sâmbătă, mai 9, 2026

Corneliu, Episcopul Husilor: Vrednic de credint este cuvntul

3

Carte de predici – Episcopia Husilor, 2014

P.S. Corneliu, nscut n satul Corni-Albesti, judetul Vaslui, la 25 iulie 1966, absolvent al Scolii generale din satul natal (1980), Seminarului Teologic de la Mnstirea Neamt (1987), Institutului Teologic Universitar din Bucuresti (1992), urmeaz cursurile de doctorat, specializarea Noul Testament, la Bucuresti (1992-1996), bursier si asistent al Faculttii de Teologie Protestant din cadrul Universittii Marburg, este tuns n monahism n Catedrala stefanian din Husi la 21 noiembrie 1997, hirotonit apoi ierodiacon, ieromonah si protosinghel (25 decembrie 1997). S-a remarcat prin cultura vast ca profesor la Seminarul Teologic din Husi. Strbate treptele de vicar administrativ (1998), Arhiereu Vicar (27 octombrie 1999) si este ales dup decesul P.S Ioachim ca Episcop al Husilor, la 18 iunie 2009, ntronizarea n Scaunul Episcopal ce dateaz din timpul domnului Ieremia Movil petrecndu-se la 29 iunie 2009. n plan publicistic, se remarc printr-o serie de studii si articole cu continut teologic n Glaube aus der zweiten Welt, Una sancta, Konfessionskunde, Candela Moldovei, Mitropolia Olteniei, Vestitorul Ortodoxiei, Cronica Episcopiei Husilor si altele. Lucrarea P.S. Corneliu cuprinde n mare parte predici exegetice, simple, pe ntelesul celor care le-au ascultat, avnd ca obiectiv rspunsul la ntrebarea care frmnt istoria crestinismului de la nceputurile sale: Cine este Iisus Hristos? Si ce sens are ntlnirea noastr cu EL. Prin predicile sale, P.S. Corneliu doreste s ajung la inima fiecruia, care va citi si medita asupre cuvintelor ei, pentru care sunt cuvinte dttoare de viat, asa cum scrie Apostolul neamurilor, Pavel: vrednic de credint este cuvntul c Iisus Hristos a venit n lume s mntuiasc pe cei pctosi, dintre care, cel dinti, sunt eu (I Timotei 1, 15). Autorul exegezelor se ndreapt ctre textul biblic, perceput ca o lume n sine si spre enorias ca receptor al acesteia. Prin interpetarea pildelor si parabolelor din Evanghelii se caut ptrunderea la sufletul credinciosilor si pctosilor crestini. Interpretarea textelor biblice de ctre P.S. Corneliu, este realizat ntr-o manier ce presupune o bun cunoastere a Vechiului si Noului Testament, percepute n dimensiunea lor istoric, marcat de interogatie si rspunsuri. Demersul P.S. Corneliu se bazeaz si pe lecturile Sfintilor Printi, dintre care se desprind Sfntul Ioan Gur de Aur, dar mai ales Sfntul Maxim Mrturisitorul (secolul VII). Predicile sunt marcate de venirea Mntuitorului Iisus Hristos n aceast lume a pcatului, n care nedreptatea, cderea uman, culmineaz cu tragedia suferintelor si a mortii, prezenta Sa, plin de putere si tain, umilinta Sa pn la moartea de ocar, si asezarea pietrei de mormnt, nvierea si biruinta asupra mortii, sunt destul de multe provocri care duc la ntrebarea, pentru aflarea adevrului: cine este El, Cel venit n lumea pe care a creat-o, dar care se nstrinase de El, din cauza pcatului, uitrii si lipsei de sens a vietii?. Se caut rspunsuri la ntrebri, precum: de unde este ?, cine este El ?, Ce este Biserica, sau care-i sensul ei n lume, ce este omul, Ce s facem?. El este Cel ce-si asum calea Crucii, a acuzrii si a mortii. n Crucea Lui se descoper mretia, dar si neputinta, El deschide raiul pentru cel dinti om, dar moare, prsit de fiii oamenilor. A ierta i apartine lui Dumnezeu, Care d puterea Fiului Omului, pe cruce, s ierte infirmittile lumii, descoperind, acolo, identitatea si asumarea de ctre Mntuitorul Iisus Hristos a faptului c accept s fie Fiul omului, n umilint, si dorinta de a salva fiecare suflet, chemat la viata vesnic. Pentru P.S. Corneliu, nvierea lui Hristos este sensul si existenta Bisericii. Prin nviere gustm bucuria iertrii (p. 33). nvierea Domnului este singura si fr sfrsit mngiere(p. 41). ntrirea credintei se face prin venirea credinciosilor la biseric pentru a se ntlni cu Mntuitorul, Cel mort si nviat (p. 48). Duminica a 7-a dup Pasti, nchinat celor 318 Sfinti Printi de la Niceea, ntruniti pentru a condamna erezia preotului Arie (arianismul), alctuind primele articole din Simbolul de Credint (Crezul), reprezint momentul proprice propovduirii Unittii Bisericii. Unitatea dintre Fiul si Tatl trebuie s fie trit, simtit si vzut n unitatea credintei (p. 82-83). Promoveaz un singur Domn Iisus Hristos, un singur Botez, si o singur credint, n veci!(p. 85). n Biseric aflm izbvirea de pcate si iertarea, ncepem o viat nou, suntem chemati la sfintenie si nemurire. n Biseric cunoastem cine este Dumnezeu si Sfintii Lui (p.92). P.S. Corneliu este mhnit de societatea contemporan n mijlocul creia trieste si slujeste, care s-a deprtat de Dumnezeu, prin necredint, ignorant, dusmnie unul fat de cellat, n care este prezent si mediatizat realitatea mortii ce creeaz o stare de anxietate, de team, psihoz si dezechilibru sufletesc. Pe lng moartea nprasnic prematur, mai exist si moarte sufleteasc, n care se adncesc, pierzndu-se tot mai multi semeni ai nostri. Criza este pus pe seama lcomiei unora putini, n defavoarea celor multi si srmani (p. 24). nstrinarea omului de lucrarea Bisericii are o consecint dramatic, ndeprtarea si izolarea de proprii lui semeni, retrind ca odinioar sentimental izolrii, nsingurrii, prsirii (p. 90). P.S. Corneliu este surprins de ostilitatea si dusmnia vizibil, propagate prin falsitate, defimare, calomnie, care abund, ca subiecte scandaloase, ale unei mass-medii iresponsabile si violente (p. 91). Omul contemporan ar fi captiv unui sistem de gndire bazat pe lupta de clas, cu scopul de a distruge pe adversari, desi Biserica nu este dect taina ce-i adun, iart, si ofer mngiere tuturor, conducndu-l spre viat si nemurire (p.91). Ne gndim dac omul occidental este atins tot de lupta de clas! Oare informatizarea societtii nu are niciun rol? Sunt pregtitii preotii pentru noile provocri ale globalizrii? Lumea contemporan, dependent de propriile puteri limitate, de egoism, de necredint, a uitat s se roage si s fie plin de compasiune si de sacrificiu (p. 115). Problemele societtii intr n aria preocup rilor curente ale P.S Corneliu, inundatiile cu care s-a confruntat Romnia fiind legate de ndeprtarea omului de Dumnezeu, izvorul binelui, omenirea transformndu-se n una care svrseste rul si exagereaz n ru, nct, datorit lcomiei si a egoismului, a distrus legile pe care Dumnezeu le-a lsat creatiei, dar si de distrugerea pdurilor si vegetatiei. Prima dat sunt vinovati cei care au abuzat de functiile lor, fcnd aceasta. Apoi, sunt vinovati ceilalti multi, care si ei au furat, tind si lsnd n urma lor un dezastru. Astfel, au disprut dealuri ntregi, muntii dispar, pentru c oamenii le distrug. Si cu ce scop? De a cheltui irational banii. Si nimeni nu mai sdeste n locul a ceea ce a distrus. Nenorocirile abtute asupra poporului romn sunt vzute si prin prisma necredintei oamenilor care nu mai cred c Dumnezeu poate s intervin si s schimbe rul n bine. Nu mai credem, pentru c ne-am obrznicit si ne asezm unii n locul Lui (p. 128-129). Solutia mpotriva imoralittii societtii si a nenorocirilor este n viziunea P.S. Corneliu ntoarcerea la Dumnezeu prin credint si pocint si prin mplinirea faptei celei bune (p.129). Nu au venit altii s nvete destrblarea, pe fiicele si pe fiii nostri, ci ei aveau rul n ei, pentru c nu s-au ntors la Dumnezeu si pentru c nu se ntorc (p. 129). P.S. Corneliu vede adesea multimi de btrni, singuri si tristi, prsiti si uitati, aruncati n strad de proprii copiii si se ntreab ce neam este acela care nu si poart grij de proprii printi sau de propriii copii. Asteptm ca altii s vin si s-i ngrijeasc! ntrebrile sunt ferite de solutii. Oare nu este nevoie si de o implicare total a clerului ortodox si a bisericii! Prin predicile sale, P.S. Corneliu se pronunt mpotriva luxului si risipei. Nedrettile, foametea, lipsurile si inegalittile sunt creatii ale omului (p. 135). Iubirea aproapelui este prezent n predicile P.S. Corneliu, nelipsind referirile la societatea de astzi tot mai egoist, n care dragostea de sine atinge apogeul ametitor al individualismului n care noi, crestinii, avem datoria de a ne arta altfel prin comportamentul nostru fat de cei ce nu doresc s-L aib pe Dumnezeu prezent n viata lor. n vointa noastr st taina mntuirii noastre. Comportamentul crestinilor rmne n preocuparea ierarhului husean: n lumea de astzi, tot mai egoist, n care dragostea de sine atinge apogeul ametitor al individualismului, noi crestinii avem datoria de a ne arta altfel prin comportamentul nostru fat de cei ce nu doresc s-L aib pe Dumnezeu prezent n viata lor (p. 173). Din predicile sale nu lipseste interogatia: La originea multor nedreptti, fapte rele, pe care le auzim, trim, experimentm, nu se afl si vdita indiferent de a nu ne implica atunci cnd putem face binele, iar noi l evitm? Este nevoie mare de mplinirea binelui, n locul a atta de ru promovat, mediatizat, glorificat, este nevoie de cercetarea proprie si de asemenea mplinirii binelui, a cultivrii lui (p.180). Rul este generat de atitudinile noastre, de necredinta, tot mai evident, si de lipsa de dragoste, tot mai simtit(p. 201). n lupta permanent dintre bine si ru, cel din urm este diavolul, nger czut, fiint fr trup, cel care dezbin (p. 228-229). Sunt abordate si cererile crestinilor ctre Dumnezeu, plecnd de la Mntuitorul Iisus Hristos, care le-a spus Apostolilor: Nu stiti ce cereti !(Matei 20, 22). Adesea, oamenii cer lucruri de la Dumnezeu pe care El nu le vrea. De exemplu: cer moartea dusmanilor lor, Dumnezeu nu vrea moartea omului pctos (Iezechiel 18, 23), ci doreste ntoarcerea lui si mntuirea lui (p. 186). Este cunoscut locul blestemelor n mentalul colectiv romnesc si chiar a clerului ortodox. Din predici, desi foarte putine, nu lipsesc argumentele istorice: distrugerea Templului din Ierusalim de ctre romani n 70, diaspora evreiasc profetit de Domnul, constituirea statului Israel din 1948 (p. 167), aprecieri despre civilizatia fenician – descoperirea cernelii (p. 183), pgnismul musulmanilor (p. 185), domnia mpratului Constantin cel Mare (p. 393). Cei care si-au nchinat viata lui Dumnezeu sunt sftuiti de P.S Corneliu ca s-l ia chip si model de urmat pe Sfntul Ioan Boteztorul, care s-a artat ca fiind ndelung rbdtor, vzut drept chipul pocintei adevrate, dasclul care a vestit botezul pocintei, a schimbrii omului si a vietii, cel care a biruit puterea si forta rului n pustiu. Deci, a mplini calea pe care ti-ai ales-o presupune, n primul rnd statornicie, credint si ndelung rbdare, la care se adaug mult si nesfrsit ascultare(p. 360-365). Taina dialogului rmne totusi neptruns, desi creeaz relatii, oamenii se cunosc si se descoper prin dialog. Acolo unde lipseste dialogul, intervine nesiguranta si nencrederea, teama si indiferenta. Astzi, posibile dialoguri, ntre un intelectual rigid, bazat pe idei materialiste, tributare gndirii umane czute, care reduce totul la profit si plcere, si mesajul Bisericii, cel nou si mereu actual, ar fi de bun augur, ntr-o societate mereu marcat de lipsuri si nemultumiri (p. 378). Clericii sunt oare si ei intelectuali? Credem c dialogul nu are o singur directie, ci mai multe si trebuie s porneasc si de la lumea clerical! Biruinta asupra mortii. nvierea lui Lazr, ncheie predicile P.S. Corneliu, din care citm: Cum suntem noi astzi? Ce mai impresioneaz pe omul nerbdtor, avid dup bani multi, si dup profit, fr munc asidu? Ce mesaj mai are nvierea lui Lazr, cnd, peste tot, domnes te moartea, stricciunea, uitarea de Dumnezeu, nedreptatea, minciuna, lipsa de druire si sacrificiu? Cti mai gndesc la propria viat, care are un sfrsit pe pmnt, si un nou nceput n ceruri? Cti din marea mas de oameni, rniti de rutti si frdelegi, exprim, ca Marta, mrturisirea credintei lor: Eu am crezut si cred c Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit n lume ! (Ioan 11, 27).

Costin Clit

3 COMENTARII

  1. Vrednice de credinta sunt cuvintele „scrise” de Cornelus in declaratiile date la Parchet… Mare nenorocit si scribul asta de cuvinte sfinte…

  2. Cat de vrednic este el sa dea cuvant de vrednicie?
    Vrednici de mila sunt cei multi care se uita in gura lor.

  3. Biserica ortodoxa ramana face prea putin pentru putinii credinciosi care de fapt sunt bunicii nostri,se intreaba cineva cine va mai merge la biserica dupa ce va disparea si bunicii ?
    Cei ce astazi umplu discotecile din tara sunt prea departe de credinta………

Comentariile sunt închise.