Dup rnduiala de atunci a rzboiului, n vederea apropiatelor lupte sunt improvizate fortificatii usoare, santuri si „parcane”, adic ntrituri mobile din pari si scnduri, care se puteau monta si demonta rapid. Acestea sunt dispuse n fata si pe o latur a taberei, spre satul Stnilesti, unde s-a fcut jonctiunea cu corpul de armat al lui Repnin. Comandamentul, Petru si Ecaterina, viitoarea tarin, Dimitrie Cantemir si boierii si se pozitioneaz n centru, n mijlocul infanteriei. ntre timp, mai multe detasamente turcesti si ttrsti trecuser Prutul pe dou poduri alctuite n grab la nord de Stnilesti. De aici se va produce primul atac surpriz, parcanele nefiind, nc, montate n aceast parte a taberei. A fost un prim succes al turcilor, care au capturat acum peste 100 de care, ntre ele aflndu-se, dup cum presupune Neculce, si cteva pline cu bani. Celelalte atacuri turcesti, n fat si pe flanc, unde se gseau deja parcane, nu au izbndit. Vznd sl- biciunea atacatorilor, rusii las, la un moment dat, parcanele jos, trag foc direct cu artileria si armele usoare, provocnd mari pierderi dusmanilor. Cronicarul pe care-l urmm n descriere ne ofer o imagine plastic – turcii se prbuseau asemenea perelor coapte care cad dintr-un pom scuturat. Fireste, la fel ca si pe autorul letopisetului, ne intereseaz situatia moldovenilor, pe care ceilalti autori ai relatrilor nu-i mentioneaz ca atare, ci arareori sub denumirea de trupe neregulate. n cursul ciocnirilor, ei sunt scosi afar din parcane, n fata inamicului, lipsiti, deci, de orice protectie, asa c turcii, dup cum spune Neculce, se arunc asupra lor ca o hait de lupi asupra unei turme de oi. Rusii nchid parcanele, moldovenii alearg pe lng tabr pn cnd, ntr-un trziu, parcanele se deschid pe o latur, iar ei se pot adposti pn la urm si se deschide foc asupra turcilor. Episodul ne sugereaz folosirea romnilor drept carne de tun, asa cum au procedat „aliatii” sovietici de dup 23 august 1944 n luptele din Ungaria si Cehoslovacia. n continuare se renunt la actiuni majore, se trece la conflicte permanente ntre patrule, membrii acestora, rusi si moldoveni, numindu-se „harati”, de unde termenii „a hrti, a hrtui”. Totodat tabra se deplaseaz lent, mai aproape de Prut, pentru asigurarea aprovizionrii cu ap. Abia acum, dupa o zi ntreag, oamenii si caii au putut s bea ap. Turcii aveau pozitii avantajoase pe dealuri, rusii si ai nostri erau n vale, ns aveau avantajul artileriei; dusmanii nu au reusit s aseze tunurile pe nltimi, de unde ar fi putut provoca ravagii. n schimb reusesc s ocupe o zon apropiat, plin de spini, de unde puteau actiona asupra taberei. Moldovenii, trimisi de tar, atac victorios, curt zona de turci si aici se instaleaz noi parcane, fiind lrgit tabra. A fost o mic si ultim izbnd, deoarece armata inamic se nmultea n continuare. n mprejurrile de mai sus este prins un turc viu, care va fi dus la tarul Petru si care se dovedeste un bogat izvor de informatii. Fortele turcesti se ridicau acum la 120 de mii de ieniceri, 250 de mii de cavaleristi, 40 de mii trupe de soc, n plus ttari, polonezi si suedezi. Dar turcul respectiv stia si de o scrisoare a sultanului ctre vizir, n care i propune acestuia, n cazul n care nu se simte destul de puternic, s ncheie pace cu rusii si s le dea tot ce vor cere acestia. Suntem, iarsi, n fata unei uluitoare lipse de informatii, cei nici 50 de mii de rusi erau sortiti pieririi, cu tot cu mpratul lor, dac lupta ar mai fi continuat cteva zile. Dup cum era de asteptat, Petru l pune pe Seremetev s scrie vizirului, ncercnd s ascund faptul c se afl n tabr: „Noi am avut pace cu voi, si voi v-ati potrivit Svedului (suedezului) de ati trimis pe hanul si pe sultanul de-au prdat ast iarn n tara noastr, fr nici o vin. Si nc n-au ajiunsu cu atta, si te-i scula acmu si maria-ta, cu toat puterea, de vii asupra noastr. Deci mpratul nostru, oblicind de aceast fapt, m-au ales pre mine cu aceast oaste nainte, ntr-u ntmpinarea mariei-tale, ca s stau s vrovescu cu mria-ta, si s punem o cale pentru aceast prad ce ne-ati fcut, ca s facem pace.” Din nou un episod comic: turcii si rostesc rug- ciunile de sear ntr-o adevarat hrm- laie, fiecare strigndu-si crezul. Tarul rus crede c-i vorba de un atac general, Cantemir, bun cunosctor al Orientului, l lmureste despre ce este vorba. ntriti, parc, de rugciuni, turcii pleac vijeliosi la un nou asalt asupra taberei. Toat noaptea ntreprind nvliri de cate o or-dou, fr un succes deplin, fiindc numeroasa lor artilerie greseste mereu lungimea tirului. Dimitrie Cantemir era ngrijorat de soarta familiei lsate la Iasi. Initial, a vrut s si-o ia n tabr, ns Petru a spus c si las si el sotia la Iasi, apoi sa rzgndit, lund-o cu el. Doamna lui Cantemir a rmas acolo, cu o oarecare escort de rusi si cazaci. Voievodul Moldovei ncearc n mai multe moduri s o nstiinteze c trebuie s se refugieze la Hotin. Petru cel Mare nu permite nici lui, nici altora, s ias din tabr, motivnd prin multele riscuri posibile, deoarece acum erau nconjurat i de dusmani din toate prtile. Turcii preiau initiativa, atac mereu, rusii nu mai se apr, au noroc n continuare de ineficienta artileriei inamice. Sfaturile domnitorului moldovean, care cunostea comportamentul turcilor, asistnd la luptele lor cu austriecii, nu sunt luate n seam. El propunea un atac-surpriz prin care s fie capturat artileria si mprstiat infanteria, convins c, asa cum s-a mai ntmplat, clretii vor fugi n aceast situatie. Petru cel Mare asista neputincios la desfsurarea ostilittilor, toate sperantele sale fiind legate de un rspuns favorabil din partea vizirului. Un nor de ploaie provoac mare tulburare, deoarece dac se uda praful de pusc, nu se mai putea trage, ceea ce a fost n avantajul rusilor, care aveau mijloace de ocrotire a armelor de umezeal. Nu avuseser, ns, n vedere necesitatea vaselor pentru cratul apei att de cerut n zilele de iulie. Se ajunge la situatia hilar de a vrsa vinul si miedul (butur alcoolic din miere) din butoaie pentru a le folosi la cratul apei, munc ndeplinit de moldoveni, si cu ajutorul plostelor. O alt problem, de natur tehnic, era calitatea armamentului usor. Pustile rusilor erau mai scurte si din material mai slab, bteau la distant mic, pe cnd „ienicercele” turcesti erau lungi, din metal bun, bteau mai departe. De aceea, turcii stateau la o distant potrivit, de unde ei i loveau pe rusi fr a fi atinsi de gloantele acestora. Situatia s-ar fi schimbat doar n cazul unor miscri de trupe, ns rusii rmneau mereu n strict aprare.
Dan Ravaru
