Anul 2014 a fost cel mai cãlduros înregistrat la nivel global de la începutul mãsurãtorilor de temperaturã în 1880, au anuntat, vineri, NASA si Agentia americanã pentru oceane si atmosferã (NOAA).
NASA si NOAA au subliniat cã acest fenomen reflectã mai ales cresterea emisiei de gaze cu efect de serã ca rezultat al activitãt ii umane. În luna decembrie 2014 s-a înregistrat, de asemenea, o temperaturã medie la suprafata oceanelor si a uscatului fãrã precedent în ultimii 134 de ani pentru ultima lunã a anului, a precizat NOAA. Agentia a anuntat cã mãsurãtorile efectuate în mod independent de NASA au confirmat datele. Temperatura medie din decembrie a fost cu 0,77 grade Celsius peste media înregistratã în secolul al XX-lea. Raportat la nivelul întregului an 2014, temepratura medie la sol si la suprafata oceanelor a fost cu 0,69 grade Celsius peste media secolului al XX-lea, depãsind recordurile precedente din 2005 si 2010, de 0,04 grade Celsius. Cea mai mare parte a acestei încãlziri s-a produs pe parcursul ultimelor trei decenii, iar cei mai calzi zece ani s-au înregistrat începând din 2000, dacã se exclude anul 1998. „În timp ce temperatura medie a unui an poate fi influentatã de conditii meteo extreme, tendintele de încãlzire pe termen lung pot fi atribuite factorilor care contribuie la schimbãrile climatice si care sunt dominati în prezent de emisiile de gaze cu efect de serã produse de activitatea umanã”, a declarat Gavin Schmidt, director al Institutului Goddard pentru studii spatiale al NASA. În 2014, temperatura medie globalã la nivelul uscatului s-a situat cu un grad Celsius peste media secolului trecut, fiind a patra cea mai ridicatã valoare din 1880 pânã în prezent. La nivelul oceanelor, temperatura a fost cu 0,57 grade Celsius mai mare decât media ultimilor 134 de ani, ceea ce o face cea mai ridicatã valoare de când se efectueazã mãsurãtori. Temperatura medie de la baza stratosferei (între 15 si 20 de kilometri altitudine) a scãzut, în timp ce temepraturile din troposferã, straturile cele mai joase ale atmosferei, au crescut, un indicator al încãlzirii cauzate de gazele cu efect de serã, potrivit NOAA. Conform datelor analizate de Universitatea Rutgers, suprafata medie a pãturii de zãpadã anuale în emisfera nordicã în 2014 a fost de 63,4 milioane de kilometri pãtrati, undeva la jumãtatea valorilor mãsurate de la debutul observatiilor efectuate cu ajutorul satelitilor în 1978. Suprafata medie a uzonei acoperite de gheatã în Oceanul Arctic a fost de 28,4 milioane de kilometri pãtrati în 2014, a sasea cea mai micã suprafatã acoperitã de gheatã din ultimii 36 de ani. În schimb, întinderea de gheatã din Antarctica a înregistrat un record în 2014, pentru al doilea an consecutiv, cu o suprafatã de 33,8 milioane de dolari. Temperaturile record s-au produs în lipsa absentei lui El Niño, curentul cald din Oceanul Pacific, a anuntat NOAA. El Niño apare, în medie, la fiecare cinci pânã la sapte ani si exercitã o puternicã influentã asupra climei globale. În cel mai recent raport, publicat în aprilie 2014, Grupul interguvernamental de experti privind climatul (Giec) a estimat cã fãrã o schimbare majorã si rapidã în ceea ce priveste industria energeticã globalã, foarte dependentã de cãrbune si petrol, cresterea temperaturii medii globale va fi între 3,7 si 4,8 grade Celsius la orizontul anului 2100. Potrivit Giec, omenirea are putin timp la dispozitie pentru a actiona în ceea ce priveste limitarea cresterii temperaturii globale cu doar 2 grade Celsius pânã la finalul acestui secol, raportat la nivelul temperaturii din era pre-industrialã. Pe de altã parte, potrivit expertilor, o crestere a temperaturii medii globale cu mai mult de douã grade Celsius ar putea duce la schimbãri climatice ce vor avea consecinte dezastruoase, printre care cresterea periculos de mult a nivelurilor oceanelor din cauza topirii accelerate a ghetarilor arctici, multiplicarea fenomenelor meteorologice catastrofale, disparitia unor specii de animale din cauza distrugerii habitatului si înmultirea conflictelor. La rândul sãu, Bob Ward, responsabil în cadrul Institutului de Cercetare Grantham pentru schimbãri climatice din cadrul London School of Economic, a spus cã „acest record de temperaturã din 2014 ar trebui sã atragã atentia guvernelor din întreaga lume referitor la amploarea riscurilor ridicate de încãlzirea globalã si nevoia urgentã de a actiona”. „Este nevoie de încheierea unui acord international pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon în cadrul summitului ONU privind clima, din decembrie 2015, de la Paris”, a spus Bob Ward.
Cum se schimba clima în urmatorii 100 de ani?
Episoadele de vreme extremã – valuri de cãldurã din ce în ce mai intense în Europa, secetã periodicã în Africa, inundatii din ce în ce mai devastoare pe insule – vor fi mult mai frecvente din cauza încãlzirii climatice, iar diferentele regionale se vor accentua, potrivit unui raport citat de AFP. Acest raport al Grupului de experti interguvernamental pentru evolutia climatului (Giec), discutat în aceastã sãptãmânã în Uganda si care urmeazã sã fie publicat în zilele urmãtoare, este munca cea mai completã desfãsuratã pânã în prezent în eforturile de mãsurare a impactului pe care îl poate avea încãlzirea climei asupra intensitãtii si frecventei fenomenelor climatice extreme. Potrivit celor mai pesimiste scenarii stabilite de acest organism stiintific de referintã în ceea ce priveste clima, unele regiuni ar putea deveni practic de nelocuit, avertizeazã versiunea provizorie a rezumatului raportului, obtinutã de AFP. „Dacã dezastrele vor surveni din ce în ce mai frecvent si/sau cu o amploare mai mare, unele regiuni vor deveni mai inadacvate ca zone de locuit sau de mentinere a activitãtilor de subzistentã”, afirmã acesta. „În unele cazuri, emigrarea va deveni permanentã si va putea introduce noi presiuni în noile zone de primire, pentru regiuni ca atolii”, adaugã documentul. Pe un subiect sensibil, asupra cãruia climatologii avanseazã prudent, analiza exhaustivã a mii de studii recente conchide cã schimbarea climaticã va creste frecventa si intensitatea valurilor de cãldurã, a cicloanelor si secetei. Dar nu toate regiunile vor fi afectate cu aceeasi intensitate sau în acelasi mod, subliniazã oamenii de stiintã. În plus, aminteste raportul, vulnerabilitatea zonelor populate depinde mai degrabã de gradul de pregãtire si de capacitatea de a actiona, decât de evenimentele naturale extreme în sine. Europa de vest pare sã fie zonã de risc pentru valurile de cãldurã, mai ales pe tãrmurile Mediteranei. Vara lui 2003, când temperaturile caniculare au provocat moartea a aproximativ 70.000 de persoane pe tot continentul, ar putea sã fie o varã obisnuitã la jumã- tatea secolului XXI, apreciazã Giec în document. Temperatura medie a planetei a crescut cu aproximativ 1 grad Celsius în secolul trecut. Oamenii de stiintã anticipeazã o crestere suplimentarã de 1 pânã la 5 grade Celsius pânã în 2100, în functie de nivelul emisiilor de gaze cu efect de serã (GES). Statele Unite si Caraibii ar urma sã se confrunte cu uragane cu potential mai devastator decât în prezent din cauza rafalelor puternice de vânt si ploilor mai intense, aratã raportul. În micile state insulare, principala amenintare o reprezintã cresterea nivelului mãrii, sursa eroziunii zonelor de coastã, poluarea apei, pierderea terenurilor agricole si, în caz de furtunã, cresterea riscului de inundatii. Deja mãsurabile, aceste impacturi se vor înrãutãti „foarte probabil” pe mãsura trecerii timpului. „În unele cazuri, ar putea fi necesar sã se aibã în vedere o evacuare permanentã”, apreciazã rezumatul provizoriu al raportului. În Africa de Vest, modelele climatice prevãd mai multã secetã în regiunile unde malnutritia este deja rãspânditã. În Asia de Sud si Sud-Est, oamenii de stiintã se asteaptã la o dublare a frecventei furtunilor violente. În estul continentului, canicula va fi din ce în ce mai intensã. Acest raport urmeazã sã contribuie la continutul celui de-al cincilea mare raport Giec privind schimbãrile climatice, asteptat în 2014, în timp ce ultimul dateazã din 2007.
