Retragerea pe Prut, n sus, a nceput ndat. Dup vechea tehnic, inaugurat de husiti, se mergea cu „tabra legat”, adic asigurarea marsului cu carele pe margini, folosite ca protectie n timpul unui atacsurpriz. Rusii, epuizati de foame si de respingerea atacurilor permanente ale inamicilor, erau fericiti de iesirea din parcane, pe care le urau acum mai mult dect pe dusmani. Dac rusii si turcii respectau clauzele pcii ncheiate la Stnilesti, nu acelasi lucru se putea spune despre ttari. Acestia jefuiau n continuare Moldova si, sub ochii celor aflati n retragere, treceau spre Bugeac cu turme de vite si, mai grav, cu convoaie de robi. Acum apar primele conflicte rusomoldovenes ti. Ai nostri nu puteau rbda ticlosiile ttarilor, asa c ieseau din coloan si, nclcnd, la rndul lor, ntelegerile, „i tiau”. Seremetev caut s- i opreasc si s-i moralizeze n felul su: „Atunce Seremed au poroncit moldovenilor s de pace ttarilor, s nu s bat cu dnsii, c ei au fcut pace, si nu le-or da agiutor, si or petrece ru cine s va mai bate cu ttarii. Deci moldovenii au nceput a striga si a-l blstma, cum n-or merge ei s s bat, c ei si vd printii si fmeile si feciorii lor robi la ttari, de audze Seremed cu urechile cumu-l blstma. Iar el le dzice s nu bage sam, c-i va scoate mpratul, si care va merge cu dnsii le va da mpratul mosii la Moscu. Si nu-i era si rusine a gri ce nu s cde, un om mare ca acela!”. De la cei dezrobiti, Cantemir afl c Iasul nu a fost prdat, deci Doamna sa nu s-a aflat n pericol. Ajuns acolo, d dovad de omenie, oprind uciderea unor negustori turci care se aflau n nchisori, considernd c nu aveau vreo vin n privinta rzboiului. Astfel se ncheie domnia sa de 9 luni. Aflati n convoiul rusesc, multi moldoveni, cunoscnd iertarea trii de ctre turci, vor s mearg la casele lor, dar le este interzis, cazacii pzind laturile si prdnd, totodat, orice ntlneau n cale. Pe malul Nistrului, mai cu voie, mai fr voie, 24 de boieri si cpitani, mpreun cu sute si sute slujitori, se nscriu toti ntr-un izvod (list) si iau drumul Rusiei, sub conducerea lui Dimitrie Cantemir, deschiznd o alt pagin a istoriei noastre politice si culturale. Situatia Moldovei n urma btliei de la Stnilesti era cel putin dramatic. Aproape totul fusese prdat de ttari, turci, rusii ntorsi de la Prut (la venire nu stricaser nimic) si mai ales de cei care fuseser la Brila si care, n drumul lor, pe valea Siretului, spre Cernuti, au pustiit totul n cale. Vizirul l trimite la Iasi pe Curt-pasa, cu firman de iertare pentru toti cei care s-au raliat lui Cantemir, hotrste eliberarea moldovenilor robiti de ttari, acestia vrnd s-I treac prin vadurile Prutului, iar de la Stnilesti se retrage spre Dunre. Curt-pasa, ajuns la Iasi, ncepe s-si aroge prerogativele unui domnitor moldovean, dovedind o mare larghete n acordarea unor titluri de boierie, fr s ia n seam natura mprejurrilor. Astfel, pe un Donici, care fusese polcovnic (colonel) n armata rus, deci dusman declarat si activ al turcilor, l face hatman. n paralel, i scria vizirului s-l fac pas de Iasi; se visa un fel de domn al Moldovei sau transformarea trii n pasalc. Planurile sale sunt spulberate de Lupu Costache vornicul, cel care, datorit, ntre altele, si dusmniei personale a lui Neculce, este prezentat n istoriografia noastr ca un personaj profund negativ. El vine la vizir si, la mustrrile acestuia, i rspunde cu demnitate c pentru hainie (trdare) nu sunt de vin nici boierii, nici tara, ci tocmai Poarta Otoman, prin msurile sale abuzive: „Iar Lupul vornicul, mergnd la veziriul, mult l-au mustrat pentru c s-au hainit tara, iar el au dat sam ctre veziriul cum nu sunt ei vinovati, adec boierii, ce-i vinovat Poarta, c pre domnii cei buni i mazileste fr voia boierilor trii si pune domnu pre care nu-l stie tara. Si dndu-i Poarta sabie, face n tar cum i-i voia.”. Ca bun urmare, caimacam, adic loctiitor de domn, pn se va face o numire de la sultan, si continu eliberarea moldovenilor rpiti de ttari. Curt-pasa nu ia n seam somatiile noului caimacam si nu vrea s plece din Iasi. Lupu l amenint cu pri la vizir si sultan si pn la urm turcul este obligat s renunte la visurile sale de mrire, ce ar fi nsemnat o nou nenorocire pentru Moldova. Aparent trdtor al lui Cantemir, vornicul Lupu a salvat, de fapt, Moldova, de a devein pasalc, dup ce fusese gata-gata s devin provincie ruseasc. n considerarea evenimentelor si a rolului jucat de Cantemir, trebuie s tinem seama de un element fundamental, profundul atasament al acestuia fat de ortodoxie, de aici atasamentul fat de rusi, cel mai numeros si puternic popor ortodox. Binenteles, rusii au exploatat sentimentele de aceast natur si n urmtoarele secole, acoperindu-si cotropirile de teritorii cu acest nobil si dumnezeiesc standard. Btlia de la Stnilesti, care ar fi putut fi fatal pentru nssi existenta poporului roman n cazul unei victorii rusesti, a nsemnat, n mod paradoxal, o mare victorie pentru cultura noastr. Slabul om politic Dimitrie Cantemir a fost coplesit de omul de cultur, care n cei 11 ani ai exilului n Rusia, a scris mult si valoros. Din pcate, opera sa de mare rsunet european n secolul al XVIII-lea, cnd a fost tradus n german, olandez, francez, englez, rus, arab, datorit creia a devenit membru al Academiei din Berlin, este tot mai putin cunoscut. Dac ntr-o vreme Cantemir era exaltat nu ca om de cultur, ci ca un fals exemplu de promotor al prieteniei romno-ruse, astzi este ignorat n aceeasi msur, conform sportului national al romnilor, sritul peste cal. Indiferent de intensitatea perceperii sale ntr-o perioad istoric sau alta, el rmne deschiztorul sirului de personalitt i geniale ale culturii romnesti, fiind urmat de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade. Profesorul Stefan Plugaru, devenit om al locului, aminteste cteva aprecieri legate de Stnilesti: Mihai Eminescu spunea c „alianta nefericitului Cantemir cu Petru cel Mare” era contrar unor povete chibzuite; pentru Nicolae Iorga, Stnilestii reprezint „unul din locurile mari si tragice ale istoriei universale. S-a oprit aici un val care trebuia s nece Rsritul, rostogolindu-ne si pe noi n apele sale”; iar dup Alexandru Vlahut, Stnilestii sunt „satul istoric care a vzut sfrmndu-se n cteva ceasuri uriasul plan al lui Petru cel Mare, vistorul unei mprtii mpnzite din pustiettile Volgei pn n fermectoarele maluri ale Bosforului.”. Tot profesorul Stefan Plugaru semnaleaz la Stnilesti o serie de toponime care amintesc de btlie: Tabra, Criasa, mprteasa, Pasul Turcului. Cei 300 de ani, o aniversare si o comemorare, totodat, au trecut neobservati ntre romnii preocupati n mare parte de bani si numai bani, nchintori la vitelul de aur. Putini si-au mai adus aminte de cumpna de atunci si mai putini s-au manifestat n acest sens. Acolo, solul mocirlos a topit si a amestecat trupurile a 30.000 de rusi, 120.000 de turci, n plus ttari, germani, polonezi, francezi, suedezi. Nimeni din Rusia, nimeni din Turcia, nu mai spunem de celelalte tri, nu si-a ndreptat gndul ctre acestia, nu exist nici un semn material n amintirea lor. Si romnii si-au uitat mortii de acolo, evocati doar de un Te Deum si un simpozion n organizarea Primriei Stnilesti, a Parohiei si a profesorului Stefan Plugaru, toate, din fericire, cu o larg participare local.
Dan Ravaru
