Figura muzicianului si talentatului violonist Nicolae Acatrinei a rãmas aproape în anonimat, fiind creionatã prin putinele informatii ale profesoarei Lina Codreanu, în al sãu binevenit „Dictionar al personalitãtilor husene“, publicat în lucrarea „Istoria Husilor“, Galati, Editura Porto-Franco, 1995, lipsind însã din lucrãrile semnate de Adrian Butnaru, anume: „Novaci si Duda“, Iasi, Editura PIM, 2007 si „Epureni. Timpuri si oameni“, Iasi, Editura PIM, 2007, dar si din lexiconul initiat de Viorel Cosma, „Muzicieni din România“, vol. I-VII (1999 – 2005). Numele lui Nicolae Acatrinei a fost omis chiar din lista absolvent ilor Liceului Cuza-Vodã, publicatã în volumul omagial din anul 1989 („Din lumina unui veac. Liceul Industrial „Cuza Vodã“ Husi 1889-1989“, p. 109), eroare corijatã prin monografia institutiei amintite, publicatã în 2003, de autorul acestor rânduri. Potrivit foii matricole de la Gimnaziul „Anastasie Panu“ din Husi (certificatul de absolvire i-a fost eliberat la 25 iunie 1914), Neculai N. Acatrinii, fiul agricultorilor N(icolae) V. Acatrinii si al Saftei, crestini ortodocsi, a vãzut lumina vietii la 22 decembrie 1895 în comuna Epureni, judetul Fãlciu. Casa pãrinteascã era situatã în comuna Duda. Urmeazã cursurile Gimnaziului „Anastasie Panu“ din Husi începând cu clasa a II-a, unde s-a înscris la 21 iunie 1911 pe baza certificatului eliberat de cãtre Directia Învãtãmântului particular din Husi (a se vedea Arhivele Nationale Vaslui, Fond Liceul „Cuza Vodã“ din Husi, dosar 24/1913-1914, f. 126). Evolutia teritorial-administrativã a localitãtilor de pe teritoriul actualei comune Duda-Epureni este destul de oscilantã de la 1864 si pânã astãzi. Astfel, între 1864 si 1929, întâlnim comuna Iepureni (Epureni), iar comuna Duda între 1864-1876, dupã 1876 a fost sat înglobat comunei Pâhnesti, revenit la statutul de comunã între 1887-1892, iar între 1893-1908, sat din comuna Iepureni (Epureni), din 1908, iarãsi se revine la comuna Duda. Analizând data nasterii (22 decembrie 1895), când satul Duda fãcea parte din comuna Epureni, si a locuintei pãrintesti de la 1914, din comuna Duda, putem stabil ca loc de nastere satul Duda. Pleacã în Germania în anul 1922, unde desfãsoarã o prodigioasã activitate ca muzician violonist de talent. Între 1922 si 1923, stã în Berlin, apoi în Leipzig, de la 1925 la 1949. Trãieste în Muhlheim – Ruhr. Se pare cã a avut statutul de apatrid. A murit în luna octombrie a anului 1978. Scrisoarea ineditã pe care o publicãm dateazã din 1975 si a fost trimisã de Nicolae Acatrinei lui Petru P. Harnagea, care a lãsat în manuscris „Cartea de onoare închinatã Husului“ (autorul „cãrtii“ sugereazã satul Duda ca loc de nastere si, eronat, anul 1898). În epistola pe care o publicãm, autorul ei evocã forma corectã a numelui de familie Acatrinei, însã în registrul matricol este întâlnit ca Acatrinii (în pasaport Acatrini).
DOCUMENT «Mult Stimate Domnule Harnagea»
În posesiunea scrisorii de la D-voastrã – am primit-o la 6 august – si mã scuzati cã v-am neglijat atât de mult cu rãspunsul. Mi-am bãtut capul sã-mi aduc aminte de Domnul Harnagea, însã îmi este imposibil. Dumitru Vântu, Emil si Costicã Garofeanu, Grapper, Snige, Dãscãlescu, Popa si asa mai departe îmi aduc aminte, dar de D-voastrã însã nu. Eu am plecat în Germania de la 1922, am fost trei ani în Berlin si pânã la 1949 în Leipzig. Fotografiile din timpul scolii – Gimnaziului din Husi – nu mai am. Toatã averea care am avut-o, fotografii, ce am scris, totul, a fost distrus la 4 decembrie 1943 la atacul aerian. Eu am gãsit la un prieten din Galati o fotografie de la 1915 sau 1917, nu mai stiu, si astã fotografie vã trimit. Vã trimit si o fotografie a ultimului meu pasaport românesc – acum sunt fãrã stat. Eu nu am luat cetãtenia germanã, cãci ei nu mã plac, mi-au fãcut greutãti, asa cã am fost deziluzionat de germani! În pasaport vedeti cã numele se scrie altfel, fãrã e, Acatrini. D-voastrã stiti cã fonetica germanã este altfel, Enescu se numea în Franta Enesco Georgesco si asa înainte. Eu vã trimit o fotografie – ultima datã când am cântat Romantele lui Beethoven. Acum voi deveni (împlini – N.A.) în decembrie 77 de ani, asa cã trebuie sã mã gândesc mai mult la Dumnezeu si sã-mi fac posibilitatea ca sã merg în tara în care m-am nãscut. Dacã ar fi fost altfel as fi fost de mult în tarã. Aici am câteva case ca posesiune, aproape 2 milioane de mãrci valoare, asa cã as putea sã cumpãr în România ceva. Poate cã voi face!“.
Costin Clit
