Criza crizei

Nu stiu altii cum sunt… ha!, recunoasteti, ati crezut c� plagiez din Creang�. N-am s-o fac. De fapt, vreau s� mai scriu c�teva r�nduri despre… criz�. Tot despre criz�. E criz� �n fiecare zi si deja ne-am obisnuit cu asta. �nclin s� cred c� noi ne-am obisnui repede si cu pr�busirea unui avion, �n fiecare zi, �n centrul Vasluiului. Asa suntem noi: greu impresionabili si imuni la catastrofe. Parc� prea repede a intrat criza �n constiintele rom�nilor: �n loc s� fie exceptia, a devenit regula. Zilele trecute, am avut o revelatie. La noi, adev�rata criz� a �nceput dup� alegeri. P�n� pe 30 noiembrie, nici un politician nu f�cea trimitere la… criz� (enervant cuv�nt – nu-mi vine �n minte nici un sinonim, asa c� o s� suportati, �n acest colt de pagin�, o interminabil� repetitie: criz�-criz�-criz�-criz�…). Dar, cum �nainte de 30 noiembrie, mai toti politicienii �n drept s� vorbeasc� despre criz� erau candidati, absenta subiectului din discursuri este explicabil�. Si logic�. Doar nu o s� vin� nimeni s� spun�: „Votati-m�, da’ s� stiti c� e criz� si n-o s� putem face nici �n urm�torii patru ani nici un kilometru de autostrad�”. L-as aplauda pentru sinceritate, dar nu l-as vota din r�utate. Nici eu nu as putea face nici un metru de autostrad�, asa c�, de ce s�- i asigur lui un salariu?! �mi mentin ideea: dac� am vorbi mai putin despre criz�, criza s-ar atenua. Poate, cine stie, chiar ar disp�rea. Pentru c�, prima dat�, criza a atacat mentalitatea rom�nului, abia apoi buzunarul. Am tipat �nainte s� ne doar�. Teatru radiofonic. Pe unii, criza �i bucur�. Este un fel de revans� colectiv� �mpotriva capitalismului nemilos. Nostalgicii trop�ie si �l invoc� pe Ceausescu, iar invidiosii se roag� pentru falimentul aproapelui. Pentru un astfel de rom�n, care tr�ieste la bloc, la etajul doi, s� spunem, criza ar trebui s� fie o teav� spart� la trei, dar care s�-l inunde pe vecinul de la unu. Pe el s�-l ocoleasc�. Si, de fapt, asa se si �nt�mpl�. Cel putin deocamdat�, criza „omoar�” selectiv, pe categorii. S-ar spune c� are o metod� de operare. Este un genocid economic si social structurat pe capitole: ast�zi, speriem b�ncile. M�ine, busim zdrav�n domeniul constructiilor civile. Iert�m autostr�zile, c�, am zis deja, nu avem. Am vorbit, ieri, si despre un alt fel de criz�. Criza de inteligent�. Si ideile au obosit, parc�. Ale noastre, evident. Adunate �n alte creiere, toate ideile bune din lume lucreaz� �n beneficiul str�inilor. Poate vor descoperi, la un moment-dat, nemtii, japonezii sau americanii, dac� nu chinezii, reteta care s� �i scoat� din criz�. Un „hocus-pocus” at�t de simplu, �nc�t s� rivalizeze cu roata. Dar, ce folos?! Rom�nii o vor prelua cu o �nt�rziere suficient de mare �nc�t s�-i dea prilejul (crizei) s� ne termine. Pentru c� nou� ne place, repet, criza. Justific� de ce nu se poate face nimic din ce s-a promis – scriam �n alt� parte (asta ca s� nu m� acuze nimeni c-as fi vreun pui de plagiator, sic!). Paradoxal, dar criza e bun� – e un fel de necrofag, care cur�t� natura de lesuri. Treptat, vor disp�rea falsii �mbog�titi, biznisurile �ntemeiate pe specul� si intermediere etc. Nu m� pricep cine stie ce la economie, dar cred c�, dac� va r�m�ne ceva �n picioare dup� „primul val”, acel ceva va disp�rea foarte greu. Din acest punct de vedere, p�cat ar fi s� se termine prea repede criza! La c�ti tepari avem… un an, doi, m� rog s� nu intre, Doamne fereste, criza �n criz�!