Ieri, n cadrul unei conferinte de pres, prefectul Levente Csaba Szekely s-a artat categoric n ceea ce priveste schimbarea conducerii Serviciului de Ambulant al Judetului (SAJ) Vaslui. Reprezentantul Guvernului n teritoriu a recunoscut ns c problemele de la SAJ sunt determinate si de unele lipsuri din sistem. „O s invit la Vaslui si pe domnul ministru al Snttii, dar si pe Raed Arafat, pentru c trebuie s facem ceva n sistemul de sntate de aici”, a spus prefectul. n ceea ce priveste deficitul de personal medical, Szekely s-a artat optimist: „Vom gsi oameni care vor dori s lucreze din pasiune pentru munca de medic”.
Cazul copilului din Coroiesti, decedat n timp ce astepta Ambulanta nzpezit, a strnit reactii puternice din partea prefectului Levente Csaba Szekely, care nc din primele sale zile de prefect al Vasluiului a avut de gestionat alte dou cazuri n care ambulantele au ajuns la solicitri mult prea trziu pentru ca pacientii s mai poat fi salvati. „Este o problem aici, mai ales c si conducerea a fost suspendat. Mi s-a confirmat c nu am gresit cnd la prima strigare am cerut demisia conducerii acestui serviciu. Am vzut rapoartele de pn acum, stiu c sunt si lipsuri de dotare, dar trebuie s facem ceva. Cnd am fost deputat am reusit s aduc gratis cinci salvri si, dac insistam mai mult, puteam s aduc si zece. Voi ncerca s fac ceva si pentru Vaslui”, a spus prefectul. Acesta nu are nc o solutie n ceea ce priveste personalul medical care s lucreze ntr-un astfel de serviciu, considernd c se vor gsi totusi oameni care s lucreze „din pasiune pentru munca de medic”. Primul pas l va constitui ns schimbarea conducerii. „Asteptm finalizarea anchetei defsurate de Directia de Sntate Public, dar, categoric, cei care sunt acum suspendati din functie (Dan Filibiu, managerul SAJ si dr. Mariana Nitoi, directorul medical SAJ – n.r.) vor fi schimbati”, a afirmat Levente Csaba Szekely. Acesta a mai spus si c va ncerca s-i aduc la Vaslui att pe ministrul Snttii, ct si pe dr. Raed Arafat, sub-secretar de stat n MS, pentru a vedea cu ochii lor care este situatia de aici si pentru a interveni n rezolvarea unor probleme. Afirmatiile au fost fcute dup ce, ieri dimineat, prefectul a avut o ntlnire cu Mihaela Corduneanu, managerul interimar al SAJ, cu Ana Maria Ungureanu, directorul medical interimar al SAJ, si cu col. Neculai Olaru, comandantul Inspectoratului Judetean pentru Situatii de Urgent (ISU) Vaslui. Prefectul a solicitat lmuriri n legtur cu intreventia Ambulantei n cazul copilului din Coroiesti, cnd, n noaptea de smb t spre duminic, o masin a SAJ Vaslui a rmas nzpezit la 3 km de localitatea Coroiesti, ncercnd s ajung la un copil n vrst de trei luni care, conform simptomelor descrise telefonic, prezenta stri febrile. Copilul fusese nscut prematur si suferea de afectiuni cardiace si hepatice. Conform declaratiilor familiei, acesta fusese externat dintr-un spital din Iasi, desi greutatea sa corporal era sub cea normal. Echipajul de pe ambulant a anuntat dispeceratul medical c nu pot inainta din cauza drumului impracticabil si au solicitat interventia echipajelor specializate ISU. Dispeceratul medical a luat legtura cu familia pacientului pentru a solicita date privind starea n care se afl, familia comunicnd telefonic decesul acestuia. Copilul a fost transportat pn la ambulant, unde s-a constatat legal decesul. „Din discutia pe care am avut-o n aceast dimineat (ieri dimineat, n.r.), se pare c interventia autosanitarei s-a realizat cu respectarea procedurilor specifice. Din pcate ns, exist o problem n ceea ce priveste ntretinerea drumurilor judetene. n acest sens, am solicitat un punct de vedere din partea Consiliului Judetean Vaslui n legtur cu modul n care se actioneaz pentru curtarea drumurilor pe care le are n administrare. Din cte mi s-a comunicat, portiunea unde a rmas nzpezit ambulanta creaz deseori probleme, asa nct nu se explic de ce nu s-au luat din timp msuri pentru nu se bloca drumul”, a spus Levente Csaba Szekely. Prefectul a mai precizat c asteapt si un raport scris al DSP Iasi n care s se explice cum a fost posibil externarea unui bebelus cu greutatea sub limita normal, diagnosticat cu nu mai putin de 14 afectiuni.
Dle ,,ra,,ati mai citit cartea?Multe salutari.
M-am linistit.Va doresc putere maxima de munca!
Buna ziua. Nici ieri si nici azi nu am citit din carte. In general, ceva mai mult timp liber am la sfarsitul saptamanii. Cu siguranta dupa ce voi termina de citit o voi relua cel putin o data. Nici vorba de refuz de comunicare, doar ca in timpul saptamanii am zile ceva mai libere cand pot face cate o pauza si zile, asa ca azi, extrem de incarcate. Nu ma deranjeaza ca lucrati in sistemul sanitar, din potriva, sper ca mi-ati inteles problemele personale legate de sistem. In spital am avut de-a face cu multe cadre medicale, medici, asistente, infirmiere, care priveau pacientul in multe feluri, numai cu empatie nu, si nu mi-am imaginat ca, prin atitudinea lor, astfel de oameni te pot umili atat de mult. Dar tot in spital am intalnit si cadre medicale pentru care voi purta mereu o recunostinta aparte. Au fost mult mai putine, dar datorita lor m-am pus pe picioare si am acum o viata cat de cat normala.
Sa inteleg tacerea dvs.ca pe un refuz de a mai comunica cu unul din sistemul mult hulit,inclusiv de mine?Va inteleg.Sincer.
ILinteleg pe incompetent ptr. ca lucrez in sistemul sanitar pe care si eu ,la randul meu il DETEST.Stiu ce inseamna empatia si ma bucur ca mai sunt si altii care stiu.Tocmai acest lucru te face sa nu privesti pacientul ca pe un sac -ci ca pe un om,ca pe o persoana apropiata tie iar in felul acesta reusesti sa dai tot ce este mai bun din tine. Nu stiu cum reusesc dar daca nu va supar ,cel putin va enervez …si inca mult.Gata,fara discutii de genul asta Ati ajuns la capitolul 6?
De acord sa-l lasam pe incompetent. Dar m-ati intrebat ce parere am despre ce ar fi putut sa faca. Daca as fi asistent, medic sau director la salvare v-as fi raspuns in cunostinta de cauza. Nici acel copil nenorocit, nici mama lui si nici eu, care am fost in locul sacului de cartofi de multe ori, nu stim ce ar fi trebuit sa faca. In schimb cu totii stim ce am fi dorit sa faca si nu au facut. Credeti ca pe copil sau pe mine, atunci cand aveam mare nevoie de ajutor medical, ne interesau problemele interne ale ambulantei, ca e prost condus serviciul, ca nu au suficiente masini, medicamente, medici si asistente? Va spun sincer ca mie, imediat dupa accidentul de circulatie, in starea in care ma aflam, intr-un sant plin de noroi rece ca gheata si semiconstient, imi venea extrem de greu sa empatizez cu personalul ambulantei care, dupa o ora de la producerea evenimentului considera in continuare ca nu reprezint o urgenta si nu venea sa acorde primul ajutor. De aceea ma mir ca dumneavoastra empatizati, il intelegeti mai usor pe incompetent si ii luati apararea, fara sa incercati sa va puneti in locul meu, in sant, in starea pe care v-am povestit-o, sau in locul copilului ars si dupa aceea sa va spuneti, asa cum fac eu, o parere pur si simplu sincera, fara rautate despre serviciile primite. Gata, nu mai scriu nimic despre salvare.
Stiti ceva …sa-l lasam pe incompetent.Nu vreau sa ma ,,cert,, cu dvs.Egoul meu acum si-ar dori sa va contrazica-ca sa se simta bine.nu am s-o fac.Spun doar ca nu cunoasteti aceea persoana cum nu o cunosc nici eu.Eu vreau sa vad binele din om dvs.vreti sa vedeti partea lui intunecata.Adevarul este sigur undeva la mijloc.Si daca tot cititi cartea va rog eu,frumos,sa incepeti prin a va analiza si a schimba in bine ceea ce vi se pare a nu fi in regula cu dvs.(nu ca ar fi ceva in neregula).Eu personal asa am facut si chiar am simtit o schimbare esentiala in modul meu de a privi tot ceea ce este in jurul meu.Sunteti un mic ignorant ptr. ca ceea ce spunea ,,incompetentul,,-din cate am inteles eu-este ca uneori nu mai ai ce face ,nu mai poti sa-ti ajuti semenul,intervine destinul,fatalitatea.Ceea ce iarasi nu stiti este faptul ca ,asistentul de pe salvare nu are dreptul sa aplice nici un tratament-subliniez nici unul-fara acordul unui medic.Se contacteaza medicul telefonic,se descrie starea pacientului si i se spune ce trat.trebuie aplicat-asta in cazul cand poate fi gasit acel medic deoarece acesta poate fi la o alta urgenta si nu are timpul necesar sa asculte asistentul sau pur si simplu nu-si ia o asemenea responsabilitate de a indica trat.telefonic.Si atunci ce ar mai putea face asistentul?Sa arunce pacientul,,ca pe un sac,,in salvare(cum spuneti)sau sa empatizeze cu el.Ce parere aveti?
Si da aveti dreptate-tot ce spune autorul in carte sunt lucruri stiute dar nu stiu de ce nu le constientizam.Ce mi-a placut mult a fost echivalarea Fiintei cu Dzeu si a prezentei Fiintei in noi-deci suntem mici farame din Dzeu.Blasfemie! ar spune preotii,probabil..nu stiu.Dar daca ne-am privi ca niste mici particele din Dzeu -nu am incerca oare sa fim ca si el?Ar fi mult de comentat pe aceasta tema si…sincer…ma omoara scrisul asta la taste.De aceea sunt succint si probabil de aceea ,nu ma fac intotdeauna inteles.In alta ordine de idei -am vazut filmul Avatar dupa ce am citit cartea iar impactul filmului a fost major.Daca nu ati vazut inca filmul cu atat mai bine sa-l vizionati dupa ce terminati cartea iar daca l-ati vizionat mai faceti-o odata dupa lecturarea cartii.Numai bine si multa sanatate!
Buna ziua. Rezolv problemele vechi si ma pregatesc sa le abordez pe cele noi. Care nu se termina niciodata. Si incerc sa fiu in mai multe locuri in acelasi timp. Aproape reusesc. Am ajuns la cap. 5 din carte si o citesc cu toata atentia pentru ca destul de multe idei prezentate de autor imi sunt familiare si le aplicam deja in mod constient. E adevarat, nu chiar in sensul cartii, dar suficient de aproape ca sa inteleg mai usor mesajul autorului. Cand voi avea ceva timp liber va voi da cateva exemple. Si pentru ca nu vreau sa las nefinalizata disputa noastra despre comentariul „incompetentului” o sa va spun in cateva cuvinte analiza personala despre persoana. Eu o suspectez de intentie de manipulare emotionala pentru ca incercat sa induca in mintea cititorilor ca o experienta lacrimogena personala ar putea fi asimilata drept defintia intregului ansamblul de activitati prestate de ambulanta. In acelasi timp se foloseste de o scuza jalnica pentru a justifica serviciile de slaba calitate oferite de salvare. In opinia mea, scuza este jalnica din urmatoarele motive: 1. A spus ca acel copil ars tipa de durere in salvare. Nu ma pricep dar am vazut persoane cu arsuri extrem de grave aduse la spitalul de urgente si toate erau sedate. Nu am inteles de ce nu a administrat copilului anestezicile, sedativele si calmantele potrivite diagnosticului si varstei. 2. A spus ca vedea cum pielea arsa plesnea si sangera. Nu inteleg de ce ranile erau descoperite. In primul ajutor al arsurilor grave scrie clar ca ranile se dezinfecteaza si se acopera cu pansamente umede sterile. 3. La intrebarea mamei daca va trai copilul, a spus ca a ocolit raspunsul. Foarte rau, inseamna ca habar nu are de aspecte elementare ale psihologiei ce pot fi aplicate in asemenea cazuri. Avand in vedere 1 si 2, eu inteleg ca acel copil tipa si se zbatea pe targa pentru ca era transportat ca un sac de cartofi, fiind tratat, poate, cu compasiune dar nu cu ce trebuia in acea situatie. In schimb persoana nu uita sa-i puna la punct pe cei care blameaza ambulanta, fiind convinsa ca aproape nimeni nu cunoaste serviciul. Criticile unora ca mine le vede ca pe o calcare in picioare a serviciului de ambulanta de oameni care nu stiu cum se mananca painea la ambulanta, sfatuindu-ne in acelasi timp sa incercam sa traim evenimentele relatate. Voi reveni.
Buna dimineata.Ce mai faceti?
Am fost plecat din localitate. Abia acuma mi-am mai terminat din treburi si am reusit sa deschid calculatorul. Multumesc pentru urari si va doresc si eu acelasi lucru pentru ce a mai ramas din weekend. Eu unul chiar simt nevoia de o zi, doua cu ceva relaxare .
Va doresc un weekend relaxant si plin de iubire…ra postat
Asteptare,cerinta…eu vorbeam doar de acceptare.Acceptare si atat.Acceptare a celui de langa tine -fara a astepta sau cere ceva ,fara a-l identifica ca pe o componenta a personalitatii tale,ca pe o ,,intregire,,a ceea ce esti tu.In ceea ce priveste cuvantul prieten…prieten..prieten -cred ca tocmai asta facem-vrem pe cineva care sa ne completeze,pe cineva care sa ne umple golul singuratatii pe care toti il simtim intr-un anumit moment.Exista prietenii adevarate?Nu cred in prietenii adevarate.Mai bine spus nu mai cred in prietenii adevarate.Intr-un anumit moment al vietii mele am crezut-dar crezul s-a risipit .Am crezut timp de…nici nu mai stiu…12-13 ani in existenta unei astfel de prietenii-am crezut ca o traiesc pe propria piele,ma simteam multumit-era un om caruia efectiv i-am asezat sufletul pe ,,tava,,…ce dureros este sa-ti dai seama ca te-ai amagit singur..foarte dureros.Personal-nu mai vreau prietenii(in adevaratul sens al cuvantului) in schimb am o multime de persoane cu care colaborez f.bine pe care le accept cu defectele si calitatile lor.Accept si atat.Iar in cazul mai sus prezentat de dvs.nu stiu care durere ar fi mai mare :pierderea banilor sau pierderea prietenului.Dar stiti ce: in oricare situatie putem spune ca :,,ce nu te omoara te caleste,,.O zi buna.
Nu cumva confundati asteptarea cu cerinta? Persoana apropiata poate fi un membru al familiei fata de care nu ai secrete, un prieten de suflet, un bun partener de afaceri, un coleg de servici in care ai mare incredere. De la toate aceste persoane, tocmai pentru ca exista o deschidere reciproca a sufletelor, nu le cer ceva anume, nu incerc sa le modelez dupa dorinta mea si le respect personalitatea, dar as dori o anumita predictibilitate, in sensul de a putea intelege si anticipa, reactiile lor intr-o anumita situatie. O sa dau un exemplu neutru si banal. Ai o relatie de afaceri bazata pe incredere, intelegere si respect reciproc. La un moment dat, cand afacerea merge foarte bine, partenerul dispare cu toti banii firmei. In acel moment eu m-as simti ranit, pentru ca aveam alte asteptari. Daca ar fi existat discutii, neintelegeri, nepotriviri de idei, nu ma simteam ranit, tineam cont de dorinta partenerului, poate as fi anticipat ruptura si de comun acord imparteam afacerea, sau gaseam o solutie. Dar profitand de buna mea credinta, partenerul a actionat intr-un mod care mi-a inselat asteptarile. Nu stiu daca am fost clar in ce am vrut sa spun, dar cam asta ar fi sensul dat de mine egoului ranit.
Am o noua parere ce iarasi v-a intra in contradictie cu a dvs.:,,as putea fi ranit doar daca cineva drag mi-ar insela asteptarile,, .Din punctul meu de gandire este un mod egoist de a-l aprecia pe cel de langa noi in functie de ceea ce ne place sau vrem,,noi,,.Ne intrebam noi vreodata care sunt asteparile lui(ei)?Cine suntem,,noi,,de cerem celuilalt sa devina ce ne place ,,noua,,?O fi ,,jucaria,,noastra-,,plastilina,, pe care o modelam cum vrem noi?Si deodata ,,plastilina,,isi ia propria forma pe care noi nu o acceptam ptr. ca ,,noi,,nu vrem aceasta forma ,,noi,, vrem forma noastra-aceea era forma perfecta,corecta…Oare?Sa ne oprim ,totusi,si sa admiram forma dorita de ,,plastilina,,-parca este chiar frumoasa,parca este mai impunatoare decat am fi creat-o noi-o,da-o frumusete(vizualizati acest aspect).La fel si oameni -sunt frumosi prin insasi diversitatea lor-nu trebuie sa ma alatur unui grup asemeni mie,nu trebuie sa le cer sa devina sau sa faca ce vreau ,,eu,,-EU ii accept asa cum sunt,ii admir,nu-i judec si ma bucur de diversitatea in care traiesc.Priviti pasarile :le-am mai admira daca toate ar fi la fel sau florile-aceeasi forma,culoare,miros…Cat de frumoasa este diversitatea!Cat de mult fugim de ea!Cat de mult ne limitam inscriindu-ne intr-un anumit tipar!..Si cata filozofie in mintea mea!…
Buna ziua. Am intrat mai tarziu pe net.
Buna dimineata.
Cu carapacea sunt de acord dar trebuie sa intelegeti ca in cazul de fata ea este de fapt rezultatul provocarilor si atacurilor dvs. din primele comentarii. Cred ca ati observat atunci ca nu v-am raspuns decat la provocarile repetate, iar atunci cand am facut-o eram deja cu capsa pusa, parca eram in boxa acuzatilor si sincer nici acum nu am scapat de sentimentul asta. Nu as spune chiar ca sunt furios pe cei de la salvare, iar pe dvs. nici atat. Sunt mai degraba artagos cand e vorba de salvare si foarte nemultumit de cum am fost tratat. Nu doresc nimanui sa treaca prin umilintele si frustrarile pe care le-am trait eu. Va asigur ca egoul meu nu este ranit iar ce v-am scris pana acum nu pot sa consider ca riposta din partea mea si nici prin cap nu mi-a trecut sa va pun la punct. O sa incerc sa explic. As putea fi ranit intr-o singura situatie, daca cineva apropiat mi-ar insela asteptarile. In rest, ma astept la orice de la oricine. In cazul discutiilor noastre, poate mi-as fi simtit lezata personalitatea daca m-ati fi jignit, dar nu a fost cazul. Daca m-ati fi jignit, cu siguranta as fi ripostat si as fi incercat sa va pun la punct, dar nu cu furie, nici macar cu rautate, pur si simplu ar fi fost ca in principiul actiunii si reactiunii din mecanica newtoniana. La provocarile si parerile dvs. despre persoana mea, in paralel cu subiectul disputei noastre, nu am facut decat sa incerc sa explic, sa ma justific, fara a va suspecta vreun moment de rea intentie sau lipsa de amabilitate. As dori sincer sa va spuneti in continuare parerea despre mine, despre parerile mele, fara nicio retinere. Si ceva, despre „defect”. Eu cred ca toti analizam oamenii involuntar, difera numai momentul la care tragem concluziile.
Stiti ce am realizat din discutiile cu dvs.?Ca este prea greu sa-ti dai seama…unde sa tragi linie intre a fi amabil,a nu rani oameni si a-ti spune parerile…
of,Doamne,nu o mai scoatem la capat.NU v-am etichetat.Spun doar ca asa am perceput eu -nu inseamna ca nu ma pot insela-ca doar nu sunt vreun medium?Dar egoul dvs.ce pare a fi ranit,ce vrea sa riposteze,sa se simta bine crezand ca punandu-ma,,la punct,,imi demonstreaza puterea lui imi intareste convingerea ca ,,pe ici -pe colo,, am dreptate. Nu incerc sa va creez un portret psihologic,nu sunt nici macar psiholog dar am un mare defect -analizez oamenii involuntar .Asta sesiz la dvs.furie si o groasa carapace .Scuze daca ma insel-repet -nu este o eticheta.
Multumesc si eu sincer pentru gandurile bune. Dar nu uitati ca sunt prin definitie un reticent si voi pastra in continuare o „carapace”, poate mai putin groasa ca la primele comentarii. Sa va explic. E adevarat, v-am spus cateva intamplari strict personale, dar numai pentru a face legatura cu discutia despre ambulanta, adica asta a fost situatia mea, astea au fost serviciile primite. Chiar daca mi-am spus varsta si, din ce v-am povestit, am lasat sa se inteleaga printre randuri o doza de nemultumire si frustrare, credeti ca pot lasa garda jos in fata unui partener de discutii, care din start, doar pe baza unor fraze despre un subiect, da verdictul „vinovat” si ma catalogheaza: „nu-l intereseaza ceea ce oamenii traiesc”, „nu-l intereseaza decat sa-i scoata vinovati pe altii ptr. raul ce li se intampla”, „oricum stie sa arunce cu vorbe”, „taiati in carne vie fara a incerca sa ascultati sau intelege pe cel de alaturi”, „neiertator -chiar si cu cel ce si-a spus povestea, pragmatic”, „genul omului,,cine nu-i cu mine este impotriva mea,,”. Si, dupa ce mi-ati dat de inteles unde imi este locul, ati mai adaugat cateva tuse de culoare portretului meu: ” ati acumulat multa furie pe care abia o stapaniti, furie pe care nu o intelegeti de care vreti sa scapati”, „traiti in trecutul tragic (o parte din fiinta dvs.ramanand acolo, neputand sa se dezlipesca de aceea suferinta torturandu-va de unul singur”. As dori sa-mi spuneti daca va pastrati primele calificative in totalitate sau daca mai schimbati din ele? Asta ca sa-mi dau seama daca am reusit sa explic cate ceva pe ici pe colo. Eu, despre dvs. am avut o singura apreciere personala si nici aceea prea ferma, adica v-am spus ca sesizez la dvs. o mare doza de idealism si atat. Puneti-va in locul meu, cum ati reactiona? Asta vad eu marea diferenta dintre noi, dvs. m-ati intors pe toate fetele psihologice, morale, emotionale, eu am fost mult mai rezervat, am avut o singura parere despre dvs. Sa nu credeti ca ma supara catalogarile indiferent daca sunt sau nu de acord cu ele dimpotriva, ma fac sa inteleg mai bine cum sunt privit din exterior, lucru care nu poate fi decat util mie si, bineinteles, celor din jurul meu. Voi reveni si cu parerile despre „incompetentul”.
Era sa uit ce era mai important-sa va multumesc ca v-ati deschis inima in ,,fata ,,mea(desi doar un anonim).Multumesc.
Sistemul sanitar…Nota 2 din 10.Da ,aceeasi nota o dau si eu dar spre deosebire de dvs.dau si nota 10 celor 2 din cadrul aceluiasi sistem.Observati diferenta dintre noi?Asta inseamna sa privesti cu optimism o situatie data.In orice situatie oricat de sumbra ar fi exista si un mic aspect pozitiv.Daca ignoram acea raza de lumina-luminita de la capatul tunelului-riscam sa ne ratacim intr-o mare de nefericire,depresie.
Acum inteleg furia fata de sistemul sanitar ptr. ca ati trait pe propia piele un eveniment neplacut.Sunt foarte multe disfunctionalitati si lipsuri ale sistemului dar cel mai mare sunt oamenii ce lucreaza acolo(cei 8 din 10).Cu ei ar trebui sa incepem .De la ei incepe totul.Si iar ma intorc si iar apreciez parca si mai mult persoana zisa,,incompetentul,, .Credeti ca,daca masina ar fi fost super dotata-un mic spital pe 4 roti-iar personalul nu ar fi existat sau ar fi fost cu aceeasi atitudine ca si a soferului(ceea ce se intampla frecvent chiar daca dotarile ambulantei din ultimii anii incep sa se cunoasca-oamenii sunt aceeasi) v-ati fi simtit mai bine?Sau poate ca in situatia dvs.un om cu empatie v-ar fi fost de un real ajutor?Idealism o sa spuneti.Din pacate discutia aceasta nu schimba nici una din situatiile de mai sus dar daca reusim sa ne transformam interior in mai bine,reusim sa acceptam situatiile de viata prin care trecem si putem relationa mai bine cu cei din jurul nostru reusind sa rupem acele bariere pe care le cream artificial in jurul nostru-eu ma declar mai mult decat fericit.Sper ca nu v-am obosit sau plictisit.
In ceea ce priveste experienta dvs. de viata-o tragedie-multa suferinta sub toate aspectele.Dar incercati sa nu ramaneti acolo.Sunteti un om fericit si nu constientizati acest lucru.Sunteti in VIATA.TRAITI-VA viata bucurandu-va de tot ceea ce va inconjoara,alungand durerea si tristetea trecutului-macar incercati -,bucurandu-va de oamenii din jurul dvs.Va repet -sunteti in viata.Este cel mai important aspect pe care il ignorati.Cineva,dar nu mai stiu cine,spunea:
-daca azi te-ai ttrezit cu forta si fara suferinta…ai mai mult noroc decat altii
-daca nevoile tale de baza sunt acoperite..esti mai bogat decat 75%dintre ceilalti
–daca ai ceva economii..faci parte din cei10%din populatie
-daca niciodata nu ai cunoscut pericolele unui razboi,singuratatea inchisorii,foamea..esti mai presus de 500 mil.oameni
-daca ti-ai vazut parintii imbatranind impreuna..esti un caz putin obisnuit
-daca poti merge la biserica sa-ti urmezi credinta fara a fi persecutat..ai mai mult noroc decar 3 mil.oameni de pe aceasta planeta
-daca poti sa tii pe cineva de mana,sa-l imbratisezi sau doar sa-l bati pe umar..bucura-te ca niciodata nu te vei simti singur
-daca porti un suras pe chipul tau si esti recunoscator pentru toate…ai noroc ptr. majpritatea oamenilor ar putea-o face dar nu o fac
Adevar sau baliverne?Optimism sau negarea suferintei?Revin.Multa sanatate.
Buna dimineata.Am spus,, nevinovata,, teama fiindu-mi de reactia de mai sus pe care ati trecut-o ,,in revista,,ca pe o gluma-dar ma bucur ca ati expus-o ptr. ca mi-ati intarit convingerea ca pot percepe oamenii asa cum sunt.-ma asteptam la aceasta reactie .Ma bucur ca sunt momente cand reusiti sa lasati garda jos(lucru care nu vi se intampla prea des)iar acest lucru se intampla ,probabil,si din cauza anonimatului,fapt dealtfel cunoscut de toata lumea,,mai bine te asculta si intelege un strain,,(si nici macar nu avem ce demonstra acelui strain putem fi noi insine-in sfarsit liberi-noi si constiinta noastra-zic eu).Sunteti o persoana cu multe trairi interioare,multe contradictii,ati acumulat multa furie pe care abia o stapaniti,furie pe care nu o intelegeti de care vreti sa scapati,va certati si impacati cu dvs.-traiti fie in trecutul tragic(o parte din fiinta dvs.ramanand acolo,neputand sa sa dezlipesca de aceea suferinta torturandu-va de unul singur) fie in viitorul apropiat sau indepartat cu speranta de vindecare spirituala.Probabil aveti un statut social de aparat ce nu va lasa sa va gasiti pacea- ceva de genul:,,eu sunt un om puternic cum as putea sa-mi arat slabiciunea-nu m-ar mai respecta cei din jur,,.Cred ca uitam sa fim noi insine,uitam sa ne deschidem sufletul sau ne este greu sa mai facem asta.Voi reveni.Apropos,ma gandisem ca aveti undeva intre 40-50 ani.
Pai nu face parte si varsta din anonimat? E relevant? Curiozitate inteleg, dar de ce nevinovata? Deja ma gandesc la o capcana, ce urmariti? Daca varsta e mai mica ca a dvs., pot fi catalogat drept crud la minte, in sensul: pai da, de unde profunzime in gandire, esti mai tanar, mai ai de invatat. Daca e mai inaintata, e si mai complicat, adica: hm… la anii astia ai fi putut fi mai intelept. Am glumit, am 43 de ani. Si pentru ca am ceva timp liber, va spun cateva din problemele pe care le-am avut cu salvarea. In urma cu cativa ani am fost victima unui accident de circulatie. Dupa o ora de la accident salvarea nu a venit, desi politia suna odata la cateva minute. Si pentru ca eram intins pe iarba, intr-o balta de sange si semiconstient, nu doreau nici ceilalti soferi care se adunasera la fata locului sa ma transporte la spital. La un moment dat cineva, nici acum nu stiu cine, a zis ca ma duce el cu masina si cu siguranta mi-a salvat viata. Am ajuns la urgente in soc hemoragic, cu fractura deschisa de femur, fractura de tibie, fractura de antebrat, cinci coaste rupe, fractura de maxilar, politrumatism cranian, fisura de coloana si inca vreo pagina de alte plagi, contuzii, etc. Dupa ce mi-au acordat primul ajutor si m-au cusut pe unde au putut, medicii de garda, pentru ca nu puteau rezolva hemoragia interna, au stabilit ca e un caz prea grav pentru spitalul lor si au chemat salvarea sa ma duca spitalul de urgente din Iasi. Salvarea a venit dupa sase ore, numai cu soferul nervos si nemultumit ca pleaca in cursa in locul unui coleg, masina neincalzita (afara erau 5 grade), usa din spate nu se inchidea, amortizoarele erau distruse, avea o singura patura murdara de ulei si benzina iar perfuzia a tinut-o mama mea pentru ca suportul era rupt. Am multe amintiri neplacute din ce a urmat, dar durerea si frigul indurate la drumul acela le visez si acum. La Iasi am fost operat la mai multe spitale si aproape de fiecare data cand a fost vorba de transport cu salvarea, pentru ca eram si aratam o leguma din care ieseau tot felul de tuburi, am fost tratat ca atatre, ca o halca de carne inofensiva, care nu poate reactiona, nu poate riposta, care poate astepta mai mult ca altii, pe care nu o doare nimic, nu ii este frig. A durat sase luni ca sa pot merge cu carjele si un an ca sa merg in baston. La doi ani de la operatii m-am simtit foarte rau, am facut analize si mi s-a spus ca am o hepatita agresiva cu virus C, foarte posibil ca urmare a transfuziilor repetate din spital. In timpul tratamentului cu Interferon, datorita reactiilor adverse de natura cardiaca ceva mai brutale, am avut nevoie de mai multe ori de salvare si de oxigen, si aproape de fiecare data mi se spunea sa astept pentru ca nu sunt urgenta majora. De fiecare data apelam la familie pentru transportul la spital si, curios, aproape de fiecare data medicii ma mustrau ca am asteptat prea mult acasa si trebuia sa vin mai devreme. Datorita operatiilor si complicatiilor, in cativa ani am cunoscut ambulanta din Vaslui, Iasi si Bucuresti si proastele servicii au fost omniprezente. Deci nu a fost o intamplare. Este adevarat ca de vreo patru ani nu am mai apelat la salvare, poate s-a mai schimbat ceva, habar n-am. Am intalnit si oameni deosebiti la salvare, profesionisti, buni psihologi, educati. Astia au fost max. 2 din 10. O fi subiectiv, dar asta e si nota mea in calitate de beneficiar al serviciilor de ambulanta, 2 din 10. Numai bine, voi reveni.
o curiozitate nevinovata-cati ani aveti?
Superbe si cuvintele, si ideile si interpretarea.
Sa va mai dau un pont:in momentele de pauza cand lecturati aceasta carte(ptr. ca aveti nevoie ) accesati youtube-,,iubirea,, recita Marcel Iures sau ,,daca vrei sa fii rege,,acelasi Marcel Iures.Ei,cum a fost?Sublim,nu?
Intradevar cartea este ,,greoaie,,.Mi-au trebuit 4 zile sa reusesc sa o citesc(200 pagini).Faceam acelasi lucru reciteam de cel putin 2 ori acelasi capitol .Trebuie sa reusesti sa o intelegi.In momentul in care o intelegi toata perceptia asupra vietii si a ceea ce suntem se schimba.Ai nevoie de timp ptr.ca la un moment dat esti ca la o rascruce:nu stii incotro s-o apuci,nu mai stii ce e bine sau rau,nu mai stii cine esti.Eu cel putin asa am simtit.Mi-a trebuit ceva timp pana sa fac un filtru intre ceea ce credeam ca sunt si ceea ce sunt cu adevarat.Este enorm de mult de comentat pe aceasta tema.Imi este greu sa exprim in scris multitudinea ideilor ce-mi vin in minte-pot spune doar ca Buddha avea dreptate:el nu a avut dorinta de a cauta iluminarea el a gasit-o traind prezentul si bucurandu-se de el. Concret-in momentul acesta cand incerc sa redau ceea ce gandesc sunt constient de acest lucru si sunt fericit ca am cu cine impartasi ideile mele-sunt calm si multumit-ma simt bine(in linii mari pe acest principiu se bazeaza cartea).Ma bucur ca v-am trezit curiozitatea.Daca fiecare din noi am citi macar o singura carte de acest fel…Eu personal as recomanda-o politicienilor.
Am gasit cartea in format electronic si pot sa spun ca am citit aseara prefata, cuvantul inainte, introducerea si capitolul 1. Am zis ca „pot sa spun” deoarece, in timp ce parcurgeam capitolul 1, pentru a intelege mai bine, chiar si fara recomandarea autorului, a trebuit sa ma intorc si sa recitesc de cateva ori introducerea si chiar prefata si cuvantul inainte. Cateva pareri personale si generale ar fi urmatoarele: este o carte extrem de concentrata in idei, cu o mare densitate a mesajului. O simpla lecturare, asa, de placerea cititului, este exclusa. Pentru a nu pierde din incarcatura si sensul mesajului trebuie sa reusesti sa intelegi fiecare cuvant, pe cat posibil asa cum incearca sa-ti comunice autorul. Chiar daca pana acum, din considerente subiective, nu sunt de acord cu unele detalii sau interpretari ale autorului, e mult prea devreme sa comentez mai mult, dar sunt convins ca este una din cartile eveniment care nu ar trebui sa lipseasca din lista de lecturi. In alta ordine de idei ati spus ca sentimente precum reticent, realist, mai putin naiv, atrag dupa sine razbunarea, neincrederea, ranchiuna, rautatea, invidia. E nu sunt de acord decat cu neincrederea, in rest nu vad legatura si cu siguranta nu ma regasesc. Spre deosebire de dvs. eu nu pot sa ma simt implinit spiritual si sa ma multumesc cu ce am. Este imposibil sa ajungi sa te cunosti atat de bine si sa crezi ca intelegi totul despre tine si despre ce se intampla in jurul tau, pentru a declara ca nu mai nimic de facut, ca esti implinit si multumit. De ce este imposibil? Din simplul motiv ca sunt elemente infinite ale micro si macro cosmosului material si spiritual pe care doar „Fiinta” le poate acoperi. Apropo de Fiinta, exceptionala interpretare, in opinia mea, a ideii de Dumnezeu. Eu sunt mult mai critic cu mine insumi, incerc sa fiu mai bun dar sunt constient ca exista undeva o limita si nici pe departe nu am iluzia ca as putea sa o depasesc. Desi imi doresc mai mult, pe toate planurile, unul din principiile mele de baza este acela de a nu avea mari asteptari sau sperante pentru ca voi avea deziluzii mari. Spiritual, dupa parerea mea, prin automultumire inseamna sa te resemnezi cu stadiul in care te afli si sa abandonezi lupta pentru a te cunoaste mai bine si de a intelege din ce in ce mai mult ce ti se intampla. Daca ar fi sa fac o paralela cu cartea, pentru a fi mai bun trebuie sa evoluezi pentru a atinge etapele superioare ale spiritului si chiar si asa nu vei ajunge niciodata la „iluminare”, iar aici apreciez in mod deosebit abordarea budistilor care cred ca iluminarea este pentru Buddha si nu pentru ei, cel putin in aceasta viata. Personal nu inteleg logica aplicata de dvs cand ati spus: „Am scapat de aceea dorinta de a cauta sau de a avea altceva – ma simt implinit cu ce am. Pana la urma asta conteaza, nu?”. Nu inteleg nici citatul din Buddha unde spunea ca ,,durerea sau suferinta apar in urma dorintei sau a nevoii arzatoare de ceva si ptr.a ne elibera de durere trebuie sa taiem lanturile dorintei,,. Pai atunci, dupa capul meu, daca acel „ceva” este dorinta de a cauta sa atingi iluminarea, pe care chiar Buddha o defineste ca „sfarsitul suferintei”, cum sa tai lanturile dorintei? Voi reveni.
Buna seara.Am recitit comentariul dvs. de vineri.Nu am dorit sa va etichetez nici intr-un fel.Am remarcat unele aspecte ale personalitatii dvs.-calitati ptr.unii,defecte ptr. altii.Daca ar fi sa analizez ultima fraza:,,sa fiu reticent,realist,mai putin naiv,,-oare aceste sentimente nu atrag dupa sine razbunarea,neincrederea,ranchiuna,rautatea,invidia(parca ati deschide cutia Pandorei).Si cat ati rezista fara sa fiti ,,atins,,de cele mai sus enumerate?Si la ce v-ar ajuta ?
Nu sunt de acord nici cu plafonarea privita prin ,,ochii dvs,,.Credeti-ma ca stiu ce inseamna sa ai un tel in viata(profesional,material,familial)-un nou tel ,o noua dorinta de a reusi ,un nou motiv de a trai ,mereu cautand aceea implinire niciodata gasita.Iar eu am gasit implinirea multumindu-ma cu ceea ce am ,impacandu-ma cu mine ,relationand bine cu cei din jur,acordandu-le prezumtia de nevinovatie,acceptandu-i asa cum sunt ..N u mi-a fost usor sa ajung la aceasta stare.Am meditat mult ,am citit carti de specialitate si mi-am schimbat optiunea asupra vietii.Am scapat de aceea dorinta de a cauta sau de a avea altceva-ma simt implinit cu ce am.Pana la urma asta conteaza,nu?Buddha spunea ca,, durerea sau suferinta apar in urma dorintei sau a nevoii arzatoare de ceva si ptr.a ne elibera de durere trebuie sa taiem lanturile dorintei,, .Nimic mai adevarat.Trecand la realitatile sistemului sanitar -nu pot avea acelasi sentiment de implinire multumindu-ma doar cu ceea ce avem.Sau poate ar trebui sa incercam bioenergia?(haz de necaz).Astept sa-mi impartasiti experientele dvs.
Bine ati revenit. Singurii pe care nu doresc sa-i deranjez sunt administratorii acestui site, deoarece comunicam pe spatiul pus la dispozitie de dumnealor. Asa ca, daca doriti sa continuam dialogul, eu o fac cu placere. Deranjul provocat altor persoane de calitatea si cantitatea comentariile noastre ma lasa cel putin rece, asta ca sa ma exprim oarecum elegant. Multumesc pentru recomandare, voi cauta cartea. Sincer, din ce am citit pana acum, desi sunt multe carti care m-au impresionat, eu nu am o astfel de carte cu care sa pot spune ca ma identific. Poate nu am citit ce trebuia.
V a rog sa cititi aceasta carte nu o singura data ci de doua ori,apoi sa -mi spuneti parerea dvs.
Ptr. ca deranjam pe ceilalti nu v-am raspuns si nici nu voi mai face acest lucru.Va recomand cu multa caldura o carte cu,care ma identific:,,Puterea prezentului,,de Eckhart Tolle.O sa va schimbati viziunea despre viata.Spor la citit.
@liv Sunteti admin.? Atunci, desi nu vad care e deranjul, eu nu voi mai continua. Daca nu sunteti admin, ignorati-ne.
Poate credeti ca exagerez dar sincer nu inteleg ce legatura are profilul meu psihologic, conturat de dvs., cu subiectul. De ce, in loc sa aduceti argumente rationale legate de subiect, incercati sa catalogati niste persoane, atat pe mine cat si pe cea pe care o „aparati”, pe baza a doua, trei idei, evident subiective, despre cadrele medicale si serviciul de ambulanta. Ati spus ca v-ati dori sa fiti tratat mai intai cu omenie si abia apoi cu tratamente specifice bolii. Eu am alta perceptie pentru ca am avut cateva experiente care m-au facut sa fiu extrem de reticent fata de tot ce e asociat cu sistemul medical romanesc. Fiecare dintre noi percepe subiectul prin prisma propriilor experiente. Sesisez la dvs. o mare doza de idealism cu care eu nu sunt intru totul de acord. Am exact aceeasi parere cu dvs. despre rautate, ranchiuna, invidie si partial razbunare. Ati scris frumos si sunt de acord cu ideea de a fi capabili sa iubim o floare,sa ne bucuram de un rasarit sau apus si sa multumim celui care ne ajuta cu o vorba buna. Sincer, nu sunt de acord cu ideea de a fi fericiti cu ce avem si sa nu ne dorim mai mult. Asta mie imi sugereaza plafonare atat pe plan material si profesional, cat mai ales spiritual. Pe ce va bazati cand spuneti ca ma pronunt fara a asculta sau intelege partenerul de dialog? Personal imi doresc sa fiu cat mai realist, cat mai reticent, cat mai putin naiv, chiar cu riscul de a fi catalogat asa cum ati facut dvs.
scuze ,rog a se citii,, bacatelizati ,,comentariu de mai sus.
Recunosc,sant cele mai interesante dezbateri pe care le citesc cu privire la subiectul articolului scris de Mihaela Z…..Felicitari comentatorilor de mai sus,dar va rog,nu mai continuati discutia pt.ca o bagalizati si o duceti in derizoriu.
O sa fiu ,, avocatul,,acelei persoane si o sa neg ca a suferit o trauma psihica sau un soc emotional-altfel probabil ar fi internat intr-o sectie psihiatrie-sau poate este?In ceea ce ma priveste as vrea sa fiu tratat mai intai cu omenie si abia apoi cu trat.specifice bolii.Consider ca boala incepe mai intai in suflet si abia apoi se intinde in corp si tocmai de aceea ar fi bine sa avem grija de sufletele noastre sa le ferim de rautate,ranchiuna,invidie,razbunare ,sa nu lasam aceasta lume materialista sa ne omoare spiritul,sa fim capabili sa iubim o floare,sa ne bucuram de un rasarit,de un apus,sa multumim celui care ne ajuta cu o vorba buna,sa fim fericiti cu ce avem ,sa nu ne dorim mai mult etc.etc.I.Mai vreau doar -sa incercam sa fim mai buni ,sa iertam mai usor,sa invatam sa-i ascultam pe cei de langa noi .Si cred ca aici aveti o problema -,,taiati in carne vie,, fara a incerca sa ascultati sau intelege pe cel de alaturi,neiertator(oare) -chiar si cu cel ce si-a spus povestea ,pragmatic(a),genul omului,,cine nu-i cu mine este impotriva mea,, -un om mereu,,in garda,,gata de a riposta.De ce sunteti asa?Unde este copilul din dvs?
Omenia, compasiunea, calitatea de a adresa o incurajare sau o vorba buna pacientului tin de abc-ul actului medical. Cel care nu poseda aceste atribute si-a ratat meseria. Cu empatia sunt partial de acord pentru ca, desi sunt capabil sa inteleg ca in anumite situatii te-ai putea transpune in locul altei persoane, nu inteleg cum poti sa te transpui sincer, si nu la nivelul vorbelor, in pielea unui copil ars sau chiar a mamei acelui copil. Poate gresesc, dar nu confundati socul emotional sau trauma psihica produse unui cadru medical de pe ambulanta de impactul cu suferinta unui copil ars, cu empatia. Presupunand ca esti capabil de o asemenea performanta, chiar daca poti sa o consideri o componenta, aceasta totusi nu tine de act medical in sine. Ca pacient aflat intr-o urgenta majora, intr-o stare grava care imi pune in pericol viata, in primul rand mi-as dori de la cadrele medicale sa raspunda cat mai prompt solicitarii, sa fie capabile sa ma diagnosticheze corect, sa-mi administreze cel mai adecvat tratament, sa ma transporte in conditii decente si potrivite starii mele la un serviciu de urgenta. Adica sa faca, pe cat se poate de profesionist, ce au in fisa postului. Personal m-as multumi cu atata, iar daca primesc si vreo vorba buna sau incurajare voi fi cu atat mai recunoscator. Daca mai doriti sa discutam va voi spune cate ceva din experientele mele, mai mult decat nefericite, pe care le-am avut in ultimii ani cu sistemul medical, inclusiv ambulanta. Numai bine.
Acelasi text -2 opinii.Eu am perceput o mare omenie la aceea persoana,multa compasiune -sentiment ce lipseste multora din noi-EMPATIE .Cand ati fost ultima oara intr-un spital?Cata empatie ati simtit din partea personalului?Ii percepi ca pe niste roboti care-si fac treaba,nu simti din partea lor compasiune-si cat de mult ar conta o vo0rba buna spusa unui bolnav.Pe mine tocmai asta m-a impresionat pozitiv.Am realizat ca mai exista oameni capabili sa empatizeze cu o alta persoana,sa se autodepaseasca continuu incercand sa se transpuna in starea celuilalt si a[poi sa faca eforturi sa aline suferinta celui de langa el.Acesti oameni care ,,absorb,, din emotiile celorlalti,in momentul in care interactiunea s-a incheiat,in loc sa renunte la tot ce au absorbit pastreaza in ei o parte din acele emotii.Avem nevoie de astfel de oameni mai ales in sistemul sanitar.Iar daca lucreaza in continuare intr-un astfel de serviciu inseamna ca face fata stresului.Din punctul meu de vedere este un OM si este la locul potrivit.Si cred cu tarie ca am dreptate.
Da, asa este, in tara noastra daca ceva nu merge bine sunt invinovatiti executantii. Ni se cere performanta si productivitate pentru a imbunatati nivelul de trai, fara sa se inteleaga ca, de fapt, performanta e data de cei care conduc de la cel mai inalt nivel si pana la ultimul director din teritoriu si nu de executanti. Acesta este cel mai pagubos si neprofesinist mod de a trata problemele. Personal mi-as dori ca decidentii sa inteleaga cateva aspecte elementare ale managementului, adica un management defectuos va face ca un sistem sa functioneze defectuos, iar rezultatele acestui sistem defectuos, adica produsele sau serviciile generate vor fi de slaba calitate raportat la cadrul legal, standarde sau la asteptarile cetatenilor. Cu alte cuvinte, de slaba calitate a unui serviciu se face vinovata echipa de manageri si nu simplii executantii, care sunt de fapt componente ale acelui sistem prost condus. Acum o sa incerc sa va raspund la intrebarea despre riposta violenta. Am recitit de cateva ori comentariul prin care i-am raspuns acelei persoane si de fiecare data mi-am dat dreptate, eu asa vad lucrurile, dar asta nu inseamna ca nu pot gresi. I-am scris acelui comentator ca putini au chemare pentru meseria aleasa, iar medicina este cu totul speciala din punctul asta de vedere. In opinia mea, daca esti emotiv si usor impresionabil nu ai ce cauta in sistemul sanitar iar persoana spunea ca o urgenta de 1, 2 ore a epuizat-o psihic si parca i-a mancat o saptamana din viata. Atunci, dupa capul meu, ce cauta la ambulanta si daca s-a epuizat de la un singur caz, e adevarat, foarte grav, ce face la al doilea sau in restul programului la celelalte cazuri? Sunt de acord ca te marcheaza si lasa urme orice suferinta a unui aproape, dar ca sa-i poti fi de ajutor trebuie sa te detasezi emotional, nu in sensul de a fi nesimtit, ci in sensul de a fi lucid, de a judeca limpede o situatie critica si de a gasi cele mai bune solutii pentru a ajuta, a alina o suferinta in cel mai scurt timp. In opinia mea daca vrei sa fii ambulantier pur si simplu trebuie sa ai un psihic tare, dar nu atat ca sa treci tu mai usor peste dramele intalnite ci pentru a fi capabil sa fii util in meseria pe care ti-ai ales-o.
Ma intriga o singura intrebare si as vrea un raspuns-de ce ati ripostat atat de violent(asa am perceput eu),,strivind,,sentimentele celui intitulat ,,raspuns,, fapt care m-a facut sa ripostez?
Nu pot altceva face decat sa va dau dreptate.La fel gandesc si eu.Ma deranjeaza faptul ca intotdeauna cel mai ,,mic,,este cel ,,palmuit,,din toate partile si,probabil ,cel care munceste iar cei care ar putea schimda cu adevarat ceva se rezuma la a schimba doar conducerile aratandu-ne astfel eficienta lor.Astfel de oameni(ASP,Prefectura)nu fac decat sa-si apere scaunele ,dealtfel tare comode.In rest sa fim sanatosi si sa speram in mai bine bucurandu-ne de ceea ce avem.Noapte buna!
In general, serviciu perfect nu exista, indiferent daca e oferit de mediul privat sau de sistemul bugetar, dar orice serviciu poate fi imbunatatit. Pentru asta, deoarece in tara noastra asa sunt „regulile jocului”, la conducerea unui serviciu public, ar trebui sa se imbine bunele cunostinte manageriale si profesionalismul cu sustinerea politica. Politicienii nostri de orice culoare, desi nu isi vor schimba naravul peste noapte, ar trebui sa realizeze odata si odata ca daca vor sa faca ceva concret si, pe langa declaratiile publice sforaitoare, sa asigure o crestere a calitatii serviciilor publice catre cetatean, degeaba numesc in functii echipe manageriale pe alte criterii decat cele de competenta si profesionalism. Din punctul meu de vedere partidele ar trebui sa isi schimbe politica de cadre. Ar trebui sa inteleaga ca nu este suficient sa pui in functii numai oameni care au lipit afise sau afaceristi care le-au sustinut si acum trebuie recompensati. Eu cred, in naivitatea mea, ca ar trebui sa duca o politica de recrutare de oameni calificati, valorosi, recunoscuti drept specialisti de mediul in care profeseaza si asa, prin haosul legislativ care nu se va termina prea repede, sa asigure numirile in eventualele functii de conducere. Privitor la persoanele care abuzeaza de ambulanta, fara discutie ca exista mai multi factori care influenteaza calitatea serviciului. Acesti factori sunt de natura interna sau externa. Eu am dorit sa prezint o opinie legata strict de factorii interni care tin de managementul defectuos al resurselor umane si materiale din cadrul serviciului de ambulanta si care, daca ar fi insusiti si constientizati de cei responsabili, cu siguranta s-ar obtine, printr-o minima corectie, o imbunatatire a calitatii serviciilor. Pana la completarea cadrului legislativ cu alte elemente eu sunt convins ca nu se respecta cel existent. In alta ordine de idei, nu sunt ziarist si nu vad care ar fi problema daca as fi atata timp cat discutam cu argumente pro si contra despre perceptia noastra asupra unor realitati. Numai bine.
Si totusi nu pot sa nu aduc la cunostinta faptul ca exista persoane ,de cele mai multe ori neplatitori de asigurari de sanatate,care abuzeaza efectiv de aceste servicii ducand in cele din urma la intarzieri mari la cei care chiar au nevoie de amb.Cu ei ce facem ,cum ii punem sa plateasca?Aici ar trebui sa ne gandim.Cum poti considera ca iti trebuie amb. ptr. ca te doare piciorul avand de fapt o batatura sau nu poti dormi noaptea si vrei un psiholog desi prin telefon afirmi ca nu poti respira sau ca persoana este inconstienta?Din cauza acestor persoane sunt intarzieri mari ,uneori ,la cei care chiar au nevoie de serviciile ambulantei.Exemplele pot continua -sunt multiple.Adevar crunt dar cel ce minte mai mult prin telefon ala are parte de ambulanta mai rapid-dureros nu?Dar atat timp cat cei vinovati nu sunt pusi sa plateasca fie si in binele comunitatii,asa cum se intampla in statele civilizate,genul acesta de deficienta nu va lua sfarsit.Avem nevoie de un cadru legislativ in acest sens ptr. ca el nu exista.
Nu o sa mai continui aceasta polemica-nu duce nicaieri,nu schimba nimic oricat ne-am dori fiecare din noi.Imi doresc sa traiesc intr-o lume mult mai buna,mai frumoasa si daca s-ar putea perfecta.Nu se poate,ptr.ca totul e dictat de politica si bani-TOTUL.Iar daca lipseste ceva jud.Vaslui sunt tocmai banii-iar de aici deficientele.Dl.prefect,isi face publicitate-trebuia sa cada cineva.Probabil cei ale caror scaune au cazut erau de mult urmariti.Sa speram ca cei noi vor schimba ceva-asta daca vor avea cu ce-banii iarasi banii-.Dati-mi voie sa fiu pesimist si sa nu mai cred ca se poate intampla ceva bun in ROMANIA.
Inchei multumindu-va ptr. conversatie as putea veni ca multe argumente pro-ambulanta dar nu folosesc la nimic.
Cele cateva deficiente enumerate de mine mai sus reprezinta strict perceptia personala despre proasta calitate a serviciilor de ambulanta pe care le-am primit in calitate de solicitant, platitor de asigurari de sanatate. Intr-un articol de astazi ” Sanctiuni MACSIMe”, sunt prezentate deficientele stabilite de comisia de ancheta, si aia zic mai bine ca mine, citez din articol: ” la Serviciul de Ambulant al Judetului (SAJ) Vaslui au fost constatate deficiente grave de organizare si functionare, n special al dispeceratului: nerespectarea legislatiei n vigoare, nencadrarea corespunztoare n codurile de urgent a cazurilor, neprioritizarea cazurilor, temporizarea nepermis de mult de preluare a cazului anchetat dar si a altor cazuri din ziua respectiv, modificarea datelor intiale a reperelor orare consemnate n fisa de urgent prespitaliceasc si n foaia de parcurs a ambulantei”. Acestea au fost descoperite pentru ca au avut legatura directa cu evenimentul cercetat. Parerea mea strict personala este ca deficientele sunt mult mai numeroase si daca cineva din conducerea serviciului de ambulanta ar fi interesat de feed-back, ar constata ca gradul de nemultumire este mult mai mare decat cel de satisfactie. Si inca ceva, daca eu nu enumeram sau nu stiam din proprie experienta, inseamna ca problemele Ambulantei nu exista?
La cata violenta verbala percep in comentariul tau imi pot da seama ce fel de om esti .Sigur ziarist.Probabil ca donatiile de bani te fac sa te simti mai bine si iti dau dreptul de a deveni un acuzator.Ptr.linistea ta nu sunt lucrator in domeniu dar am cunostinte si cunosc situatia lor reala.Ii poti acuza pe acei oameni doar de ,,tupeism si obraznicie,,-asta daca exista-in rest poti dona bani ptr.reinnoirea parcului auto si toate celelalte vorbe enumerate.
@ 16.18, 09.02
Pentru binele nostru, a platitorilor de asigurari medicale si potentiali clienti ai serviciilor prestate de Ambulanta sper ca nu sunteti angajat in sistem, pentru ca nu ati avea nici o scuza ca nu va cunoasteti standardele de calitate, indicatorii de performanta si deficientele care duc la furnizarea unui serviciu de slaba calitate raportat la standardele specifice si mai ales raportat la asteptarile beneficiarilor. De dragul discutiei, cateva elemente care ar defini, din punctul meu de vedere, „serviciul prost” oferit de Ambulanta: timpii mari de asteptare de la momentul solicitarii pana la sosirea ambulantei, necesitatea, in unele situatii, a apelarii repetate a dispeceratului, personal medical insuficient sau slab pregatit, uneori tupeisti si obraznici, masini cu echipamente medicale uzate fizic si moral, insuficiente, defecte sau chiar lipsa, parc auto invechit, cu masini cu grad ridicat de uzura, unele fara incalzire, cu interioare murdare, cearsafuri si paturi murdare sau rupte, etc. Si referitor la sistem, multe deficiente se pot rezolva folosind resursele disponibile printr-un management profesionist, pentru ca altfel nu-mi explic de ce in cadrul aceluiasi sistem unele Servicii de ambulanta sunt mai bine organizate si altele nu.
@16.41, 09.02. Am spus ca ma „impresioneaza trairile unei mame” si nu ca „ma intereseaza”. Nu inteleg ce legatura au faptele cuiva cu parerea pro sau contra despre un subiect. Pentru linistea ta interioara, desi nu vad relevanta intrebarilor tale si cu ce ti-ar putea fi de folos raspunsul in contextul parerilor despre serviciile de ambulanta, iti spun ca, asa cum inteleg eu, fapte bune pentru semeni fac frecvent, ultima ieri cand am donat bani pentru operatia unui elev care invata la acelasi liceu, cu fiul meu. Ce zici, dupa capul tau, acuma pot sa-i scot vinovati pe altii?
Astept raspuns de la dl,nr.3-sa enumere deficientele de la ambulanta ,dar fie nu exista ,fie nu le cunoaste-oricum stie sa arunce cu vorbe.
de vina e sistemul sanitar…voi faceti doar razboiul saracilor…iar”DL.MINISTRU ARAFAT”abia asteapta sa-si faca publicitate cand se iveste cate un caz nefericit…..de ce nu se autodemisioneaza si cand pierde procesele castigate de salariati ai sistemului sanitar condus de d-lui……salariati care au fost aratati cu degetul pe nedrept…..carora li s-a pus in spate SUBREZEALA unui sistem.FACETI CEVA D-LE MINISTRU PENTRU SISTEMUL SANITAR NU NUMAI PUBLICITATE PENTRU DVS!………….cu respect pentru…….”UN PROST CU O TRUSA”………
Domnul de mai sus pe care nu-l intereseaza ceea ce oamenii traiesc este dupa parerea mea unul dintre ,,ziaristii,,nostri pe care nu-i intereseaza decat sa-i scoata vinovati pe altii ptr.raul ce li se intampla.Ma intreb si-l intreb care este ultima fapta buna pe care a facut-o in ultimul timp ca ,observ ca-l intereseaza ,,trairile unei mame,,?Ce fapta buna ai facut ,dle.,ptr.semenii si apropiatii dumitale?
Cel mai dureros lucru este ca nimeni nu vad in medici si asistenti medicali OAMENI.Toti le cer sa faca ce nici Dumnezeu nu mai are ce face.
Definiti ,,serviciu prost oferit de ambulanta,,
@ 14.09.
Dumneata ai auzit de meserie?. Oamenii isi aleg tot felul de meserii. Care se face medic, care profesor, agricultor, frizer, aviator, jurist, inginer, tamplar, etc. Dar putini au chemare pentru meseria aleasa, iar medicina este cu totul speciala din punctul asta de vedere. Nu ma intereseaza trairile unui ambulantier, e meseria lui, si-a ales-o, e platit pentru asta. Insa, de exemplu, ma impresioneaza cu siguranta, trairile unei mame care vede ca-i moare copilul din motive care au legatura cu serviciul prost oferit de ambulanta.
Din trairile unui,,incompetent,,de la amb.:te duci la o arsura dr.2-3,>50%din supraf.corpului-un copil.Il iei de la domiciliu sau il duci din spital la iasi.Mama ii sta alaturi.Sufera.Plange.Se roaga.Suferinta ei o simti,pluteste in aer si te cuprinde si pe tine ,asistentul,medicul.Suferinta mamei,a copilului te invaluie pana pune stapinire pe sufletul tau.Suferi la fel ca si copilul,la fel ca mama in acelasi timp.Te rogi ptr. copil(in gand)-e prea mic si prea multa suferinta.I s-au acordat toate ingrijirile necesare.Nu mai ai cei face-doar sa incerci sa-l linistesti ptr.ca din cauza durerii aproapa sare de pe targa.Ii vezi arsurile,ii vezi pielea cum pocneste ori de cate ori se misca,sangereaza,plange,tipa.Sufletul tau ,la fel ca si al mamei intreaba:de ce ,Doamne?De ce?Ii stii sansele de supravietuire.Sunt mici.Mama te intreaba:va trai?Ce poti sa-i raspunzi?Eviti intrebarea ,incerci sa o linistesti si pe ea.Dar pe mine cine m-ar putea linisti?Asistentul,medicul e si el parinte.Se intreaba ptr. o clipa ce-i fac copii.Isi alunga gandul negru din minte.Urgenta dureaza 1-2 ore dar timpul parca sta in loc,simti ca aceasta urgenta ti-a ,,mancat,, o saptamana din viata.Ajungi cu ,,bine,, la spital.Copilul inca traieste.Te intorci la baza dar gandul,mintea si sufletul iti ramane la copil.Incerci si trebuie sa te rupi de aceasta stare.Trebuie sa pui un zid intre tine si urgente dar uneori e imposibil.Speri,din tot sufletul,sa nu mai ai in aceea zi o astfel de urgenta.Esti oricum epuizat psihic.Asta inseamna ,de cele mai multe ori ,ambulanta pe care toata lumea o blameaza dar aproape nimeni nu o cunoaste.Imi propun sa va povestesc astfel de intamplari ori de cate ori serviciul de ambulanta va mai fi calcat in picioare de oameni care nu stiu cum se mananca painea la ambulanta.SFAT:incercati sa traiti evenimemtele mai sus relatate.AMBULANTA=REZISTENTA LA STRES.
Da,sa vina ministrul sa ne rezolve problemele.Asta ne arata eficienta prefectului.Daca nu sunteti capabil ,dle prefect sa gestionati un caz de ce nu vad dati demisia?
Comentariile sunt închise.