�Cantitatea� procurorilor si �calitatea� judec�torilor

Scriam, zilele trecute, pentru cine a avut interesul s� citeasc�, despre un anumit dezechilibru existent �n justitia rom�neasc�, manifestat prin faptul c� procurorii tind s� aib� pe m�n� o „cantitate” mai mare de „dreptate” (ce-i aia?!) dec�t judec�torii. Scriam, de asemenea, despre faptul c� unii procurori, �n special cei din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – DNA, au f�cut din Justitie un fel de feud� personal�, �n care dispun exclusiv dup� bunul lor plac. Contextul, desi l-am enuntat en detail la vremea respectiv�, nu e r�u s� fie repetat: Uniunea European� ne vrea mai putin corupti (nu c� ea nu ar avea coruptii ei), dar pentru c� tara noastr� se afl� �nc� �ntr-un Ev Mediu timpuriu al �nf�ptuirii, sub toate aspectele, a actului de justitie, are tot dreptul s� ne cear� acest lucru, amenint�ndu-ne, v� aduc aminte, printre altele, cu neintrarea �n Spatiul Schengen. Iat�, �n acest cadru general ia nastere apetitul Justitiei rom�ne de a g�si vinovati cu orice pret; pe acestia �i putem ar�ta Europei – si v-am dat un exemplu cu fort� axiomatic�: Adrian N�stase, fost premier al Rom�niei, plimbat ca sfintele moaste �n fruntea alaiului procurorilor care lupt� �mpotriva coruptiei. „Dar probele, unde-s probele?” – m-am �ntrebat, si tot eu mi-am dar imediat r�spunsul: „Ce conteaz� probele, c�nd avem ce ar�ta Europei?!”. Si, m� mai �ntrebam zilele trecute: oare numai procurorii lupt� �mpotriva coruptiei? Judec�torii unde sunt �n aceast� b�t�lie epic�? Dac� plec, �nc� o dat�, de la premisa c� procurorii au mai mult� „dreptate” pe m�n�, asa cum am afirmat �n debutul acestor r�nduri, pare-se c�, din start, judec�torii nu au nicio sans�. P�n� la proba contrarie, eu unul refuz s� cred c� justitia se face „cantitativ”, fiindc� nu �nt�mpl�tor am folosit �n titlu acest termen. Cantitatea �nseamn� un num�r mare de inculpati, un num�r mare de cet�teni g�siti vinovati si un num�r mare de condamn�ri, �nseamn� o judecat� sumar� si/sau o condamnare de dragul condamn�rii. Un procuror, a c�rui misiune este s� demonstreze vinov�tii, poate g�ndi c� profesionalismul lui se m�soar� �ntr-o rat� mare de condamn�ri. G�ndeste, altfel spus, cantitativ. Iar g�ndirea cantitativ�, nu numai �n �nf�ptuirea actului de justitie, este nu numai gresit�, ci si foarte periculoas�, pentru c� �n aceast� zon� de actiune subiectul este chiar viata omului. Si medicul lucrez� cu viata omului, dar diferenta dintre acesta si procuror este c� el poate gresi o singur� dat�. �ntr-un sistem corupt de disproportia intern� pe care am mentionat-o �n at�t de multe r�nduri, procurorul are dreptul (uneori, chiar si obligatia!) de a gresi ori de c�te ori vrea. O justitie corect�, proportional�, este �nf�ptuit� si de procuror, si de judec�tor, ultimului revenindu-i misiunea de a analiza calitativ referatele (de multe ori cantitative) �ntocmite de primul. �n mod normal, concluziile unei drepte judec�ti pot merge de la confirmarea materialului p�n� la negarea acestuia. Si sunt destule exemple de rechizitorii prost �ntocmite, f�r� probe, f�r� infractiuni si prejudicii, dar soldate cu condamn�ri. De ce se �nt�mpl� una ca asta? Pentru c� procurorii sunt stat �ntr-un stat care vrea s� lupte, chiar si f�r� probe, �mpotriva coruptiei? Asa de timorat s� fie corpul judec�toresc de masin�ria autoimun� a procurorilor? Cine �i �ncurajeaz� pe primii si de cine se tem ceilalti? P�n� g�sim r�spunsuri la aceste �ntreb�ri, iau si eu aminte c� �ncep s� fiu cam prea… „cantitativ”. Si c�nd sunt astfel, „calitatea” scriiturii �ncepe s� p�leasc�, asa c� m� opresc aici, cu promisiunea c� voi reveni asupra acestei teme.