Vinerea trecutã, la Palatul Parlamentului, în Salonul Alb „Dimitrie Cantemir” a avut loc reuniunea aniversarã cu ocazia împlinirii a 20 de ani de parteneriat în educatia, ocrotirea si pregãtirea pentru viatã a copiilor si adolescentilor. Evenimentul a fost organizat de senatorul Gabriela Cretu, presedinta Comisiei pentru Afaceri Europene a Senatului României, si de FICE România, împreunã cu FICE Israel.
La eveniment au participat ambasadorul Israelului la Bucuresti, Excelenta Sa Doamna Tamar Samash, specialisti în educatie si protectie socialã din Israel si din România, reprezentanti ai unor institutii de educatie, din administratia publicã centralã si localã. În cadrul Seminarului „Protejarea copiilor – scop si actiuni comune”, senatorul Gabriela Cretu a declarat: „Cei mai severi judecãtori sunt copiii nostri, spune un proverb întelept rus, care ne avertizeazã cã fiecare societate trebuie sã acorde atentia cuvenitã, pentru a nu fi condamnatã mai tarziu de cãtre copiii ei, fiindcã nu si-a îndeplinit îndatoririle. Modalitatea si atentia acordatã îngrijirii si educãrii copiilor spun multe despre gradul nostru de civilizatie si, de ce nu, despre gradul nostru de umanitate. Subliniez acest lucru din cauza unui fenomen îngrijorãtor care se rãspândeste în jurul nostru – îl numim „instigare la urã”. De ceva timp, discutiile, atât din ??realitatea cotidianã, cât si din realitatea virtualã, indicã faptul cã a început un anumit proces de „dezumanizare”, amintindu-ne de anumite momente de tristã amintire, pe care cu sigurantã nu vrem sã le repetãm. Sperãm cã existã numai cazuri izolate sau doar o perioadã nefericitã; cu toate acestea, trebuie sã avem grijã si sã protejãm copiii. Din ambele motive – sã nu devinã victime colaterale, acum, si sã nu devina fiinte „ne-umane” (insensibile), mai târziu. Acest lucru este important pentru copiii nostri (cei din familii, adicã), dar mai ales pentru cei care nu au familie sau cei care apartin unei familii vulnerabile. Evident, copiii au nevoie de protectie din cauza multor motive, pe care noi, toti de aici, le cunoastem foarte bine – sãrãcia, violenta, violenta domesticã si socialã, traficul, exploatarea, abuzurile. În acest sens, atât institutiile publice specializate, cât si ONG-urile, cum e Federatia Internationalã a Comunitãtilor Educationale, trebuie sã îsi demonstreze responsabilitatea, sã aibã suficientã experienta si pregãtire necesarã pentru personalul implicat, pentru a putea face fatã tuturor situatiilor dificile dintro societate schimbãtoare si complexã. În orice tarã civilizatã, sistemul national de asistentã socialã reprezintã un pilon solid pe care o societate sãnãtoasã se construieste. Ne referim la un ansamblul de institutii, politici si actiuni prin care statul intervine pentru prevenirea, limitarea sau înlãturarea unor situatii care ar putea genera marginalizarea sau excluziunea socialã a unei persoane. Aceste institutii au anumite obiective pe termen scurt în men- tinerea, refacerea sau dezvoltarea capacitãtilor individuale ale unei persoane pentru a depãsi o situatie delicatã. Dar, dacã ne referim la prioritãtile pe termen lung, o societate trebuie sã dezvolte o retea coerentã, accesibilã si durabilã a serviciilor sociale, care sã asigure o existenta demnã si posibilitatea de a face fatã oricãrui eveniment imprevizibil pentru toti copiii aflati în dificultate si pentru toate persoanele aflate in nevoie. Pentru atingerea scopului, cele mai bune practici si experienta celorlalti în domeniu sunt întotdeauna utile si necesare. Acesta a fost telul comun, pentru care noi, FICE Israel si FICE România, ne-am întâlnit acum 20 de ani. Deoarece pentru ambele tãri, Israel si România, copiii sunt importanti. Ei nu au etnie, culoare, religie, sex sau o apartenentã politicã care nu ne place; toti copiii sunt egali; toti copiii meritã educatie, mâncare, iubire si pace. Aceastã realitate nu se poate schimba cu regimul politic intern sau cu relatiile internationale, din afara granitelor noastre. Nu numai organizatiile neguvernamentale sunt implicate. Tara noastrã încurajeazã cooperarea stiintificã directã între universitãti sau institute de cercetare din România si din alte tãri cu privire la dezvoltarea de proiecte concrete de cercetare în domeniul educatiei si asistentei sociale, finantate sau cofinantate de la bugetul Uniunii Europene. (…) Trebuie sã educãm copiii nostri pentru a putea rãspunde cererilor de astãzi, dar în special provocãrilor de mâine. În contextul global actual, în care diversitatea si mobilitatea sunt din ce în ce mai mult o caracteristicã definitorie a societãtilor, educatia copiilor trebuie sã atingã un ideal al personalitãtii umane bazat pe fiecare etapã culturalã si istoricã, dar urmãrind viitorul nostru comun, si nu trecutul sângeros. (…) Voi încheia în mod optimist, reamintindu-vã proverbul de la început, si spun cã, pentru a fi judecati corect sau pentru a fi lãudati de copiii nostri, trebuie sã luptãm împreunã pentru a preveni si a combate posibilitatea de a-i transforma în victimele neîntelegerilor si disputelor noastre, indiferent dacã sunt personale, sociale sau politice. Trebuie sã ne felicitãm, acum, când sãrbãtorim 20 de ani de cooperare si schimburi în activitatea noastrã ca organizatii, dedicate construirii unei lumi mai bune pentru copii. România sãrbãtoreste anul acesta un secol de unitate. Vã doresc, îmi doresc sã realizãm un secol de muncã împreunã! Este bine sã ai un secol! Mai avem nevoie doar de 80 de ani! Cu domnul Mares printre noi, bineînteles!”
