Pneumonia este o boalã ce se manifestã prin inflamatia cãilor pulmonare sau a tesutului pulmonar, în termeni populari fiind cunoscutã si ca «aprindere de plãmâni». Cauzele sale pot fi virale, bacteriene, micotice sau toxice, agentii patogeni responsabili de boalã circulând fie pe calea aerului, fie pe cale limfaticã sau transportati din alte focare infectioase ale organismului. Manifestãrile se pot recunoaste prin febrã, frisoare, tuse, respiratie defectuoasã si durere la nivelul cutiei toracice. Pentru a o preveni, sunt indicate vaccinarea antigripalã, respectarea strictã a regulilor de igienã, evitarea contactului cu persoane care au deja afectiuni ale tractului respirator, dar si ocolirea aglomeratiilor în perioadele de aparitie a epidemiilor.
Pneumonia reprezintã inflamatia plãmânilor adesea cauzatã de o infectie cu o bacterie sau un virus. Aceastã boalã determinã aparitia dispneei (dificultatea respiratiei, gâfâialã) deoarece plãmânii trebuie sã depunã mai mult efort pentru a mentine adecvat nivelul seric (în sânge) al oxigenului. Simptomele pneumoniei cauzate de bacterii debuteazã de obicei brusc si se pot datora unei infectii a cãilor respiratorii superioare cum ar laringita, traheita sau gripa. Simptomele comune includ febra, tusea care, de obicei, este productivã (cu expectorat ie) cu eliminarea unei spute (mucus eliminat din plãmâni) de culoare verde-gãlbuie si tahipnee (respiratie superficialã si rapidã). Bãtrânii au simptomatologie diferitã, mai usoarã. Semnul major al pneumoniei la bãtrâni este tulburarea functiilor cognitive (confuzie, delir) sau agravarea bolii pulmonare deja existente. Simptomele pneumoniei care nu este cauzatã de bacterii, numitã pneumonie nonbacterianã, includ febra, tusea, respiratia superficialã si o productie de sputã în cantitate micã.
Ce este pneumonia?
Termenul de pneumonie este un termen general atribuit infectiilor pulmonare care determinã dispnee (dificultãti de respiratie). În cele mai multe cazuri, tratamentul poate fi fãcut la domiciliu, si pneumonia nu determina afectarea functiei pulmonare. Cu toate acestea, în cazurile bãtrânilor peste 65 de ani, copilor si persoanelor care suferã de alte boli, si în special boli pulmonare cum ar bronhopneumopatia cronicã obstructivã, tratamentul se face intraspitalicesc, pneumoniile fiind mai severe la aceste categorii de persoane. Cazurile de pneumonie usoarã sunt adesea numite pneumonii ambulatorii (care pot fi tratate la domiciliu, fãrã a fi nevoie de spitalizare). Pnemonia poate fi contactatã din viatã de zi cu zi, ca de exemplu de la scoalã sau serviciu (numite pneumonii dobândite în comunitate sau comunitare) sau din spital (numite pneumonii nosocomiale). Din fericire, tratamentul este eficient de obicei în toate cazurile, în special dacã persoanele în cauza se prezintã la medic curând dupã debutul pneumoniei si tratamentul este început devreme.
Simptomele pneumoniei
Simptomele pneumoniei cauzate de bacterii au un debut brusc la persoanele sãnãtoase cu vârstã sub 65 de ani. Debutul este în timpul sau urmeazã unei infectii respiratorii superioare, cum ar fi gripa sau guturaiul si poate include: – tuse, adesea cu productie de mucus (sputã) provenit din plãmâni. Sputa poate avea culoare ruginie sau verde sau cu striuri sangvinolente (contine mici cantitãti de sânge); -febrã, care este mai putin frecventã la bãtrâni; – frisoane; – dureri de perete toracic (dureri la nivelul pieptului) care se accentueazã dupã tuse si inspiratie; – respiratie superficialã, acceleratã (tahipnee) si senzatia de respiratie scurtã; – tahicardie (accelerarea bãtãilor inimii); – fatigabilitate sau slãbiciune. Dupã infectia cu un microorganism care determinã pneumonia, perioada de incubatie (perioada de la infectie pânã la debutul bolii) este de la 1-3 zile (incubatie scurtã) pânã la 7-10 zile (incubatie lungã).
Severitatea si durata pneumoniilor
Severitatea si durata pneumoniilor depinde de: 1. Vârsta si starea de sãnãtate a persoanei afectate. Persoanele în vârstã si cele bolnave suferã de pneumonii mai severe si fac mai frecvent complicatii ale acesteia, cum ar fi bacteriemia (prezenta în sânge a bacteriilor care au determinat penumoniile) sau septicemia (rãspândirea bacteriilor în tot organismul). 2. Cauzele pneumoniei Pneumoniile virale, adicã cauzate de un viruis, sunt mai putin severe fatã de cele bacteriene. 3. Rapiditatea instituirii tratamentului. Cu cât este tratatã mai devreme, cu atât mai repede dispar simptomele. 4. Sistemul imunitar. La persoanele cu deficiente ale sistemului imun, pneumonia este mai severã fatã de cele cu sistemul imun sãnãtos.
Factorii de risc
– Fumatul. Acesta este cel mai semnificativ factor de risc pentru aparitia pneumoniilor la persoanele tinere sãnãtoase. – Asocierea unei alte boli, în special pulmonare, cum ar fi bronhopneumopatia cronicã obstructivã sau astmul bronsic. – Deficientã sitemului imunitar. – Suferinte la nivelul coastelor, cum ar fi traumatismele costale. – Tulburãri ale statusului mental (cum ar fi confuzia sau pierderea cunostintei) care cresc riscul aspiratiei sputei sau salivei de la nivelul nasului sau gurii în plãmâni, a lichidelor sau alimentelor din stomac în plãmâni.
Diagnostic
Pneumonia se diagnosticheazã de obicei prin anamnezã (discutia cu pacientul), examen fizic si radiografie pulmonarã. Bazându-se pe anamnezã si examenul fizic, medicul poate începe tratamentul imediat, fãrã a mai face alte teste suplimentare. Necesitatea unor alte teste depinde de severitatea simptomelor, vârstã si starea de sãnãtate generalã. De obicei, cu cât suferintã este mai severã, cu atât mai multe teste sunt necesare. Acest lucru este valabil în special în cazul copiilor si bãtrânilor. Radiografia pulmonarã se face, aproape în toate cazurile, pentru a depista modificãrile pulmonare determinate de pneumonie sau pentru a depista alte cauze ale simptomelor. Cu toate acestea, radiografia pulmonarã nu relevã întotdeauna prezenta sau nu a pneumoniei, în special dacã este executatã la prima îmbolnãvire. În unele cazuri, radiografia pulmonarã poate sugera tipul microorganismului cauzator al pneumoniei (bacterie, fung, virus), aratã complicatiile pneumoniei, aratã suferinte pulmonare asociate pneumoniei, cum ar fi lichid pleural (lichid în cavitatea toracicã) sau colapsul (obstructia) unui plãmân sau chiar poate descoperi alte suferinte, cum ar fi insuficienta cardiacã, cancerul pulmonar sau bronsita acutã.
Tratament
Tratamentul pneumoniei determinatã de bacterii, cea mai frecventã cauzã, constã în antibiotice. Durata tratamentului variazã între 5 si 14 zile, în functie de mai multi factori. În cazul persoanelor cu deficiente de sistem imun tratamentul poate fi mai lung de 14 zile. Medicul specialist alege antibioticul în functie de mai multi factori, incluzând vârsta, tipul simptomelor si severitatea lor si de necesitatea de spitalizare. Desi recomandãrile antibioticelor diferã de la medic la medic, primul antibiotic folosit este unul care are spectru larg de actiune (poate distruge mai multe tipuri de bacterii). Toate antibioticele folosite au o ratã de eficientã înalta în tratarea pneumoniilor. În cazul tratamentului ambulatoriu (la domiciliu), medicul poate recomanda antibiotice din clasa macrolide (cum ar fi claritromicina, eritromicina, azitromicina), tetracicline (cum ar fi doxiciclina) fluorochinolone, (cum ar fi levofloxacina, moxifloxacina, gatifloxacina).
Prevenire
Existã câteva metode de a preveni pneumonia: – Abandonarea fumatului! Fumatul este un factor de risc pentru penumonie. – Evitarea contactului cu persoane cu infectii respiratorii superioare, cum ar fi gripa si guturaiul. Pneumonia se poate dezvolta dupã aceste tipuri de infectii. – Evitarea persoanelor cu pojar sau varicelã, în cazul în care aceste afectiuni nu au fost dezvoltate anterior. Pneumonia poate fi o complicatie a pojarului si varicelei, astfel cã, dobândirea acestor infectii este un factor de risc pentru pneumonie.
