Pancreasul este un organ vital, dar prea putin se discutã despre el, în comparatie cu inima, ficatul, creierul sau organele genitale. Si totusi, oricât de complicatã si greu de înteles i-ar fi functionarea, pancreasul are atribute atât de importante, încât nu stricã nimãnui o trecere în revistã a lectiilor de anatomie din vremurile adolescentei, suplimentate cu informatii din medicinã si farmacie.
1. Pancreasul este situat in cavitatea abdominalã, intre duoden si splinã si este singurul organ ce are si functie endocrinã si exocrinã, el excretand enzimele necesare digestiei, dar si insulina si glucagonul cu rol in reglarea glicemiei. 2. Pancreasul este, dupã ficat, a doua glandã ca mãrime din sistemul digestiv si reprezintã un organ vital, fãrã de care nu se poate trãi. 3. Hormonii secretati de pancreas sunt implicati in controlul metabolismului intermediar al glucidelor, lipidelor si proteinelor. 4. Pancreasul este principalul organ implicat in digestia glucidelor, dar si a lipidelor, prin lipaza produsã, astfel cã lipsa acestei enzime va duce la eliminarea grãsimilor nedigerate din organism si la deficite de vitamine liposolubile (care au nevoie de lipide pentru a putea fi absorbite din intestin). 5. În structura sa intrã insule de celule endocrine secretorii: celulele A (20%) care secretã glucagon; celulele B (60-70%) care secretã insulina; celulele D (10%) care secretã somatostatin (un neurohormon ce regleazã activitatea celorlati) si celulele F care secretã polipeptidul pancreatic al cãrui functie nu este certã, dar care se pare cã mentine o homeostazie localã. 6. Insulina este un hormon anabolic, proteic, ce contine 51 de aminoacizi fiind secretatã sub forma unor precursori prin a cãror transformãri succesive rezultã insulina ce se depoziteazã la nivelul granulelor din celulele B. Insulina actioneazã la nivelul ficatului si tesutului adipos. În ficat, ea are rol hipoglicemiant si stimuleazã sinteza de proteine si lipide. La nivelul tesutului adipos stimuleazã pãtrunderea glucozei. 7. Glucagonul este un hormon catabolic proteic, format din 29 de aminoacizi. Are un rol antagonic insulinei si influeteazã de asemenea, metabolismul glucidic, lipidic si proteic. 8. Enzimele pancreatice intervin in digestia alimentelor prin sucul pancreatic, ce constã intr-un amestec de enzime si solutii apoase bogate in bicarbonat de sodiu. Pentru fãinoase, avem a-amilaza, iar pentru grãsimi, pancreasul produce lipaza. 9. Cele mai cunoscute enzime pancreatice din suplimente sunt extrase din pancreasul animalelor, mai ales porc sau vitã, si se adminstreazã ca pastile, capsule, pulbere, insotind mesele bogate in lipide si proteine si ajutand la digerarea acestora, mai ales la pacientii cu litiazã biliarã, afectiuni duodenale, pancreatice, hepatice. 10. Pancreatitele acute sau cronice si cancerul pancreatic sunt bolile pancreasului exocrin, pe cand diabetul zaharat este o deficientã a pancreasului endocrin.
Bolile pancreasului
11. Pancreatita acutã inseamnã o inflamatie acutã a pancreasului, cu grade variate de severitate, afectand functionarea intregului organism in stadiile grave. Desi se considerã cã este o afectiune specificã celor care iubesc alcoolul, pancreatita acutã poate avea si alte cauze: antrenarea unei pietricele din vezicula biliarã pe canalul coledoc, la pacientii cu litiaza biliarã, infectii virale, bacteriene sau parazitare, trigliceride crescute, hipercalcemia, unele medicamente, leziuni ce comprimã calea biliarã principalã. 12. Simptomele pancreatitei sunt reprezentate de: durere abdominalã in capul pieptului, ce merge in spate, in coloana vertebralã, rezistenta la analgezicele uzuale, greatã si vãrsãturi alimentare ce nu cedeazã la medicatie, febrã, tensiune arterialã scãzutã, puls ridicat, dificultãti la respiratie. 13. Diagnosticul include testele sangvine ce aratã: amilaza si lipaza crescute, leucocitele, fibrinogenul si CRP crescute, transaminazele, bilirubina si fosfataza alcalinã mãrite in cazul pancreatitei biliare. 14. Testele imagistice pentru pancreatita acutã sunt ecografia abdominalã care evidentiazã mãrirea in dimensiuni a pancreasului si eventual, cauza pancreatitei (litiaza biliarã cu dilatatia coledocului). Tomografia computerizatã este indicatã cand se face extractia calculului in cazul pancreatitei biliare severe. 15. Atacuri recidivante in cazul litiazei biliare impun, dupã remi – siunea unui puseu de pancreatitã, extirparea colecistului pentru prevenirea recurentei pancreatitei. 16. În pancreatita acuta se pot forma chiste, adicã zone fluide fãrã o delimitare precisã, ce apar la aproximativ o lunã de la atac si evolueazã in functie de dimensiunile lor si pot necesita drenare chirurgicalã. 17. Dupã un puseu sever de pancreatita acutã sau dupã numeroase atacuri pe fondul unei pancreatite cronice, functia pancreasului poate sã fie compromisã, necesitand supliment de lipaza pancreaticã.
Pancreatita cronica
18. În tãrile dezvoltate, pancreatita cronicã apare dupã 40 de ani la alcoolicii care au si o dietã bogatã in grãsimi. În tãrile sãrace, pancreatita cronica apare la tinerii sub 20 de ani cu o dietã hipoproteicã. 19. Pacientii cu pancreatitã cronicã pot avea pusee dureroase si pe acest fond este posibil ca in timp sã se dezvolte insuficienta pancreaticã exocrinã (diaree si scãdere in greutate cauzate de digestia necorespunzãtoare a alimentelor) sau endocrinã (diabetul zaharat). 20. Simptomul dominant si initial al pancreatitei cronice este durerea in capul pieptului, ce merge in coloana vertebralã, agravatã de consumul de alcool si alimente. Apare si noaptea. 21. În evolutia bolii apare steatoreea, scaune diareice de volum mare si cu picãturi de grãsime ce plutesc in apa toaletei. 22. Pancreatita cronicã este insotitã de deficite ale vitaminelor A, D, E, K, B12 si chiar de proteine si zaharuri, ducand la scãdere severã in greutate. 23. Regimul dietetic al pancreatitei cronice are 5 elemente importante: inlãturarea totalã a alcoolului; reducerea consumului de grãsimi animale la 40g/zi; cresterea aportului proteic; eliminarea sau reducerea zaharurilor cu absorbtie rapidã; adoptarea unui regim gãtit cat mai apetisant, cãci bolnavul este deprimat si nu are poftã de mancare. 24. Carenta de proteine in pancreatita cronicã accentueazã malabsorbtia prin diminuarea absorbtiei intestinale. 25. Pacientii trebuie sã recurgã la extracte pancreatice care sã continã tripsinogen, dar si vitamine A, D, E si K, acid folic, B12, calciu si fier. 26. Tratamentul durerii in pancreatita cronicã se face cu ajutorul protectorilor gastrici, al enzimelor pancreatice si al analgezicelor. 27. Uneori durerea este rezistentã la tratamentul medica – mentos, fiind necesarã neuroliza plexului celiac prin alcool (distructia chirurgicalã, endoscopicã sau radiologicã a acestui plex nervos) sau rezectia capului de pancreas.
Cancerul de pancreas
28. Cancerul de pancreas este o afectiune severã, fiind afectiunea care l-a rãpus si pe Steve Jobs. Tendinta este de crestere a numãrului de cazuri diagnosticate cu aceastã cumplitã boalã, mai ales dupã varsta de 50 ani. 29. Din pãcate, cancerul pancreatic actioneazã tãcut si devine simptomatic cand deja este prea tarziu. Din cauza agresivitãtii (supravietuirea dupã diagnosticare, chiar sub tratament, este de aproximativ 6 luni, maximum 1 an la marea majoritate a cazurilor) si rezistentei la tratament, mortalitatea este foarte mare. 30. Cauzele frecvente ale cancerului pancreatic sunt fumatul, alcoolul, dieta dezechilibratã (bogatã in grãsimi, prãjeli, afumãturi si sãracã in fructe si legume proaspete), pancreatita cronicã dar si un istoric familial de cancer pancreatic (dacã existã douã sau mai multe rude diagnosticate cu aceastã boalã, riscul este de 50 ori mai mare decat la cei care nu au in familie astfel de cazuri), un istoric familial de polipi colonici, diabetul zaharat la 10 ani de evolutie. 31. Depistarea poate depinde de localizare: dacã nodulul canceros se formeazã la nivelul capului pan – creasului, boala va fi diagnosticatã mai repede deoarece va apãrea icterul prin comprimarea cãii biliare. 32. Dacã apare la corp sau coadã, simptomele vor debuta mai tarziu, deoarece nu ajunge sã comprime calea biliarã, deci nu apare icterul. Durerea se instaleazã in stanga abdomenului, sub coaste, si merge in omoplatul stang. Ulterior apar scãderea in greutate si febra. 33. Diagnosticul de cancer pancreatic se stabileste dupã ce in sange se determinã anemie, leucocite crescute, VSH si fibrinogen mare, marker tumoral sangvin CA 19-9 mult crescut, urmate apoi de ecografia abdominalã, ulterior tomografia abdominalã cu substantã de contrast sau RMN, apoi investigatii supli – mentare speciale ca ecoendoscopia. 34. Interventia chirurgicalã de extirpare a tumorii poate fi eficientã insã, din pãcate, doar 10% din pacienti sunt diagnosticati in stadiul initial al bolii, cand se poate extirpa cancerul. 35. Tratamentul uzual constã in chimio si radio terapie. 36. Putem preveni cancerul pancreatic daca excludem din viata noastrã fumatul si consumul abuziv de alcool, dacã avem un regim alimentar echilibrat, bogat in fructe si legume proaspete, fãrã grãsimi animale in exces, prãjeli, afumãturi. 37. Trebuie sã facem un control periodic la gastroenterolog dacã existã cazuri de cancer pancreatic in familie, polipi colonici in familie, suferim de o pancreatitã cronicã de mult timp sau am avut chiar si un singur episod de pancreatitã acutã ori suferim de diabet zaharat de mult timp.
Diabetul
38. În diabet, organismul fie nu produce sau nu poate folosi hormonul pancreatic insulina, iar rezultatul este cresterea glucozei in sange (hiperglicemie) si dezechi – librarea metabolismului. 39. Existã diabet zaharat tip 1 sau primar, diabet zaharat 2 sau secun – dar, in cadrul sindromului metabolic si supraponderalitãtii, precum si diabetul femeii gravide sau gesta – tional. 40. Diabetul de tip 1 afecteazã in special copiii si tinerii si reprezintã 5- 10% dintre persoanele cu diabet. Diabetul zaharat tip 1 se caracterizeazã prin distrugerea celulelor beta pancreatice producãtoare de insulinã din insulele Langerhans din pancreas, care conduce la un deficit de insulinã. 41. Diabetul poate fi tinut sub control printr-o supraveghere atentã a dietei si a greutãtii si prin exercitii fizice, ca supliment a tratamentului medical. Pentru controlarea glicemiei este nevoie de insulinã, adusã din exterior, din moment ce pancreasul nu o produce. Astfel, bolnavul de diabet de tip I fie isi face zilnic injectii cu insulinã, fie utilizeazã o pompã de insulinã. 42. Diabetul zaharat tip 2 afecteazã 90-95% dintre suferinzii de diabet si este cauzat de rezistenta crescutã la insulinã a tesuturilor, insotitã de scãderea secretiei de insulinã. Lipsa de rãspuns la insulinã a tesuturilor este cauzatã, cel mai probabil, de modificarea receptorului pentru insulinã de pe membrana celularã. 43. Diabetul tip 2 este tratat cu medicamente pe perioadã lungã, necesitand aportul extern de insulinã doar din momentul in care tratamentul oral nu mai este eficient in controlul concentratiei glucozei sanguine (tipul 2 este caracterizat printr-o insulinemie ridicatã ca efect compensatoriu, ceea ce duce, in timp, la epuizarea capacitãtii endogene de secretie). 44. Diabetul gestational este diabetul care apare la unele femei in timpul sarcinii si apoi dispare. Însã rãmane un risc crescut de a face diabet si la sarcinile urmãtoare, si de asemenea, existã risc mare de a dezvolta diabet de tip II la mai putin de 5 ani de la nastere. 45. Diabetul gestational apare din cauza insuficientei organismului de a secreta insulina in cantitãti necesare pentru a mentine in limite normale o glicemie. 46. Glicemia creste de obicei intre sãptãmanile 24 si 28 de sarcinã si este factor de risc pentru aparitia hipertensiunii in timpul sarcinii. În plus, copilul poate avea greutate crescutã la nastere, lucru care complicã nasterea naturalã.
Transplantul de pancreas
47. Transplantul de pancreas a devenit in SUA o procedurã acceptatã de tratament in cazul afectãrii functiei endocrine, cand este instalat diabetul si este recomandat pacientilor la care tratamentul cu insulinã nu dã rezultate si care au crize severe de hipoglicemie. 48. Transplantul poate reprezenta o solutie si in cazul diabeticilor cu complicatii renale severe, neurologice, oculare. 49. 75% dintre transplanturile de pancreas se fac simultan cu cele de rinichi, ambele organe de la acelasi donator. 50. Se poate face transplant al intregului organ sau transplant de celule insulare (celulele care secretã insulinã).
sursa: www.csid.ro
