Familia – din perspectiva educatiei copilului (I)

„Iar pricina tuturor relelor din lume provine din principiul pe care �l punem la temelia educa?iei copiilor nostri.” Sf�ntul Ioan Gura de Aur

Evolutia societ�tii umane arat� c� familia biologic constituit� este locul cel mai potrivit unde viata ia nastere si se perpetueaz�, c� este in egal� m�sur� mediul propice in care se formeaz� personalitatea uman�. Tot in familie se realizeaz� acea unitate de gandire, tr�ire si simtire pentru generatiile care se succed. Contribuie decisiv la acest aspect structura genetic� comun� si constiinta apartenentei de neam, din care va rezulta pan� la urm� afinitatea si comuniunea etnic�. Pe acelasi principiu al comuniunii se sprijin� crestinismul, in general, si Biserica, crestin� in special. ‘Acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor’ (Matei, 18:20), la care se adaug� dragostea crestin� – ‘iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti’. Numai c� in familie aceast� comuniune se va baza in plus pe acea comunitate de viat� si iubire care prin copiii creeaz� acele puternice leg�turi biologice care ii dau temei si legitimitate. Indiferent c� este vorba de biseric� sau familie, aceast� comuniune se realizeaz� in baza unei legit�ti universal valabile, demonstrat� conving�tor de marele nostru savant Nicolae C. Paulescu, in cartea sa Fiziologie filosofic�, care spune c� ‘legea general� care guverneaz� omenirea este legea iubirii’. C� lucrurile stau asa o demonstreaz� evolutia societ�tii omenesti de-a lungul istoriei sale zbuciumate, care, in pofida cataclismelor istorice, r�zboaielor, foametei sau molimelor devastatoare, a mers inainte si s-a dezvoltat la cote greu de imaginat chiar in urm� cu 100 de ani. Fundamentul acestei evolutii a fost familia, care s-a dovedit a fi, de-a lungul istoriei umanit�tii, cea mai solid� si redutabil� structur� social�. De aici si agresiunea f�tis� impotriva ei din partea celor care nu v�d cu ochi buni acest dat natural ce o defineste atat de bine sub aspect cultural, spiritual, national si identitar.

Familia si Biserica �n domeniul educatiei

Dac� sub aspect social si jurisdictional familia zilelor noastre este supus� unor incerc�ri de relativizare a rostului si rolului ei in viata social� prin definiri ambigue si interpretabile (vezi articolul 48 din Constitutia Romaniei), ea va g�si intotdeauna, pe lang� traditia si cultura specific� poporului nostru, un sprijin de n�dejde, canonic si dogmatic, in Biserica Ortodox�, o alt� redut� a constiintei si identit�tii noastre nationale. Biserica crestin� (si nu numai) include familia printre valorile sale fundamentale, recunoscut� mai ales in Noul Testament, binecuvantand-o si invocand-o mereu in ritualurile sale. Ea merge pan� acolo incat consider� comuniunea familial� ca fiind de fapt o mic� biseric� sau biserica de acas� (Preafericitul Daniel, citandu-l pe Sf. Ioan Gur� de Aur in mesajul din 6 iunie, 2010). Este vorba, f�r� indoial�, de familia format� din b�rbat si femeie, capabil� nu numai s� dea nastere in mod natural si firesc copiilor, perpetuand astfel viata, dar si s� asigure acel mediu prielnic din punct de vedere economic si educational in care copilul s� se dezvolte armonios si echilibrat. Subliniem mediu prielnic, pentru c� viata a demonstrat c� oricare alt� alternativ� la familia traditional�: fie ea monoparental�, reconstituit�, adoptiv�, sau, mai nou, familie adoptiv� format� din persoane de acelasi sex, la care se poate ad�uga si institutionalizarea, creaz� pe termen scurt, sau mai tarziu, grave probleme emotionale si comportamentale, de cele mai multe ori cu impact negativ asupra copilului. Biblia, scrierile patristice si in general literatura ecleziastic� crestin� nu numai c� fac apologia familiei prin taina c�s�toriei, dar o aseaz� la loc de mare cinste, asem�nand-o bisericii lui Hristos. �n cadrul acestei abord�ri, o preocupare aparte a avut-o Sfantul Ioan Gur� de Aur (347-407), care a reusit s� creioneze intr-o manier� magistral� relatiile din familie, subliniind cum se cuvine rolul b�rbatului, rostul femeei, locul copilului, relatia de comuniune bazat� pe dragoste si reciprocitate ce trebuie s� prevaleze in randul membrilor de familie. El este primul apologet al crestinismului care ridic� familia la rang de biseric� atunci cand afirm� c� ‘familia este biserica de acas�’ sau, altfel spus, o familie unit� pe principiul comuniunii este o ‘mic� biseric�’ mai ales atunci cand se pune problema educatiei morale. Prin cuvintele sale rostite in secolul al IV-lea al erei crestine si ajunse la noi prin celebrele sale ‘omilii’, Sfantul Ioan Gur� de Aur intuia cum nu se poate mai bine rolul familiei in educarea si formarea copilului, valabile si ast�zi, cand inv�t�mantul de mas� pare s� fi preluat bun� parte din aceast� sarcin� social�. Pentru c� pan� la urm� familia r�mane acum, ca si atunci, sanctuarul unde se contureaz� personalitatea uman�, cu calit�tile, virtutile, dar si cu defectele ei.

Lumea vietuitoare si familia

Raportand familia la scara lumii vietuitoare (al c�rei corolar este creatia uman�), vom observa c� ea apare acolo unde cresterea si dezvoltarea progeniturii cere o protectie si o ambiant� special�. La batracieni de pild� (broasca testoas�, crocodilul), dup� depunerea ou�lor intr-o zon� pe care instinctul o consider� sigur�, aparitia progeniturii nu este protejat�, cresterea si dezvoltarea ei fiind la voia hazardului. La pesti ins�, protectia progeniturilor va fi asigurat� de mascul dup� depunerea laptilor peste icrele femelei, pentru c� aceasta nu va mai fi deloc interesat� de soarta acestora. Protectia va fi asigurat� pan� ce pestisorii vor fi capabili s� se apere singuri de r�pitori. La p�s�ri in schimb, unde si cuplurile sunt si cele mai stabile din intreaga lume vietuitoare (cuplurile se unesc definitiv iar moartea unuia dintre parteneri este urmat� foarte repede de moartea celuilalt), puiul este protejat de ambii p�rinti pan� invat� s� zboare, dup� care este gonit din cuib. La mamifere, protectia progeniturii este mai indelungat�, asigurat� de femel�, care al�pteaz� pan� ce puiul este capabil s� se hr�neasc� si s� se apere singur in baza instinctelor ce se pun in practic� relativ rapid, pentru c� si dezvoltarea motric� este extrem de rapid�, pentru c� la nastere gradul de maturare al sistemului nervos este peste 60%. La om, situatia este diferit�, pentru c� si dezvoltarea si maturarea sistemului nervos este mai lent�, definitivandu-se spre varsta de sapte ani, pentru c� aici, spre deosebire de alte forme de viat�, este vorba de limbaj si ratiune (homo sapiens) si coordonare si abilitate neuromotorie fin� (homo faber). Prin urmare achizitiile neuromotorii, de limbaj si psihocomportamentale fiind mai lente, fiinta uman� va avea nevoie de ingrijire, protectie si ambient biparental ca suport material, psihoafectiv si moral comportamental pentru o perioad� mai lung�. Asa de pild�, controlul sfincterelor se obtine la varsta de un an, mersul si limbajul la varsta de doi ani, conturarea personalit�tii si apartenentei de sex la varsta de trei ani, ca apoi memoria, capacitatea de a rationa si judeca s� apar� spre varsta de cinci ani, asa incat la varsta de sapte ani putem vorbi de o fiint� rational� capabil� de a se adapta, integra si comporta de o manier� minimal�, dar suficient� pentru a-i asigura un grad minim de independent�. Desigur aceast� evolutie urmeaz� matur�rii structurilor neuronale, multiplic�rii celulelor de sustinere (astrocitul, oligodendrogliile, microgliile si celulele ependimare) si des�varsirii procesului de mielinizare a sistemului nervos.

Prima scoala, primii educatori si primul model

Pe acest fundal, procesul instructiv educativ, adaptat desigur etapelor evolutive ale dezvolt�rii si matur�rii neuropsihice, nu poate fi inteles decat in cadrul familiei in care copilul vede lumina zilei. Acest inceput isi are valoarea sa de necontestat in conturarea personalit�tii umane. Desigur, acest proces nu se supune si nici nu trebuie s� se supun� nici unei rigori pedagogice, el se deruleaz� in virtutea unor tendinte ancestrale izvorate din instinctul parental care nu are nevoie de nici un fel de scoal�, asa incat pretentiile psihologiei si pedagogiei moderne de a p�trunde cu norme la acest nivel sunt nu numai iluzorii, ci par de-a dreptul hazlii. Ca s� nu mai vorbim de asa zisa scoal� a p�rintilor, care pare s� r�spund� mai degrab� unor interese comerciale, promovat� mai ales de cei ce nu au copii. Ca s� devii p�rinte, este suficient s� fii in postura aceasta, si atunci, restul va veni de la sine, asa cum pas�rea slobozit� din captivitate isi va construi cu o admirabil� m�iestrie cuibul, f�r� nici o inv�t�tur� prealabil�. �nsusi A. C. Makarenko, unul din marii pedagogi ai experientelor sovietice si dintre cei mai mari pedagogi ai secolului al XX-lea, recunostea faptul c� ‘bazele educatiei se pun pan� la varsta de cinci ani, iar ceea ce ati f�cut pan� la cinci ani reprezint� 90% din intregul proces instructiv educativ’. Ad�ug�m acestei asertiuni si constatarea lui Loisel c� bazele educatiei se pun in familie, atunci cand afirm� c� ‘in familie si pe genunchii mamei se formeaz� ceea ce este mai valoros pe lume – omul de caracter’. Iat�, asadar, c� primii educatori si formatori in viata copilului sunt propriii lui p�rinti, sub influenta c�rora se dezvolt� personalitatea copilului. La aceasta concur� mobilitatea extrem de activ� a copilului, limbajul care devine principala form� de comunicare, atentia vie, perceptia extrem de acut�, reactiile spontane, neasteptate, undeva la limita intre instinct si constient, si, desigur, manifest�rile emotionale de pl�cere – nepl�cere, acceptare – respingere, veselie exuberant� – sup�rare pan� la lacrimi, totul pe principiul ‘totului sau nimic’. Dominant� la aceast� etap� este dorinta nest�vilit� de a se juca, jocul reprezentand pentru copil acea lume mirific� in care se reg�seste si la care trebuie s� participi. ‘Fie-v� dragi copiii, apropiati-v� de ei si veti vedea c� nu-s s�lbatici. �ntre copii, trebuie s� fii si tu copil’, spunea marele povestitor al copil�riei, Ion Creang�. O alt� caracteristic� remarcabil� a copil�riei este instabilitatea emotional�. Alternarea st�rilor de bucurie si tristete, ras in hohote cu plans sfasietor, sunt frecvente ca st�ri emotionale, iar trecerea de la o stare la alta este extrem de facil�. �n acest context, spectrul emotional, ca si universul cunoasterii, se l�rgeste foarte mult, incat spre varsta de patru ani emotiile iau forma sentimentelor manifeste, atitudinilor si chiar judec�tilor morale pe care le face in virtutea a ceea ce i s-a oferit copilului sau acesta le-a experimentat in familie. Aceast� adev�rat� stare de spirit a copilului este surprins� foarte bine de Cohelio cand spune: ‘la aceast� varst�, copilul se bucur� f�r� motiv, nu st� o clip� locului si obtine prin perseve – rent� tot ceea ce isi doreste’, pentru c� si curiozitatea este maxim�, am ad�uga noi. Privite lucrurile prin prisma evolutiei individuale, se poate spune cu deplin temei c� familia este de fapt o adev�rat� scoal� a emotiilor, pentru c� orice senzatie pe care copilul o incearc� este urmat� de o reactie emotiv�. Important este ca aceste reactii emotive s� fie din categoria celor pozitive si s� se suprapun� nevoilor educationale ale copilului in crestere si dezvoltare. Or, aceast� imbinare nu se poate realiza decat in familia biologic�, ‘acea comunitate de viat� si iubire’, cum o defineste doctrina crestin�, in care viata se naste si se dezvolt� in virtutea legii universale a iubirii care guverneaz� lumea. Asa stand lucrurile, se poate spune pe bun� dreptate c� familia reprezint� matricea cultural� primordial� pe care se va fundamenta personalitatea uman�.

– continuare �n num�rul viitor –

* Valeriu Lupu – doctor �n stiinte medicale