Rinichii, dou organe de mrimea pumnului, situate de fiecare parte a coloanei vertebrale, imediat deasupra liniei taliei, ndeplinesc un rol vital. Rinichii curt sngele, prin ndeprtarea reziduurilor si excesului de lichide, mentinnd un echilibru sntos ntre diferitele substante chimice ale corpului, si contribuie la reglarea tensiunii arteriale. Cnd rinichii se mbolnvesc sau sunt lezati, pot s-si piard brusc sau treptat capacitatea de a ndeplini aceste functii vitale. Produsele reziduale si lichidul n exces se acumuleaz atunci n organism, provocnd diferite simptome, n special edeme ale minilor si picioarelor, dispnee de efort, necesitate imperioas de a urina frecvent. Dac persoane respectiv nu este tratat, rinichii afectati pot, n cele din urm, s-si ntrerup functionarea. Pierderea functiei rinichilor este o stare foarte grav, potential mortal.
Simptomele bolilor de rinichi: sete si nevoie imperioas, frecvent de a urina, evacuarea de foarte mici cantitti de urin, edeme n special ale minilor si picioarelor si tumefiere pufoas n jurul ochilor, gust neplcut n gur si miros al respiratiei asem- ntor urinei, oboseal persistent sau dispnee de efort, scderea poftei de mncare, tensiune arterial tot mai mare, paloarea pielii, piele foarte uscat, cu mncrimi persistente, la copii: oboseal si somnolent crescut, scderea poftei de mncare, eventual ntrziere a cresterii.
Cauzele bolilor de rinichi
Bolile rinichilor se clasific n acute (cnd pierderea functiei apare brusc) si cronice (cnd deteriorarea are loc treptat, uneori pe o perioad de mai multi ani). Forma cronic poate fi deosebit de insidioas: poate s nu manifeste niciun simptom pn cnd nu au avut loc distrugeri considerabile si deseori ireparabile ale rinichilor. Cauzele afectiunilor cronice ale rinichilor sunt deseori dificil de stabilit. Majoritatea sunt rezultatul altor boli sau conditii, cum ar fi diabet, hipertensiune sau ateroscleroz ce mpiedic fluxul de snge din rinichi. Lupusul si bolile sistemului imun care afecteaz vasele sangvine pot, de asemenea, declansa afectiuni renale provocnd inflamatia rinichilor. Unele boli cronice ale rinichilor, dintre care boala renal polichistic (se formeaz chisturi n rinichi), sunt mostenite, altele sunt congenitale – rezultat al unui tip oarecare de obstructie sau malformatie a tractului urinar cu care s-a nscut persoana si care o dispune la infectii si boli ale rinichilor. Bolile cronice ale rinichilor pot fi determinate si de expunerea ndelungat la substante chimice toxice sau medicamente, inclusiv heroin. De asemenea, vitamina D n cantitti excesive si proteinele, mai ales n dieta celor vrstnici sau foarte bolnavi, pot afecta rinichii. Dar, n multe cazuri cronice, cauza exact rmne necunoscut. Afectiunile acute ale rinichilor pot aprea n cteva zile dup debutul oricrei stri care reduce brusc si dramatic fluxul de snge spre rinichi: atacul de cord, leziunile traumatice de tipul celor dintr-un accident, o infectie grav sau o reactie toxic la un medicament. Inhalarea sau nghitirea anumitor toxine, printre care alcoolul metilic, tetraclorura de carbon, artigelul si ciupercile otrvitoare, pot provoca, de asemenea, disfunctia brusc a rinichilor. Alergtorii de maraton si alti atleti de rezistent care nu beau suficiente lichide n timpul competitiilor de lung distant pot suferi de insuficient acut a rinichilor din cauza unei descompuneri bruste a tesutului muscular care elibereaz o substant chimic numit mioglobin, ce poate leza rinichii.
Diagnosticarea
Pentru diagnostic, medicul va efectua teste ale sngelui si urinei si, dac rinichii pot tolera, se efectueaz investigatii cu raze numit urografie intravenoas. Dac diagnosticul rmne neclar, medicul poate practica si o punctie-biopsie, utiliznd un dispozitiv special cu ac pentru a extrage tesut renal n vederea examinrii microscopice.
Tratament
Afectiunile rinichilor sunt stri periculoase si necesit ngrijiri medicale. Medicamentele, n special cele care controleaz diabetul si hipertensiunea, pot uneori ajuta la ncetinirea progresului afectiunilor cronice ale rinichilor. Unii practicieni au descoperit c anumite diete restrictive sunt utile, mai ales dac afectiunea este surprins din timp. Dar, dac aceste msuri dau gres si rinichii se deterioreaz pn la punctul n care nu mai pot functiona deloc, exist doar dou tratamente: dializa sau transplantul de rinichi. Deoarece hipertensiunea arterial este si cauz si simptom al afectiunii, se vor folosi inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei pentru a micsora viteza lezrii rinichilor sau un diuretic pentru a mentine tensiunea arterial sczut. Pentru a echilibra substantele chimice din organism, care pot suferi variatii periculoase cnd rinichii nu functioneaz corect, se pot folosi medicamente de tipul polistirensulfonatului de sodiu care micsoreaz nivelul potasiului si nitratului de calciu care blocheaz absorbtia de fosfor a stomacului. Dac un test sangvin reveleaz un nivel sczut al globulelor rosii, medicul poate prescrie o medicatie cu suplimente de fier pentru a reface depozitele organismului de eritropoietin, o substant natural cu rol n sinteza sngelui. Medicul poate, de asemenea, recomanda suplimente de calciu pentru a mpiedica rarefierea oaselor, un efect secundar ocazional al afectiunilor cronice ale rinichilor. Deoarece multe medicamente sunt eliminate prin rinichi, va trebui consultat medicul nainte de a lua orice medicamente eliberate fr indicatie medical. Se recomand, n majoritatea cazurilor, evitarea ibuprofenului si paracetamolului. Un numr tot mai mare de medici ncurajeaz modificarea dietei pentru controlul afectiunilor renale cronice. Unele studii au artat c aderenta rigid la o diet care limiteaz drastic proteinele poate ntrzia sau chiar mpiedica continuarea deteriorrii rinichilor, mai ales pentru persoanele avnd afectiuni ale rinichilor ca urmare a diabetului. Diabeticii care urmeaz o diet ce le mentine nivelul glucozei n limite restrnse si pot ncetini progresiunea bolii renale. Tratamentul prin dializ, care utilizeaz dispozitive artificiale pentru ndeplinirea functiilor rinichilor, este necesar n cazurile cu afectiuni renale avansate. Astzi, se utilizeaz mai frecvent dou tipuri de dializ. Hemodializa apeleaz la un filtru mecanic pentru curtarea sngelui. Un chirurg implanteaz un sunt, un mic tub care conecteaz o arter si o ven, la o mn sau la un picior al pacientului. De mai multe ori pe sptmn, timp de trei sau patru ore de fiecare dat, un alt tub este conectat la ?unt si sngele pacientului este pompat n afara corpului n hemodializor si apoi pompat napoi. O alt metod, numit dializ peritoneal, utilizeaz membrana peritoneal pentru a ajuta curtarea sngelui. Un tub de plastic este implantat chirurgical n abdomenul pacientului. Apoi, la fiecare tratament, un lichid numit dializat este infuzat prin tub n abdomen. Deseurile transportate de sngele care circul prin vasele mici din membrana peritoneal sunt filtrate n dializat, care este drenat n exterior dup cteva ore. Acest proces este repetat de 3-5 ori pe zi. Ct timp lichidul se afl n abdomen, pacientul poate s-si continue activittile zilnice normale. Ambele tipuri de dializ prezint complicatii potentiale si riscuri, n special cel de infectie. Stresul de a fi nevoit s te supui, n mod continuu, procedurii poate, de asemenea, s marcheze echilibrul emotional al pacientului. Din aceste motive, persoanele cu boli renale avansate opteaz frecvent pentru transplantul de rinichi. Noile medicamentele anti-rejet si ameliorarea ngrijirilor postoperatorii au mrit mult indicele de success al acestor interventii chirurgicale. Astzi, indicele de supravietuire la trei ani pentru pacientii care primesc un rinichi de la o rud n viat este de circa 75%; pentru cei al cror rinichi transplantat provine de la un donator nenrudit decedat, indicele este de circa 60%. Nu orice persoan cu o afectiune renal poate candida la transplant.
Dieta, esentiala n tratamentul afectiunilor renale
O diet special de restrictie poate micsora efortul depus de rinichii afectati, mentine lichidele si substantele chimice ale organismului n echilibru si pareaz acumularea de deseuri n corp. Desi astfel de diete trebuie adaptate n mod specific nevoilor individuale ale fiecrui pacient, toate ncorporeaz n mod tipic urmtoarele restrictii generale: proteine: nu mai mult de 1 gram pe kilogram de greutate corporal si pe zi. potasiu: nu mai mult de 2 grame pe zi. fosfor: nu mai mult de 1 gram pe zi (de obicei, se realizeaz prin respectarea restrictiilor de proteine). sodiu: n cazurile de afectiuni renale avansate, nu mai mult de 2 grame pe zi. Suplimentele de calciu (1 500 mg pe zi) sunt recomandate frecvent pentru a contracara rarefierea oaselor care nsoteste deseori afectiunile renale.
(Datele sunt preluate din
volumul „Medicina n familie”)
