisul ajunge n biblioteaca Seminarului Teologic din Blaj si va constitui nceputul curentului literar Scoala Latinist, care va propaga n primul rnd idea originii de la Roma a poporului nostru. Tot n legtur cu istoria national, autorul nostru va scrie Vita Constantini Cantemirii Cognometo Senis Moldaviae Principis (Viata lui Constantin Cantemir numit cel Btrn, Domnul Moldovei). La cele de mai sus se adaug si alte lucrri de mai mic sau mai mare important, scrise n latin sau rus, unele fiind contestate. Preocuprile pentru viata si opera lui Dimitrie Cantemir au cunoscut, si ele, perioade de un larg interes sau, din contra, tendinte spre ignorare. Dac ncepnd de la jumtatea secololui al XIX-lea si al doilea rzboi mondial, preocuprile acestea au fost firesti si incluse n normalitate, aproape de zilele noastre mersul lucrurilor s-a schimbat. Dup 1948, s-a vorbit foarte mult despre Dimitrie Cantemir, dar numai n sensul apropierii sale de Rusia. n schimb, dup 1989, avnd n vedere tocmai exagerrile anterioare, interesul pentru Cantemir a sczut considerabil. Si aici, ca si n multe alte situatii, a intervenit neavenitul si nefirescul factor politic. Dimitrie Cantemir a fost pe ct de mare crturar, pe att de slab om politic, greselile sale fiind, ns, scuzabile datorit atmosferei epocii. Adversar al turcilor a cror decdere a prevzuto n Historia …, principele Moldovei a considerat c si va elibera tara cu ajutorul rusilor, pe care i pretuia datorit comunittii de religie crestin-ortodox. Nu si putea, ns, imagina ce nenorocire va nsemna Rusia pentru istoria Romniei. A fcut eroarea de a-i aduce prima oar n tar, dar, din fericire, btlia de la Stnilesti (1711) a fost cstigat de turci – a fost cea mai norocoas nfrngere a moldovenilor alturi de viclenii lor prieteni. Dac lucrurile s-ar fi petrecut altfel, astzi, poate vorbeam cu totii n ruseste si aveam sufletul schilodit, asa cum s-a ntmplat cu unii dintre romnii de peste Prut. Contrar celor afirmate de istoricii prea grbiti, Cantemir nu a considerat Rusia drept o a doua patrie, ci n adncul sufletului ar fi vrut s se ntoarc n Moldova, si a avut, chiar, ncercri n acest sens, oprite, ns, de Petru cel Mare. Un aspect ignorat de multi dintre cercettorii vietii si operei lui Dimitrie Cantemir a fost aproprierea sa de cultura occidental si de ceea ce numim noi, cu un termen generic, Europa. Mai nti, dasclul su, Ieremia Cacavela, studiase la Viena, Leipzig si Cambridge. Aflat la Constantinopol, Cantemir nu a frecventat numai pe crturarii orientali sau si-a petrecut timpul numai n compania dregtorilor otomani. Aici a fost bun prieten cu ambasadorul Frantei, Ferriol, sau cu pictorul Jean Baptiste van Mour. Relatiile sale cu occidentalii au fost continuate n Rusia, unde a fost n strnse relatii cu pastorul american Cotton Mahler si a angajat ca pedagog pentru fiii si si ca secretar pe germanul Johann Gotthilf Vockerodt, eminent jurist. De aici traducerea lucrrilor sale n mai multe limbi din occident si prezenta unor manuscrise ale sale n biblioteci din Statele Unite, Franta, Olanda, pe lng cele pstrate n Rusia. Este trist faptul c atunci cnd vorbim, pn la saturatie, despre Europa si apartenenta noastr la ea, uitm c Dimitrie Cantemir a fost o temeinic punte spre aceasta prin statutul su de membru al Academiei din Berlin, sau prin corespondenta sa cu Leibniz. Despre aceasta ar trebui s vorbeasc europarlamentarii nostri, avnd, n anumite mprejurri festive, portretul lui Dimitrie Cantmeir ca ecuson, dar nu au fcut-o si nici nu o vor face.
Dan Ravaru
