A muncit mpreun cu sotul ei si au investit 14 ani n gospodria socrilor. Aici a nscut si cei patru copii, doi bieti si dou fete, dar, cu trei ani n urm, fr prea multi bani n buzunar, nu a mai putut suporta scandalurile si vorbele urte si s-a decis s si ia copiii si s o ia de la capt. A urmat-o si sotul ei. Corina a cumprat n rate o cas drpnat, pe care, ncetncet, ncearc s transforme ntr-o cas primitoare. E greu n conditiile n care materialele de constructii sunt scumpe, gurile de hrnit sunt multe, trupurile de mbrcat, la fel, iar salariul sotului, mic. Nimic nu conteaz cnd copiii sunt sntosi si n cas este ntelegere, spune ns Corina, femeia care, la 37 de ani, nfrunt necazurile vietii trudind cu fruntea sus, nc ncreaztoare ntr-un viitor mai bun.
Sptmna aceasta, campania derulat de „Monitorul de Vaslui si de Asociatia „Nu esti singur” Vaslui a ajuns la Muntenii de Jos. Cutm, ca de obicei, o familie care se lupt s triasc demn, chiar dac zarurile sortii nu i-au fost favorabile pn acum. „Sunt multi oameni necjiti n comun, dar cei mai multi dintre cei care o duc greu au o parte de vin pentru c triesc asa”, ne spune primarul Dnut Cretu. „ns Corina – continu el – este cea care ntr-adevr merit ajutat”. Edilul este sustinut de asistenta social, care confirm ce ni se spusese deja: vom merge la o familie care, dup ce a muncit pentru o gospodrie care nu era a ei, a luat totul de la capt. O gsim pe Corina fcnd cur- tenie n curte. Ne ntmpin repede la poart si ne invit nuntru. Multumes te pentru alimentele si dulciurile pe care i le oferim, gratie donatiilor fcute de cititorii nostri, si cu o decenta admirabil, le pune deoparte, fr a le mai arunca nicio privire. „Am locuit 14 ani cu socrii mei. Am muncit, am cimentuit-o, ne-am fcut fntn, ne-am cumprat tot ce e nevoie ntr-o gospodrie… A trebuit s-mi iau copiii si s plec pentru c nu mai suportam certurile socrilor, care nu erau niciodat multumiti de noi”, povesteste ea. A venit n satul natal si, nu departe de casa printilor ei, decedati demult, n care acum locuieste familia unei surori, si-a cumprat o csut btrneasc, prginit. „Nu aveam bani de mai mult si proprietarul mi-a dat-o n rate. Nici acum nu mi-a fcut acte pe ea. Mai am s-i dau 10 milioane de lei vechi si atunci o sa ne fac si acte”, a spus femeia. Sotul a urmat-o: s-a angajat la un abator din oras si, zilnic, face naveta. Pe jos, fiindc banii de transport prefer s-i utilizeze n cas. n cei trei ani, au reusit s-si ntretin cei patru copii, s schimbe acoperisul casei, „pentru c ploua”, si s-si pun geamuri. „Acum, vrem s cimentuim casa, s ne facem o buctrie de var… mai trebuie s cumpram un pat…”, continu Corina. Femeia, dup spusele celor din sat, munceste cu ziua si nu refuz nicio sans de a cstiga un bnut, cu un an n urm avnd chiar n sarcin psunatul vacilor din sat. Mndria lor? Cei patru copii: Ionut, care va pleca din toamn la o scoal profesional, Costic, elev n clasa a VI-a, Roxana, de 11 ani, si Ana Maria, de 8 ani. Gsim doar fetele acas, bietii fiind plecati la o stn din apropiere. Familia e mndr de diplomele obtinute de Ionut la scoal, dar si la numeroase competitii de sah. Ana Maria va lua si ea premiu „dac mai nvat un pic”. Jucrii? „Avem un maimutoi de plus. Minge am avut, dar s-a stricat. Dar m joc cu Bobi, cinele nostru…”, ne spune fetita. Aproape c nici nu mai este nevoie s o ntrebm pe mam de ce are nevoie, pentru c, n urm cu trei ani, mpreun cu sotul ei si cu cei patru copii, a lsat n urm agoniseal unei vieti si a luat totul de la capt, pentru un dram de liniste. Pentru printi, dar si pentru copii este greu. mpreun, putem s-i ajutm s le fie mai usor…
