Un copil care suferã de autism poate dezvolta abilitãti sociale puternice si se poate exprima cu usurintã, dacã are un animal de companie, fie cã este vorba despre un câine, o pisicã, un iepure sau chiar un sarpe, se aratã într-un studiu recent, citat de sciencealert.com.
În urma studiului, s-a demonstrat cã un copil care suferã de autism dezvoltã abilitãti sociale mai bune, atunci când i se permite sã aibã un animal de companie, indiferent care ar fi acesta. Pentru realizarea acestui studiu, o cercetã toare de la Research Centre for Human-Animal Interaction (ReCHAI) de la University of Missouri College of Veterinary Medicine din Statele Unite ale Americii a lucrat cu 70 de familii care au copii cu autism, pentru a observa cum poate influenta viata acestora, implicit abilitãtile lor sociale, prezenta unui animal de companie. Oamenii iubesc câinii si acest lucru a fost demonstrat în urma unui studiu realizat în 2006, pe un esantion de 3.000 de adulti, care, în proportie de 94%, au declarat cã printre cele mai apropiate relatii se numãrã cele cu câinii, 87% au vorbit de mame, 84% au inclus pisicile, iar 74% au spus cã printre cele mai apropiate relatii sunt cele cu tatii. Potrivit acestui studiu, 85% dintre stãpânii câinilor considerã cã acestia fac parte din familie. De asemenea, aceste animale au dovedit cã au un impact mare si asupra copiilor care suferã de autism, care, de altfel, relationeazã greu cu alti oameni. Dar, potrivit noului studiu, nu doar câinii influenteazã viata copiilor cu autism, ci toate animalele de companie. „Când am comparat abilitãtile sociale ale copiilor cu autism care trãiesc alãturi de câinii lor cu cele ale celor care nu au (animale de companie, n.r), s-a dovedit cã acei copii care au câini manifestã abilitãti sociale mai bune”, a declarat, la o conferintã de presã, cercetãtoarea Gretchen Carlisle, care s-a ocupat de studiu. „Cu toate acestea, mai important este cã informatiile au arãtat cã copiii care au orice fel de animal de companie în casã sunt mai dornici de a se implica în diverse comportamente, precum acelea de a se prezenta singuri, sã cearã informatii sau sã rãspundã la întrebãrile celorlalti. Aceste tipuri de abilitãti sociale sunt, de obicei, dificile pentru copiii care suferã de autism, dar acest studiu aratã cã asertivitatea copiilor a fost mai mare atunci când au locuit alãturi de un animal de companie”, a mai spus cercetãtoarea. Gretchen Carlisle descrie animalele de companie ca „lubrifianti sociali” – dând exemplu momentul când un animal de companie intrã într-o clasã si toti copiii au tendinta de a se strânge în jurul lui si astfel ajung sã se cunoascã si sã dialogheze între ei. Carlisle a studiat 70 de familii care aveau cel putin un copil autist, cu vârsta cuprinsã între 8 si 18 ani, si care erau pacienti ai University of Missouri Thompson Centre for Autism and Neurodevelopmental Disorders. Drept urmare, a descoperit cã 67% dintre acestia aveau un cãtel, aproximativ 50% aveau o pisicã, dar a întâlnit si familii care aveau drept animale de companie pesti, iepuri, soareci, sobolani, reptile, pãsãri si animale de fermã, precum si un copil care avea un pãianjen. Printre abilitãtile pe care le dobândesc copiii care trãiesc alãturi de animale de companie se numãrã cele de comunicare, capacitatea de cooperare, asumarea responsabilitã- tilor, empatie, capacitatea de autocontrol si de a relationa cu alte persoane. Studiul a fost publicat în Journal of Autism and Developmental Disorders.
