duminică, mai 10, 2026

Friedrich Drrenmatt – un clasic modern

2

Exist mai multe modalitti de a spune o poveste – un scriitor va recunoaste asta, fr s minimalizeze stilul pe care l prolifereaz. Exist „povestasi” (Marquez), indiferenti la stil, ne-indiferenti la „arta” de a nara. Exist „tehnici”-ingineri (Jane Austen – „Mndrie si prejudecat”, sau George Clinescu, autorul „Enigmei Otiliei”) si „tehnici”-artisti (gen Bulgakov, printele minunatei „Maestrul si Margareta”, ori Eminescu), perfectionisti prin excelent, trecndu-si mereu si mereu, prin filtrul rescrierii, cele gndite si asternute pe foaie. Exist, mai apoi, binenteles, personalitt i scriitoricesti de tipul lui Friedrich Drrenmatt, autor pe care-l gsesc fascinant si care, n cei 69 de ani triti, a scris prea putin din ceea ce geniul su i-ar fi ngduit s scrie. Ezit s-l ncadrez pe Drrenmatt n vreo categorie, probabil pentru c nu gsesc, nc, acea „cutiut” care s-i poat integra toate fatetele perenei sale fiinte creative. La fel ca si Dostoievski, Drrenmatt si are „cutiuta” lui. Pentru a fi un „mare” scriitor, nu subiectele „mari” constituie cheia, ci felul n care spui „povestea” oamenilor „mici”, n care gsesti locul fiecruia dintre ei n uriasa plmad a Universului si-i relevi legturile cu viata, cu sine-nsusi si cu societatea. Dac scriitorul are talent, „a scrie bine” nseamn ca simplul act de a mnca (al personajului) s devin o epopee, iar strnutul eroinei – o simfonie. Dac scriitorul are talent, oamenii „mici” devin „mari”, iesind din anonimat, controlndu-si existenta ori supunndu-se acesteia dar, n orice caz, fcnd o diferent, influentnd cursul Lumii. Nu fac critic literar (dealtfel nici n-am ncredere n cei care-si dau cu prerea asupra a ce a vrut, de fapt, autorul s spun cnd a scris ce a scris) – nu fac dect s enumr, ca cititor, cteva dintre aspectele care m-au cucerit definitiv la prozatorul si dramaturgul elvetian. Amator al sarcasticului si absurdului, dup cum l percep eu, al ne-prevzutului viu n lumea real, al comicului-trist (excelent sustinut prin umorul subtil si frazeologie), cunosctor fin al „naturii umane” (desi nu n mod necesar „ la Malraux”), psiholog nnscut si absolut, Fr. Drrenmatt a scris substantial (putin, dar bun!), spre deosebire de cei ce umplu cu propozitii gunoase coala, doar din „necesitatea” de a-si „mentine mna”. „A scrie bine” nu e o deprindere, ci un talent. „A scrie bine” nu e o meserie, ci o art. Reproduc, mai jos, un citat relevant n acest sens: „Mai exist oare ntmplri interesante, ntmplri care s-l atrag pe scriitor? (…) Ce se ntmpl cnd scriitorul consider creatia drept un scop n sine si refuz s fac vreun comentariu sau vreo critic? Odat ajuns aici, se va afla ntr-un impas pe care nu-l poate evita n nici un fel. si nchipuie c nu i-a mai rmas nimic de scris si c viata nu-i mai ofer, ca artist, nici un tel. n acest caz, e mai bine s renunte. Fireste, scriitorul poate s astearn pe hrtie unele fraze, altminteri ns nu-i rmne dect domeniul biologiei, pentru a putea nsoti mcar cu gndul cresterea exploziv a omenirii, miliardele de fiinte care merg nainte, matricile care produc fr ncetare, sau domeniul fizicii, astronomiei, ca s se lmureasc asupra sistemului n care pendulm. Restul e material pentru diversele reviste ilustrate, pentru Life, Match, Quick si pentru Sie und Er: istorioare despre personalitti politice, printese si cpitani de aviatie, vedete de cinema si milionari, care, de ndat ce le-ai scris, s-au si demodat. (…) n lumea noastr modern au mai rmas doar una sau dou povestiri de scris, n care omenia mai poate fi surprins pe fata unui om obisnuit, n care o suprare nensemnat ajunge n mod ntmpltor s capete o semnificatie universal si n care judecata, dreptatea si chiar iertarea sunt nc prezente, oglindite ntmpltor, o trectoare clip, n monoclul unui btrn betiv.” (Fr. Drrenmatt – Die Panne – Pana de automobil, n romneste de Radu Lupan, n Fr. Drrenmatt – Judec- torul si clul su, Colectia Meridiane, 1968, ntreprinderea Poligrafic „13 Decembrie1918”, R.S.R – pp. 123-126). Oare din aceast cauz clasicul elvetian a scris att de putin? Pentru a nu se pierde n banal, n comercial, desi a dovedit c-l poate utiliza si sublima? Pentru a nu-si „rutina” „mna scriitoriceasc”? Sigur nu deoarece el nu ar fi avut att de multe alte lucruri de spus! Acea cunoastere profund a „conditiei umane”, despre care se vorbes te n legtur cu Drrenmatt, este cu att mai remarcabil cu ct se mplineste n dou sensuri: n primul rnd, e perfect valabil dup ce, n 1990, autorul s-a oprit din trit si simtit. Dup aceea, ea probeaz natura perpetu a Umanittii, validitatea si stabilitatea ei n schimbare, care ne permite s ntelegem fiinta individual si social indiferent dac aceasta a fost descris n mitologia egiptean ori n filosofia greac, n tragediile si comediile antice sau n literatura si arta contemporan. Si mai adugm un sens: Fr. Drrenmatt a fost un psiholog stiutor al Dreptului si al Stiintei, un scriitor maestru al tehnicii narative si al punerii n scen, plin de charism, de sensibilitate si ironie, un exponent al suspens-ului care pe orice cititor l prinde si-l tine „cu sufletul la gur”. Cel care, n Fgduiala, sustinea, prin gura personajului su, c putin dezordine (ntr-un stat att de ordonat ca Elvetia) e o chestiune de principiu, si-a respectat pe deplin „fg- duiala”: mintea creatorului e alert, preocupat (dar nu nchistat) de detalii, deschis problematicii umane si moralei (vezi Fizicienii), este interesat de justitie (Judec torul si clul su, Pana de automobil, Vizita btrnei doamne), de trecut (Romulus, mpratul Romei) si de viitor (paradoxal, prin clasicitate!). Prin urmare, recomand cu mare plcere spre citire tinerilor, dar si vrstnicilor, pe acest autor, ca pe un etalon nu numai al artei scriitoricesti, dar si ca pe un simbol al izbndei psihicului uman aflat, n special n prezent, n mrejele unei societti nihiliste si ofensiv-dezumanizante.

Cleopatra Ravaru

2 COMENTARII

  1. Nu e „Colectia Meridiane”, ci Editura Meridiane, iar Arta Grafica era numele tipografiei.

  2. Excelenta tema,poate putin prea filozofica. Dar lucrarile enumerate sunt toate niste capodopere de o densitate narativa excetionala. Minunat, mi-am adus aminte sa le recitesc.

Comentariile sunt închise.