PREGATIRI

Sosirea primului detasament rusesc �n Iasi, informatiile despre apropierea celor 15.000 de soldati comandati de maresalul Seremetev l�muresc deplin lucrurile. Prima reactie a locuitorilor a fost, asa cum consemneaz� cu obiectivitate Ion Neculce, jefuirea si uciderea turcilor aflati �n oras. Urmeaz� o perioad� de calm. Seremetev nu coboar� spre sudul Moldovei, fiindc� avea armat� putin�; vizirul nu trece Dun�rea, neav�nd informatii exacte asupra fortelor rusesti. Abia acum �si dau seama turcii de defectiunea lui Cantemir, considerat omul lor de cea mai mare �ncredere. �n consecint�, �ncep represaliile: reprezentantul s�u la Poarta otoman� este ucis, fratele Antioh scap� ca prin minune, pretinz�nd c� el ar fi spus mult �nainte c� fratele s�u este hain (tr�d�tor), dar nu a fost crezut. Pentru domnitor se pune problema organiz�rii unei armate moldovenesti, el dispun�nd numai de c�teva sute de mercenari mereu pusi pe hart� si de c�teva zeci de oameni de cas� si credint�. Practic, Moldova nu mai avea ostire propriu-zis� din timpul lui Vasile Lupu. Cei doritori s� slujeasc� �n vreo armat� se angajau mercenari la rusi, suedezi si, mai ales la polonezi. Aici erau at�t de numerosi, �nc�t hatmanul Jan Sobietki, viitor rege al Poloniei, �nv�tase moldovenes te. Regele Carol al XII-lea s-a retras de la Poltava c�l�uzit de moldovenii din garda personal�, iar �n armata rus� fiinta un corp moldovenesc sub comanda polcovnicului (colonelului) Chigheci. Desi foarte bun militar, Constantin-vod� Cantemir, tat�l lui Dimitrie, nu a reusit s� alc�tuiasc� o oaste a t�rii. Domnitorul a primit de la rusi o mare sum� de bani pentru a recruta 10.000 de oameni; se pare c� a reusit s� adune doar 6.000, ceea ce sa numit „oaste de str�nsur�”: boieri mazili (f�r� slujbe), slujitori, dar si cizmari, croitori, bl�nari, cr�smari si alti t�rgoveti, mai mult f�r� arme dec�t cu arme. S-a r�sp�ndit zvonul c� ar fi fost �narmati 30.000 de moldoveni, ceea ce pe de o parte a avut un efect benefic, descuraj�ndu- i pe t�tari s� prade Moldova, pe de alta i-a creat noi iluzii lui Petru cel Mare. Acum, apare si o atitudine potrivnic� �n r�ndul boierilor moldoveni. Iordache Ruset, sc�pat de la moarte de Dimitrie Cantemir, foarte deranjat de ideea unei domnii ereditare �n Moldova, se opune domnitorului. Unii boieri par sov�ielnici, primesc, �ns�, ranguri mai mari la momentul oportun si se raliaz� pe deplin domnitorului. Mai grav� pentru Cantemir, dar mai t�rziu benefic� pentru tar�, s-a dovedit atitudinea vornicului Lupu Costachi, fortificat cu slujitorii s�i �n m�n�stirea Bursuci p�n� la �ncheierea ostilit�tilor. Petru cel Mare r�m�ne sub imperiul falsului optimism. �si �mpr�stie armata �n diferite zone de posibil conflict, sper�nd �n mari contributii militare ale aliatilor moldoveni, munteni si s�rbi, dar ajunge la Prut cu numai c�teva zeci de mii de soldati. �n Iasi �ncep mai �nt�i festivit�tile prilejuite de �nt�lnirea lui Cantemir cu Petru cel Mare si de s�rb�torirea onomasticii acestuia, la 29 iunie. Cronicarul zugr�veste, apoi, tabloul comic al boierilor moldoveni care beau pentru prima oar� sampanie. Peste umor �ns�, se suprapun grijile pricinuite, �n primul r�nd, de atitudinea duplicitar� a lui Br�ncoveanu. �n mod ciudat, prin intermediul acestuia vine o propunere de pace foarte favorabil� pentru rusi. Ignor�nd �n continuare sl�biciunea militar� a acestora, turcii propun �ncheierea p�cii, oferind lui Petru cel Mare Dun�rea drept hotar. Ar fi fost o extraordinar� cucerire pentru rusi, obtinut� f�r� lupt�, dar, totodat�, o perspectiv� tragic� pentru noi, ambele t�ri rom�ne ar fi intrat �n componenta Rusiei. Neculce comenteaz�: „Ce n-au primit nicidecum �mp�ratul moschicesc s� fac� pace, nestiutoriul g�ndul omului la ce-l aduce.”. Toma Cantacuzino sp�tarul, nepot al lui Constantin Br�ncoveanu, �ns� dusman ascuns si aprig al acestuia, �l �ndeamn� pe Petru cel Mare s� comit� o noua greseal� din seria celor care au dus la rusinoasa sa �nfr�ngere: Toma promite c�, dac� va cuceri Br�ila, toti muntenii vor veni la d�nsul, �l vor alunga pe tr�d�torul Br�ncoveanu, iar el va deveni domnitor, pe veci supus tarului Rusiei. Petru �i d� 9.000 dintre cei mai buni ostasi, adaug� p�lcuri de moldoveni din armata rus�, iar Toma pleac� asupra Br�ilei. Mai t�rziu rusii vor realiza c� si-au dispersat prea mult trupele, zadarnic �ncearc�nd s�-l �ntoarc� din drum. Se pare c� la Iasi viata era pl�cut�. Petru hot�r�ste s� r�m�n� aici p�n� la probabila �ntoarcere a trupelor trimise la Br�ila si venirea unor ajutoare promise din Polonia. Costache Lupu, care face un joc dublu �n continuare, trimite veste c� vizirul a trecut Dun�rea cu imensa sa armat� si c� a �nceput s� �nainteze pe valea Prutului. Atunci, abia, tarul se mobilizeaz�, trece la actiune. Hot�r�ste s�-i �nt�mpine pe turci la F�lciu, �ntre timp sosind si Seremetev cu 15.000 de soldati la Gura Jijiei. Tem�ndu-se de tr�darea boierilor moldoveni, Petru discut� problemele de r�zboi numai cu Dimitrie Cantemir, dar am�ndoi, unul str�in, iar cel�lalt �nstr�inat, nu se dovedeau buni cunosc�tori ai locurilor si oamenilor. Totodat�, rusii plecati cu Toma luaser� Br�ila, dar raportul ajunge �n m�na vizirului, la Iasi nestiindu-se nimic. �n schimb, sprijinul rusesc pentru Toma Cantacuzino l-a scos din s�rite pe Br�ncoveanu, care d� turcilor toate proviziile preg�tite pentru rusi. Cu ironie, martorul ocular Neculce va comenta: „Ce tine pre turci istoviti de muscali, ca si cum ar lua oarecine c�rpa din capul unei femei. Au purces oastea netocmit� �n gios, care cum pute oastea moldoveneasc�, de la tefericia (distractia) cea din Iasi, gium�tate �mpr�stiat� pe la bejenii si s� mai grijasc� de bucate, altii pentru jacuri, precumu-s moldovenii”. (va urma)

Dan Ravaru