Are 26 de ani, e frumoas, inteligent si are doi copii minunati: o fetit de cinci ani si un bietel de doi ani si patru luni. Povestea tinerei ncepe cu… am fost abandonat la nastere si am crescut ntr-o cas de copii. E povestea sfsietoare a unui om care nu a cunoscut nici dragostea, nici grija printeasc, povestea unei tinere care, la 17 ani, s-a trezit ntr-o gar, cu un pachet de biscuiti n mn, nestiind ncotro s o apuce. A muncit, a iubit si i-a ajutat chiar si pe cei care o abandonaser. Acum, femeia nu are cas, nu are un loc de munc, iar sotul ei a disprut n decembrie 2014, a doua zi dup ce s-au cstorit, legaliznd o relatie de lung durat. A lsat-o fr bani de chirie, fr bani de mncare pentru copii. Tot ce si doreste tnra este s lucreze undeva, s- si duc copiii la grdinit iar seara s se aseze la mas, ca o familie adevarat. Pentru c eu nu am stiut niciodat ce nseamn o familie.
Destinele unor oameni pot fi cuprinse n pagini de carte sau pot fi subiecte de scenariu de film. Pentru c, de multe ori, realitatea este mai crunt dect si poate oricine imagina. Pe unii, greuttile vietii i coplesesc, pe altii, nenorocul i nrieste. Pe tnra n vrst de 26 de ani din fata noastr, viata nu a reusit s o ngenunchieze. Priveste tot ce a trit ca pe o lectie din care a avut multe de nvtat si este convins c, ntr-o zi, soarele va strluci si pentru ea. Primele amintiri ale Irinei (numele nu este real, n.r.) ncep la o cas de copii din Iasi. Era un leagn cu 80 de copii, cu dormitoare cu cte 7-8 paturi. Era bine, pentru c aveai unde s dormi, erai trimis la scoal, ti se ddea s mnnci. Si cei care ne aveau grij se purtau bine cu noi, n sensul c nu ne loveau si nu ne vorbeau urt. Era cumva ca la cazarm, cu ore fixe de trezire, de mas, de stingere. n rest, aveam libertate deplin: dac vroiai s nveti, nvtai, dac nu, puteai s te joci, chiar dac nu-ti fceai lectiile; copiii se certau, se bteau, fumau, vorbeau urt, cei mari le luau mncarea celor mici… Fiecare zi era o lectie de supravietuire. Nu simteam prea mult grij pentru noi, nu aveam afectiune, nu ne nvta nimeni ce este bine si ce este ru sau de ce este bine si de ce este ru s faci anumite lucruri. Erai doar pedepsit, dac nclcai regulile, fr s ti se spun si de ce este gresit sau care pot fi consecintele faptelor tale, povesteste tnra. Irina si aduce aminte si cum si-a cunoscut printii, care, ntrun trziu, au cutat-o. Aveam 15 sau 16 ani cnd au venit printii mei s m vad. Initial, n-am vrut s-i vd, si m ntrebam de ce m caut acum, cnd sunt mare, dup ce au trecut attia n care nu lea psat. Dar eram si curioas. Nu mi-au plcut… Tata arta oarecum mai… altfel – era… ngrijit… Mama, nu. Crescnd, Irina a nceput s si dea tot mai mult seama c si doreste o altfel de viat, dar si c toti cei din cmin sunt altfel, c nu sunt pregtiti pentru viat. Prefera ca, dup orele de scoal, s doarm la colegele cu care se ntelegea bine dect s se ntoarc n Centru. Cnd ns revenea, era doar pedepsit. Eram bgati la izolator, cteva zile, loc n care nu luai contact cu nimeni. Oricum, nu-mi psa si nimeni nu-mi spusese cum o s pltesc n final. Dar a venit si ziua aceea. Nu aveam 17 ani cnd, ntr-o zi, miau dat niste bnuti si mi-au spus c nu mai pot sta acolo, s m duc unde vreau si s fac ce vreau. Cineva m-a luat de mn si m-a scos pe poarta cminului. Nici nu stiam ce e cu mine, simteam cum totul se nvrte si se prbuseste n jur. Nu o s uit niciodat cum m-am dus, aproape inconstient, n autogar, mi-am cuprat un pachet de biscuiti Picknic si m-am asezat pe o banc. Mncam biscuti si mi puneam zeci de ntrebri la care nu gseam niciun rspuns: unde o s m duc, ce o s fac, pentru c stiam c nu stiu s fac nimic. Nu fusesem pregtit pentru ziua asta si nu ne spusese nimeni niciodat cum s ne descurcm dup㓄, mai spune Irina. Salvarea a venit de la o femeie necunoscut. A vzut copila, i-a citit disperarea pe chip. I-a povestit situatia si, rspunznd ntrebrilor ei, si-a adus aminte c, totusi, ntr-o comun la limita judetului Iasi, are doi oameni care, n trecutul nu foarte ndeprtat, au cutat-o spunndu-i c i sunt prini. Femeia s-a oferit s o duc la ei. Recunosc, mi-a fost putin team de ea, dar nu aveam de ales. Cnd m-a vazut intrnd pe poart, primul lucru pe care l-a fcut mama a fost s m ntrebe rstit: Da tu ce cauti aici? De ce-ai venit? Dup cteva zile, m-a trimis s muncesc la o ferm de struguri din Husi, c ea nu poate s m tin, si continu Irina povestirea. Nu i-a prut ru c fusese alungat din nou din familia printilor. A vzut conditiile n care locuiesc, le-a cunoscut caracterul, a aflat c mai au 12 copii, mai toti abandonati, si se ntreba ce caut lng strinii aceia. La ferm, munca era grea – eu nu muncisem niciodat… n prima lun, mi-au dat doar un milion de lei. Era si atunci foarte putin, dar eu eram multumit c pot s cstig un ban si s m ntretin singur. Viata Irinei a luat apoi alt curs. A lucrat la ferm o perioad, apoi a plecat n Italia unde a avut grij de o familie de btrni. Cei de acolo au ndrgit-o, cstiga bine si i trimitea bani chiar si mamei care o prsise. A auzit c a murit tatl ei, si atunci a simtit nevoia s se ntoarc n tar. Nu a fost la nmormntare, dar s-a dus la mormnt si i-a aprins o lumnare. S-a ntors la Husi, s-a angajat din nou la ferma unde mai lucrase, a cunoscut un biat cu care s-a cstorit, apoi si-a gsit un serviciu mai bun, la fabrica de ncltminte din localitate. A rmas nsrcinat si a fcut un copil… Desi lucrurile mergeau pe drumul cel bun, trecutul a ajuns-o din urm: familia sotului nu accepta o fat orfan, care nu era pregtit s fac fat treburilor gospodresti. Pe mine nu m-a nvtat nimeni nimic: s gtesc, s cos, s calc o cmas. Cnd am nscut fetita, am intrat n depresie. M gndeam: Doamne, cum o s cresc eu un copil, c nu stiu s fac nimic. Atunci, sotul meu m-a ncurajat si m-a ajutat s trec peste asta, spune Irina. Numai c relatia celor doi nu a mers foarte mult, momentele de calm si ntelegere alternnd, prea des, cu cele n care brbatul bea, o lovea si o alunga de acas. A petrecut nopti ntregi pe strzi, cu bebelusul n brate, ntrebndu-se ce s fac. ntr-o zi, a mers la o asociatie umanitar din Husi, unde i s-a spus de Centrul Maternal. Stia si ea de existenta acestor centre, dar i era team c i va fi luat fetita. A fost convins c, atta timp ct si iubeste si si ngrijeste copilul, nimeni nu i-l va lua. S-a separat de sotul ei, a lucrat n continuare, a pltit chirie si a cunoscut un alt brbat. S-a mutat cu acesta, desi n acte era nc cstorit. Abia dup aproape patru ani, timp n care s-a nscut bietelul, a reusit s obin actele de divort si, n decembrie anul trecut, au oficiat relatia la ofiterul de stare civil. Ne-am cstorit pe 29 decembrie. Pe 30 decembrie, sotul meu a plecat de acas si nu s-a mai ntors. Am ncercat s dau de el, dar n-am reusit. Eu nu mai lucram, pentru c el mai lucra n Anglia si a decis c e mai bine s stau acas cu copiii. Plecase fr s-mi lase bani de mncare pentru copii sau pentru chiria care trebuia pltit. Abia pe 2 ianuarie m-a sunat, din Anglia. Mi-a spus ca o s-mi mai trimit bani, doar ca s plec si eu cu copiii acolo. Nam acceptat. Dac m-a lsat aici de srbtori, singur cu copiii, fr s-i pese ce se ntmpl cu noi, ar putea s o fac si acolo. Aici, mam descurcat, dar acolo ce fac? Am sunat la centrul maternal unde mai fusesem o dat, si… iat-m aici, si ncheie Irina spovedania. Acum, fetita este nscris la grdinit, dar mama vrea s nscrie si bietelul la cres, pentru a putea lucra. La initiativa celor din centrul maternal, Irina va urma niste cursuri de calificare, care ar putea s o ajute s-si gseasc mai usor un loc de munc. Abandonat de cei care i-au dat viat, prsit de sotul ei, tnra cu doi copii a nfruntat singur viata, iar experienta proprie a fcut-o s nu mai aib foarte mult ncredere n oameni. Acum, are nevoie mai mult ca niciodat de o mn ntins. Dar Irina nu crede n minuni… Tot ce si doreste acum este (…) s lucrez undeva, s- mi duc copiii la grdinit si, seara, s ne asezm la mas, ca o familie adevrat! Pentru c eu nu am stiut niciodat ce nseamn o familie!.
