Aveti, alturat, o „hart” care vorbeste de la sine. Directia National Anticoruptie si face treaba cu motoarele turate la maxim. Coincident sau nu, „mgreata” pic doar pe reprezentantii USL (social-democrati si liberali – separati sau mpreun, tot aia e!) si putin spre deloc pe reprezentantii altor partide. Cumva ndrzneste cineva s spun c DNA este manevrat si rspunde comenzilor politice? Cumva au dreptate cei de la Lumea Justitiei s spun c Directia se comport ca „un Parchet care face politie politic”? ncercm s rspundem la aceast ntrebare, cu att mai mult cu ct contextul politic al anului 2014 – aglomerat de dou rnduri de alegeri, europarlamentare si prezidentiale – are nevoie de astfel de clarificri. Spuneam, la nceputul acestei sptmni, ntr-un articol cruia i anuntasem nc de pe atunci o continuare – cea de fat -, c btlia politic a anului 2014 se va da exclusiv prin Justitie. E un rzboi „macro”, bnuit de putini si vzut de si mai putini, si doar prin nsumarea tot mai multelor „succesuri” repurtate de DNA mpotriva „coruptilor”. Tot atunci subliniam c serviciile fidele lui Traian Bsescu si DNAul, fidelizat la vrf de acelasi presedinte, si vor intensifica activitatea, racolndu-si victimele cu predilectie din tabra adversarilor politici ai sefului statului. Cum realitatea construit de procurorii DNA indic foarte clar c toti coruptii din tara asta s-au ascuns sub umbrela USL, sirul nesfrsit de „coincidente” nu are cum s nu dea de gndit. Monica Iacob Ridzi ar fi o exceptie, dar, s fim realisti, ce greutate politic mai are fosta sef a Ministerului Tineretului si Sportului? Nici mcar nu mai este membr PDL, ci a esuat, cu cariera politic fcut tndri, n muribundul PPDD. Parc. Chiar si asa, exceptia aceasta nu face dect s ntreasc regula c DNA este foarte atent la „putere” si letargic spre adormit n rest. Dac planul acesta de mcinare a PSD si PNL prin justitie este adevrat, procurorii DNA nici nu trebuie s transpire prea mult. n foarte multe dosare au demonstrat deja c rechizitoriile pot fi lacunare la capitolul probe. n acest caz, scopul lor principal ar fi nu s argumenteze vinovtiile, ci pur si simplu s i aduc pe suspecti n lumina reflectoarelor. De-acolo, vor fi preluati imediat de televiziuni si ziare, vor fi fcuti harcea-parcea, tocati mrunt n talk-show-uri si, cnd nebunia alegerilor va fi trecut, cu imaginea si reputatia fcute flenduri, vor primi NUP-ul izbvitor. Scenariul acesta s-a repetat de prea multe ori pn acum; exemple sunt… ct lumea, era s spun. De fapt, exemple de acest fel avem de cnd fiinteaz DNA, iar cap de afis este nsusi „printele spiritual” al institutiei, fondatorul Parchetului National Anticoruptie, fostul premier Adrian Nstase, care, pentru o infractiune vecin cu metafora (o mai tineti minte pe-aia cu „ntruchiparea coruptiei”?) sa ales si cu libertatea luat, si cu imaginea politic si cariera fcute praf. Tot demersul acesta tine, pn la urm, de verticalitatea institutiilor care nfptuiesc justitia. Dac despre DNA cu greu putem crede c ar putea iesi repede si decis din htisul de interese politice n care se afl, judectorii, cei care pn la urm pronunt sentinte n dosarele naintate de procurori, au sansa oferit de inamovibilitate. nc mai pot fi corecti fr s se team de consecinte. Pot demonta, din fas, demersurile acelor procurori care, n lipsa probelor, si ncearc norocul pe trmul eseisticii. Nu e obligatoriu ca acuzatii s provin din politic. Este valabil pentru orice justitiabil.
