Rom�nia, prin ochii unei vasluience de 17 ani: „Tara controverselor”

Majoritatea adultilor consider� c� tinerii nu stiu ce vor si singurele lor preocup�ri sunt legate de mod� si distractie. Putini sunt cei care se g�ndesc c�t de aspru �i judec� de fapt copiii, adolescentii de l�ng� ei. C� este asa o demonstreaz� si Gina Camelia Roman, o t�n�r� de 17 ani, elev� �n clasa a XI-a la Liceul Teoretic �Emil Racovit�, din Vaslui, c�stig�toarea a unui concurs literar, cu eseul �Rom�nia mea: tara controverselor�. Dincolo de cuvinte, Camelia este un adolescent obisnuit, care va termina anul acesta scolar cu 9,80 si care viseaz� s� fac� Medicin�. Si pentru c� este convins� c� Rom�nia nu poate deveni o tar� de care cu totii s� fim m�ndri dec�t cu ajutorul rom�nilor, spune c� nu va pleca niciodat� peste hotare, indiferent c�t de mult ar c�stiga printre str�ini. Dac� vreti s� aflati cum vede un copil de 17 ani tara si orasul �n care locuim, eseul Cameliei Roman este cea mai bun� lectur�.

Mi se spune c� sunt un copil �ndr�znet, aflat pe treptele maturiz�rii… Frumoas� caracterizare… M� simt cuprins� de un v�rtej analitic si m� g�ndesc c� as putea s� decupez scurte fragmente de viat� autentic rom�neasc�, �ntr-o dimineat� frumoas� de var�. De comun acord cu g�ndurile mele, mai ridic o dat� binoclul si privesc �n zare, pentru a da fr�u liber vocii interioare. Astfel, privesc la Rom�nia, aceast� tar� teribil de simpl� si frumoas�, trecut� adesea prin focurile unor r�zboaie, despre care am �nv�tat la istorie c� nu au fost �ntotdeauna ale ei, aclamat� si blamat�, si oaches�, cu oameni care viseaz� s� tr�iasc� �n alt� tar�. Iluzoriu? Nu stiu ce s� zic de la �n�ltimea celor 17 ani ai mei… Este tara mea, tar� sc�pat� din m�n�, ce se �ndreapt� spre un declinul sadic creat de propriile mentalit�ti? Ar fi absurd s� pun aceste cuvinte pe umerii numelui de Rom�nia? Nu, eu nu sunt �n m�sur� s� �nvinuiesc tara pentru nimic, ci doar s� atrag atentia c�tre „umilul” megies rom�n. Este cert faptul c� �ntr-o zi voi putea p�r�si aceast� tar�… Privesc, stagnez dar nu, stingher ca un fobist aflat �n fata propriei usi f�r� cheie… Cutez a-mi p�r�si tara si a �ncepe viata �ntr-o tar� perfect�? Este Rom�nia o tar� perfect�? Cum ar ar�ta o tar� perfect�, cu oameni perfecti? Rom�nia este locul unde am crescut, am �mp�rtit bucurie, tristete, am �nv�tat s� iubesc, s� dau fr�u liber imaginatiei, s� cred �n fortele proprii, s� m� exprim, s� ajut, s� caut r�spunsuri, s� ignor, s� sper c�, �ntr-o zi, eu, cu un grup de oameni asemeni mie, vom putea pune baze solide �ntr-o tar� ierarhic magnific�, iar spectacolul proastei imagini va �nceta. M� simt prins� �n mrejele t�rii care, cu o ultim� sfortare, �ncearc� s� m� ademeneasc� prin masivele ei �nz�pezite iarna, prin adierea florilor de prim�var�, cu aerul ei de fecioar� adormit� de bog�tia verii si dezmierdat� de o b�tr�n� toamn� t�rzie, traversat� dinspre vest spre est de zonele �ntinse de c�mpie cultivat� cu sapa si cu calul, de oameni care s-au chinuit s�-si dea un rost propriei vieti. Purt�m cu noi veacul frumusetii, al dorului de drumetii, a muncii obositoare de la c�mp, care nu curge parc� prin vene, desi glasul biroului si ora 7 p�ndeste perfid… De undeva, din inima t�rii, se aude tulbur�tor imnul �n culorile sfinte de curcubeu, tricolor al unui popor ce pe zi ce trece uit� s� tr�iasc�, av�nd un cult al acumul�rii de traume. Probleme sau p�reri tardive, puse fat� �n fat� cu rom�nul, se aud ca dintr-o crevas�: avem facilit�ti insuficiente, fonduri inexistente, tinere talente distruse de pitipoance cu sex appeal, faptul c� pentru clasa politic� suntem simple instrumente de vot cu propuneri indecente, dac� indecent� �nseamn� echivalenta vot – peste congelat, c� noi desi nu avem suficiente case… construim monumente, c� bunele maniere par a se g�si la intelectuali sau �n aparent� la cei cu portofele nepurtate �n buzunar, presiuni c� la cap�tul s�r�ciei se afl� viata, clubul, luxul. Cumplit este faptul c� fiecare dintre noi avem idealuri si sentimente, suntem o �ntreag� natiune ce ne c�utam valori si �nc� �ndr�znim s� sper�m c� vom tr�i o viat� care s� nu se transforme �n tipul de hran� f�r� condiment. As vrea s� cred c�, orice curs vor lua lucrurile, Rom�nia este �n noi, totul tine de noi, redresarea tine de noi, c� le suntem datori celor care au luptat de veacuri pentru fiecare palm� de pam�nt. As vrea s� se trezeasc� �n noi spiritul civic si s� ne g�ndim c� nu am putea privi altfel Rom�nia dec�t locul unde copiii sunt �nv�tati s� vorbeasc� rom�neste, sunt educati si purtati de m�n� �n gr�dinite, apoi la scoal�. Dac� m-ar �ntreba cineva de unde sunt, cu sigurant� as sti s� r�spund: din Vaslui, de pe o strad� anume, locuiesc �ntr-un bloc, fost gri, actualmente colorat f�r� nicio noim�, colt cu maneaua vecinului de la parter si cu bormasina celui de la trei, care sparge si mestereste de cel putin un an. M� uit �n oglind� analitic, cred c� ar�t bine, p�rul �mi cam face figuri, dar deja nu-l mai iau �n seam�. Cobor sc�rile prudent, mi-e team� s� nu alunec, a sp�lat proasp�t femeia noastr� de serviciu. La cap�tul culoarului, deja z�resc aceleasi siluete, vecinii mei care ascult� muzic� pus� �n cas� de afar�. �ncerc s�-i ignor, asa cum ignor si replica de fiecare zi a mamei, mama nu se poate abtine s� nu exclame: „Ce dracu’ or face �stia toat� ziua �n fata blocului? Altii de v�rsta lor au si copii! Mai t�rziu, �ti dau �n cap pentru o bucat� de p�ine!”. �n naivitatea ei, sper�… s� nu ajung si eu ca ei. �naintez spre iesirea din scar�. Vali, un urecheat ciudat, m� salut� z�mbind cu gura plin� de seminte. Schitez un z�mbet, m� mai �ntreab� ceva, dar nu mai aud ce, nici nu mai doresc s� aflu, dar le simt privirea fix pe fundul meu. Brusc, m� �ntreb dac� vreunul o fi avut �n viata lui emotii la rom�n� sau s-o fi str�duit la matematic�. �mi vine un g�nd si mai ciudat �n minte. Cum or fi ar�tat c�nd erau bebelusi, moi si pufosi. Ce astept�ri or fi av�nd de la ei niste m�mici nedormite? Unde, pe ce scar� a societ�tii ar trebui s�-i asez? Sunt scursuri, sunt plevusc�? Or fi, dar sunt rom�ni, la fel ca si mine! Asta nu pot ignora. Ce sanse primesc ei si de la cine? Ce sanse primesc eu si de la cine? Prin urmare, eu am un reper, eu, cea dintr-o familie obisnuit�, ei – din familii la fel de obisnuite, ca si mine! L�sati de capul lor, au alte repere… Eu, de pe strada X, din blocul X, ca si ei, eu, din Vaslui, ca si ei, eu, din Rom�nia, ca si ei… Din Rom�nia mea si din Rom�nia lor… Merg�nd spre scoal�, m� g�ndesc brusc la ce as vrea s� m� fac c�nd voi fi mare. Mesajele primite sunt cel putin bulversante: „scoala rom�neasc� scoate t�mpiti”! Oi fi si eu unul dintre ei? Cu sigurant�! „Medicii din Rom�nia sunt cei mai slabi din Europa, si e la mod� s� te tratezi �n str�in�tate”… Toate fetele de v�rsta mea vor s� se fac� modele sau… nu stiu… Ceva care s� le aduc� multi bani si faim�. �mi atrage, brusc, atentia un afis publicitate rupt. �nc� se mai observ� z�mbetul „ca pentru poz�” al celui care promitea ca si altii… marea cu sarea! M� �ntreb, n-o fi si el un produs al scolii rom�nesti. Dac� da, avem acelasi numitor comun, eu si cu domnul din afise, suntem t�mpiti. De ce as vota un t�mpit? Drumul c�tre scoal� e un spectacol cotidian. �mi propun mereu s� v�d ceva, o p�rticic� din tara asta. �n acest moment, v�d o femeie c�r�nd o sacos�, �nsotit� de sotul care fumeaz� o tigar�… si, brusc, simt c� nu mai vreau s� m� g�ndesc la nimic…

Gina Camelia Roman