„Fiecare societate îsi are adolescentul pe care-l meritã” – Carlos Ajaguera
Adolescenta – asimilatã cu etapa de maximã inflorire somatopsihicã, in care functiile biologice si psihice ating maturitatea ce permite trecerea la etapa de adult – are, pe langã o conotatie biologicã importantã, si o conotatie socialã cel putin la fel de importantã. La scara istoriei, indiferent de tipul, mãrimea si nivelul de emancipare a unei societãti date, adolescenta a fost privitã ca zonã existentialã ce trebuie sã-i asigure perpetuarea si progresul. Acolo unde lucrurile nu au stat asa, sau in evolutia unei societãti date au apãrut fenomene ce-i depãseau capacitatea de regenerare, adaptare si, implicit, supravietuire, acea societate a dispãrut. Împlinirea acestui rol biologic in perspectiva dezideratelor de mai sus nu s-a putut si nu se poate face decat in familie, structura de bazã a oricãrui tip de societate. Unde se situeazã adolescenta in raport cu acest imperativ biologic? Pentru cã, in ultimã instantã, viata naste viatã si viata cere viatã, iar functia cea mai generalã a vietii, indiferent la ce nivel al lumii vietuitoare am considera-o, este reproducerea pentru a asigura perpetuarea speciei. Sub acest aspect, specia umanã nu face si nu poate face exceptie. Adolescenta, din punct de vedere strict biologic, este etapa desãvarsirii procesului de dezvoltare inceput in momentul conceptiei, in care individul devine apt in vederea realizãrii finalitãtii biologice sub toate aspectele, dar mai ales sub aspect reproductiv. Se poate spune cã adolescentul, cel putin sub raport biologic, a fost acelasi dintotdeauna. Influentele sociale si progresul societãtii umane de-a lungul istoriei nu au modificat esenta biologicã a fenomenului, ci doar i-au influentat perceptia si manifestãrile sociale in functie de modul de trai si stilul de viatã intr-o epocã datã. Aceastã etapã a desãvarsirii biologice cunoaste, sub aspectul dezvoltãrii somatopsihice, trei perioade distincte, asa incat cunoasterea lor poate contribui la intelegerea corectã a zbuciumului, trãirilor si manifestãrilor caracteristice adolescentei: – preadolescenta sau adolescenta timpurie (9-12 ani): sub aspect somatic, coincide cu o accelerare a procesului de dezvoltare fizicã (talie si greutate), aparitia caracterelor sexuale secundare (sanii – la fetite, pilozitatea si pigmentarea – la ambele sexe), orientarea androidã sau ginoidã a siluetei in functie de sex, aspecte ce apar datoritã intrãrii in functie a hormonilor sexuali. Aceste transformãri fizice se insotesc de modificãri psihice care schimbã comportamentul copilului de panã mai ieri. Astfel, preadolescentul devine mai atent cu sine insusi si cu cei din jurul lui, are constiinta apartenentei la unul din sexe, i se dezvoltã capacitatea de reflectie si gandirea abstractã, iar atitudinea si manifestãrile trãdeazã tendinta de interiorizare. În plan familial, devine mai rezervat, mai meditativ, iar in plan social, se orienteazã si cautã intimitatea in prietenie, reducand treptat grupul din care fãcea parte. Începe sã aibã rezerve si indoieli fatã de modelele pe care le avea panã atunci: mama, tata, un frate sau o sorã mai mare. Toate acestea conduc la conturarea si manifestarea eului personal, care nu rareori creeazã stãri de tensiune in familie. Este, altfel spus, primul semn al tendintei de detasare al copilului fatã de familia de origine. – adolescenta medie (12-17 ani) – coincide cu perioada pubertarã – in care maturarea genitalã si, implicit, capacitatea reproductivã se desãvarseste, asa incat din punct de vedere biologic individul devine apt pentru procreere. Aspectul fizic se desãvarseste, oferind aspectul infloritor caracteristic tineretii timpurii. În plan psihic, adolescentul traverseazã asa numita perioadã de cãutãri in mediul sãu, in care eul personal se indentificã in raport cu cei din jur. Îsi pune intrebãri existentiale la care cautã rãspuns. Se autoevalueazã si cautã oportunitãtile disponibile pentru afirmare. Comportamentul sãu suferã schimbãri importante in raport cu familia, fatã de care tinde sã se detaseze. Atractia fizicã si popularitatea dominã relatia in cadrul grupului sau mediului sãu, in timp ce se dezvoltã si sentimentul autoincrederii. În aceastã etapã, determinantã este existenta unui model real pe care adolescentul il cautã cu obstinatie si incearcã sã-l imite atunci cand il gãseste. În acest context, nu este deloc indiferent ce modele oferã societatea tineretului aflat la aceastã rãscruce existentialã. Libertinajul excesiv promovat fãrã rezerve in societatea contemporanã (la care mass media contribuie decisiv), prin oferta de modele, de cele mai multe ori fãrã valoare, nu pot decat sã bulverseze adolescentul la aceastã varstã de cãutãri. Asa incat, pe fondul instabilitãtii psihoemotionale caracteristice varstei, cand afectivitatea dominã si sentimentul dragostei infloreste, aceste elemente fac ca adolescentul sã se dezvolte intr-un mediu nu intotdeauna prielnic. Ceea ce altãdatã contravenea bunelor moravuri, iar societatea le taxa ca atare, astãzi, cel putin in mediul extrafamilial, este acceptat ca ceva normal. Un studiu cu referire la viata sexualã in randul tinerilor de 16 ani constatã cã: 30% dintre fete si 45% dintre bãieti au trecut printr-o experientã sexualã si doar 17% si respectiv 22% au trãit emotia unei imbrãtisãri sau sãrut. Cu toate cã o bunã parte din adolescenti au trecut deja printr-o experientã sexualã (si chiar homosexualã), increderea in dragoste si onestitate sunt aspecte ce apar, se dezvoltã si dominã adolescenta medie. – adolescenta tarzie (17-22 ani) reprezintã in fapt corolarul procesului de dezvoltare biopsihosocialã in care, indeobste, maturarea biologicã atinge apogeul, dezvoltarea somaticã se desãvar – seste, dezvoltarea morfofunctio nalã a organelor, aparatelor, sistemelor si, implicit, capacitatea reproductivã imbracã treptat caracterul complet al adultului. Sãnãtatea fizicã conferã individului acea stare de bine care ii permite abordarea problemelor vietii cu incredere si optimism. În acest context, se contureazã si individualitatea psihosocialã care, la modul general, se caracterizeazã prin 3 trãsãturi fundamentale: 1. se contureazã identitatea individualã, in care eul personal se defineste pe fondul biologic complet maturat, pe baza experientei si pregãtirii personale, precum si a contextului familial si social in care trãieste; 2. relatiile interpersonale devin mai limitate, iar cele intime mult mai stabile; 3. este vie inclinatia cãtre justitie si patriotism, in care spiritul de dreptate, echitate, dragoste de neam si tarã se regãseste in forma cea mai purã si neviciatã de interesele, conjucturile si compromisurile de mai tarziu. Istoria nationalã demonstreazã cu prisosintã aceste aspecte ale tineretului, iar pentru a ilustra afirmatia, este suficient sã ne referim la generatia pasoptistã sau generatia de la 22. Pe acest fond se realizeazã orientarea religioasã si politicã, care il pot face pe tanãr simpatizant, opozant sau intolerant, orientare care tine de ceea ce societatea oferã tanãrului in perioada cand se formeazã. O dominantã in comportamentul adolescentului devine preocuparea pentru realizarea sa in plan personal sub aspectul existentei, carierei si familiei. Aceasta presupune un plan pentru independenta economicã, separarea de familie de origine si initierea unei intimitãti pe care in general o vede desãvarsitã in cadrul si numai in cadrul familiei. Este o tendintã naturalã, imperativã, bazatã pe resorturi biologice (selectia nerationalã, selectia sexualã, dragostea sexualã), care desãvarsesc chemarea biologicã in finalitatea ei (N. C. Paulescu). Nu rareori contextul social, pornind de la familie si atingand cercuri mai largi, pot exercita o presiune pozitivã sau negativã ce pot dezechilibra evolutia normalã a unui cuplu pe cale de a se constitui intr-o tanãrã familie ca tendintã fireascã a evolutiei individului. Mai mult, atacurile neintrerupte la adresa cãsãtoriei si familiei practicate cu asiduitate astãzi de asociatii si structuri transsexuale nu fac decat sã bulverseze viziunea tanãrului asupra viitorului sãu si al familiei. Cu toate acestea, formarea familiei rãmane o preocupare dominantã a adolescentului aflat in etapa adolescentei tarzii. Însãsi traditia noastrã (si nu numai) a consacrat aceastã preocupare, insotind parcursul tinerei generatii in drumul ei cãtre viata de familie cu numeroase obiceiuri si datini: insurãtitul, infartãtitul, sezãtorile, cetele de flãcãi, cetele de fete, fata de mãritat, flãcãul de insurat, toate acestea cu o puternicã conotatie educativã. În cadrul acestor obiceiuri, cãsãtoria ocupã un rol central, se bucurã de protectia si solidaritatea de grup pentru cã este consideratã ca etapã semnificativã intre cele douã momente cardinale ale existentei: nasterea si moartea, toate trei evenimente cu conotatie strict familialã. Asa incat, fãrã familia bazatã pe resorturile naturale care concurã la formarea ei, nu se poate imagina societatea si evolutia ei. Dacã latura biologicã a familiei se regãseste ca o constantã in evolutia istoricã a familiei, latura socialã s-a modificat in timp, in stransã corelatie cu gradul de culturã, civilizatie si progres economico-social al societãtii umane in general. Astfel, rolurile ierarhice in cadrul familiei s-au modificat fatã de societatea traditionalã, coabitarea celor trei generatii (pãrinti, copii, bunici) se intalneste foarte rar, iar integrarea socialã a femeii este o realitate care a schimbat intrucatva raporturile familiale.
– continuare în numãrul viitor –
* Valeriu Lupu – doctor în stiinte medicale
