Ignatul porcilor, Intoarea sau Crciunul tiganilor este, cu sigurant, una dintre cele mai mari srbtori de iarn ale lunii decembrie, n care demonismul ritualic devine o certitudine. Reminiscentele ei, cu multiple detalii, pstrate pn n ziua noastr, voalat prin unele locuri de ctre latura gastronomic sau spectacular, fac din ziua de Ignat nc o dat dovad de validitate a srbtorilor pgne n calendarul popular al tranului romn.
Cu exceptia interdictiilor de a lucra ce pot fi intalnite frecvent si in cazul altor srbtori, o not dominant a srbtorii o constituie prezenta patronului justitiar, Ignat sau Intoarea, care pedepseste cu asprime si fr potrivnicie, pe cei ce nu respect srbtoarea. Acum incepe perioada srbtorilor de iarn, care impune interdictii specifice ale torsului si splatului. Se povesteste despre acest dumnezeiesc Ignatie, de Dumnezeu purttorul, pe vremea cand era inc prunc, iar Domnul nostru Iisus Hristos vietuia in acea vreme cu oamenii pe pmant si invta pe popoare despre imprtia lui Dumnezeu; atunci si printii acestui prunc, stand acolo Sf. Mc. Ignatie Teoforul aproape in popor si ascultand cuvintele cele dumnezeiesti care ieseau din gura Mantuitorului, si avand cu dansii pe acest fiu, Domnul s-a uitat la dansii si, chemand la sine pe pruncul Ignatie, l-a pus in mijloc si, cuprinzandu-l, l-a luat pe maini, zicand: De nu v veti intoarce si nu veti fi ca pruncii, nu veti intra in imprtia cerului; si cine va primi pe un copil ca acesta in numele meu, pe mine m primeste’. Pentru aceasta s-a numit sfantul Ignatie purttor de Dumnezeu, c a fost purtat de mainile intrupatului Dumnezeu. S-a numit purttor de Dumnezeu si pentru aceasta c el purta pe Dumnezeu in inima si in gura sa, fiind vas ales, asemenea lui Pavel, care a purtat numele lui Dumnezeu inaintea limbilor si impratilor. n popor se povesteste c Sf. Ignat este sfantul fr de cruce si fr de copii pan la adanci btranete. Dar abia atunci ins nevasta ii rmane grea, fr ca el s stie. Fiind srac lipit, n-avea nici porc de Crciun. Dar intr-una din zile se intalneste cu un strin care ducea in targ o turm de porci. Sf. Ignat il intreb cu cat vinde unul. Strinul ii fgdui pe toti, numai cu conditia s-i dea aceea ce el nu va sti ce are acas. Era vorba de copilul din femeie, cci strinul se spune c ar fi fost insusi diavolul. Sfantul a primit bucuros, cci nu credea c acas s aib ceva despre care s n-aib deloc cunostint. Cu aceast invoire, ei se desprtir. Nu trecu mult si Dumnezeu veni acas la Ignat si il cert pentru fapta ce fcuse. Cand sfantul auzi c e vorba de copil, incepu a se jeli cu toat durerea sufletului, iar Domnul, vzandu-l, il mangaie si ii promise c-l va mantui. Seara veni diavolul s-si ia plata. Dar ajutat de bunul Dumnezeu reuseste s pcleasc pe diavol si astfel s pstreze copilul. Sf. Ignat e vestitorul Nasterii. Se tine pentru c Nsctoarea de Dumnezeu a simtit prima oar sarcina. Traditia popular vorbeste c Sf. Ignat ar fi fost frate cu Mos Crciun. Pentru credinta lui in viitorul imprat al lumii, pganii i-au tiat mainile de la incheieturi. Plangandu-se ctre Maica Domnului, cand ea nscuse pe Iisus in iesle, aceasta i-a spus s-si spele boantele in scalda copilului. Ascultand-o, i-au crescut mainile la loc. Sf. Ignat a venit la usa unui btran si i-a spus c dup el vine si mosus u Crciun cu barba alb, s taie tot omul cate un porc pentru copii. De aici in traditia noastr popular obiceiul ca in aceast zi alt nimic s nu fac oamenii decat s-si taie fiecare cate un porc de ziua de Ignat. Cu exceptia interdictiilor de a lucra, interdictii ridicate numai cu pretul infptuirii sacrificiului ritualic, ce pot fi intalnite frecvent si in cazul altor srbtori, o not caracteristic a srbtorii o constituie prezenta patronului justitiar, Ignat sau Intoarea, care pedepseste cu cruzime, fr drept de apel, pe cei ce nu respect prescriptiile. n trecutul indeprtat se spune c ar fi cerut jertfe umane, sacrificiul a fost inlocuit treptat cu cel animal, (porcii sau ginile, de preferat negre, fiind vorba de un patron al porcilor si al psrilor), in unele cazuri fiind suficient chiar si un simulacru. n popor se spune c cine nu taie porc s taie cel putin o pasre, ori s intepe creasta de la o gin neagr, ca s dea sangele. E bine s se vad sange in ziua de Ignat, c numai asa casa si familia va fi ferit de boli. Sf. Ignat este sfantul care vindec porcii de boal grea, arat si le spune porcilor c au s moar si totodat le ia sufletele. Sacrificiul ritual, instituit exemplar chiar de ctre sfant, este sustinut atat de obiceiul pomana porcului’ si implicit consumul ritualic al jertfei, cat si de credintele care justific ritualul prin perpetuarea speciei animalului de sacrificiu. Prin unele zone ale trii in aceast zi erau sacrificati doar porcii negri de la care se opreste sange amestecat cu fin de mei si fiere, pentru vindecarea bolilor si a frigurilor dar si pentru obtinerii de remedii magice, in timp ce jertfa sacramental se aducea mai tarziu in ajunul Crciunului sau in functie de zon, dup Crciun. n unele locuri in aceast zi (uneori chiar in ziua de Crciun) sunt tiati porcii, si nu in timpul postului, ca nu cumva s se spurce vreun vas sau vreun blid cu carne de porc, si astfel s se spurce cu de frupt si cei din cas. La tiere nu trebuie s stea in preajm nimeni din cei care sunt milosi din fire, cci se crede c porcul moare cu greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va fi bun. Cand se injunghie porcul, cel ce-l taie, precum si cei din jurul lui isi fac cruce cu sange, ca s fie sntosi si rosii peste an. Ca s nu se sting smanta porcilor, gospodina smulge prul de coama porcului, care, dup ce este inmuiat in sange, se pstreaz. Cine vrea s stie greutatea unui porc, s-i cantreasc numai capul; restul de carne va fi de zece ori mai greu decat capul. Porcii care se taie la Ignat, dup ce se parlesc, se cresteaz mai intai la ceaf, ca o cruce, apoi se presar sare, ca s fie carnea lor primit de Dumnezeu, cand va da din ea de poman, si s nu se strice. La Ignat, cand se taie porcii, se bag mai intai cptina in cas, cu ratul inainte, ca s mearg treaba bine si s aib parte de porci buni pentru anul viitor. Prin unele prti lucrul este ingduit numai dup ce femeia a vzut sange de orice soi de vietate, ori sange de porc negru. Traditia popular spune c in noaptea dinspre Ignat porcii ar visa mrgele rosii la gat si cutit. Porcul care n-a fost tiat in ziua de Ignat nu se mai ingras, nu mai pune carne pe el si se spune c ar veni lupul si-l mnanc din bttur. Din fiecare porc tiat in aceast zi i se druieste Sf. Ignat o bucat de carne. Ignatul este o srbtoare care se tine pentru sederea clostilor pe ou si pentru a avea noroc si la psri. n aceast zi e obiceiul ca primul brbat sau femeie ce vine de dimineat in cas se pune jos pe o man de paie, s cloncneasc ca o closc, rmanand cu ideea c la cderea clostilor, ele, s stea pe ou si s scoat toate oule puse. Fetele, pan nu isi fac un semn in frunte cu sange de porc, mai ales negru, nu lucreaz la lucrurile de cas, zicand c li se molesesc mainile precum carnea de porc. Cine lucreaz in aceast zi se spune c porcii li se vor imbolnvi. Femeile nu lipesc, nu cos, nu taie cu foarfecele in aceast zi ca s nu nasc copiii palizi si pociti iar porcii s nu rame prin btturi sau s rup rufele peste an. Nu e iertat femeilor care alpteaz ca s toarc, sub cuvant c nu se cade a ridica furca inaintea crucii’ si se cade a toarce numai babele si fetele. Cand s-a imbolnvi cineva in aceast zi se spune c nu mai scap de moarte. Cine lucreaz cade in boal de ameteal, se loveste, face bube pe fat, se taie sau se inteap si igneaz (face niste convulsiuni), ca porcii cand se taie. Sf. Ignat e ru de incendiu, condusi de credinta c sfantul a fost pus pe jeratic de tortionarii pgani. La tiatul porcului, dup grosimea splinei, se prevesteste greutatea iernii. Cand peste tot e una de groas, va fi iarna tot una de grea, de la inceput pan la sfarsit; dac-i la un capt inainte sau inapoi mai groas, iarna va fi la inceput sau la sfarsit grea. De va fi mai umflat la mijloc, si iarna va fi mai grea la mijloc. De Ignat piseaz femeile grau, ca s aib de imprtit la Crciun. Se fac turte, numite scutecele Domnului Hristos, pe care le mnanc in ajunul Crciunului cu miere si nuc. ncepand de la Ignat si sfarsind cu zilele Crciunului, prin unele prti, incepand cu intaia zi a Crciunului, tinerii umbl cu turca, capra sau brezaia pan in ziua de Anul Nou cand moare ritualic turca.
Dan Horgan
Bibliografie: – Adrian Fochi – „Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea’, Editura Minerva, Bucuresti, 1976; – Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului roman’, Editura Paideia, 2001; – Cornel Dan Niculae – Leacuri si remedii magice din Carpati. Magia si fiintele fantastice din arhaicul romanesc. Editura Electra, 2011; – Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului roman’, Editura Polirom, Iasi, 1998; – Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an’, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997; – Ion Ghinoiu – „Srbtori si obiceiuri romanesti’, Editura Elion, Bucuresti, 2002; – Ion Ghinoiu – „Zile si mituri. Calendarul tranului roman 2000′, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999; – Ion Talos – „Gandirea magico-religioas la romani’, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001; – Irina Nicolau – „Ghidul Srbtorilor Romanesti’, Editura Humanitas, 1998; – Narcisa Stiuc – „Srbtoarea noastr cea de toate zilele, vol. II’, Editura Cartea de Buzunar, 2006; – Romulus Vulcnescu – „Mitologie Roman’, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985; – Simion FIorea Marian – „Srbtorile la romani’, Editura ‘Grai si Suflet – Cultur National’, 2001; – Tudor Pamfile – „Mitologia roman’, Editura ALL, Bucuresti, 1997; – „Vietile Sfintilor’, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998
