CONSTANTIN T�NASE – �OMUL�. NOTE BIOGRAFICE

Dac� ai citit despre tineretea zbuciumat� si plin� de lipsuri a actorului, cariera artistic� sau ai urm�rit fantezia regizorului, nu poti s� nu-ti pui fireasca �ntrebare: dar omul? Ioan Massoff afirm�, �n cartea biografic� „T�nase”, c� „nu gresim c�nd afirm�m c� poate prima si fundamentala tr�s�tur� care l-a caracterizat pe T�nase a fost tocmai leg�tura indisolubil� dintre actor si om si c� „omul” nu f�cea dec�t s�-si m�rturiseasc� sincer, convins, prin glasul actorului, propriile sale convingeri, propriul s�u protest social”. Scriitorul Al. O. Teodoreanu, f�c�ndu-i portretul, remarca: „Expresia lui T�nase denunt� o bun�tate f�r� de margini. E vesel si bun. E vesel pentru c� e bun.” �ncerc�nd s� adun date si documente pentru o monografie a comunei Muntenii de Jos, �n discutiile avute cu b�tr�nii din satul Dob�rceni, am aflat c� actorul Constantin T�nase si-ar trage r�d�cinile din acel sat, mai mult, c�nd posibilit�tile materiale ale artistului i-au permis, a ctitorit acolo o scoal�. La �nceput, am tratat aceast� informatie cu rezerve, convins fiind c� e doar o expresie a m�ndriei r�z�sesti, specific� locuitorilor acelor locuri. Dar nu mic� mi-a fost mirarea c�nd, cercet�nd un raport al Prefecturii Judetului Vaslui din anul 1924, am g�sit la un gospodar din Feresti, pe nume Toader Moisii, la capitolul ce se refer� la �nv�t�m�ntul primar, urm�toarea consemnare: „�n satul Dob�rceni este gata si s-a pus la dispozitia �nv�t�m�ntului o scoal� cu dou� sale de clas�. La construirea acestui local au contribuit �n cea mai mare parte Artistul C. T�nase, pentru care scoala va purta numele s�u.” �n arhiva Scolii Dob�rceni, p�strat� la Arhivele Statului – Filiala Vaslui, se afl� mai multe documente din care reiese contributia actorului la construirea scolii, precum si grija pe care acesta o purta copiilor s�rmani din acel sat. Astfel, �ntrun raport �naintat revizorului din cadrul Inspectoratului Scolar Vaslui de c�tre directoarea Scolii Dob�rceni, Ecaterina Savin, din 14 mai 1929, prin care se comunic� sumele cheltuite cu constructia scolii si provenienta lor, �n anul 1920, c�nd se �ncepe constructia scolii, Cassa Scoalelor aloc� 17.000 lei, �n 1924 apare suma de 61.000 lei, compus� din 46.000 lei donatia artistului C. T�nase si 15.000 lei de la Cassa Scoalelor, �n anul 1927, suma de 3.000 lei, donatia lui C. T�nase, si 10.000 lei de la Cassa Scoalelor, �n anul 1928, suma de 8000 de lei, de la Cassa Scoalelor. Mai mult ca sigur, alocarea sumele mentionate, de c�tre Cassa Scoalelor, s-a f�cut la interventia lui Constantin T�nase, pentru c� asa cum mentioneaz� autorul biografiei actorului, acesta practica „interventionismul”, �n sensul bun al cuv�ntului. Dac� cineva �i spunea c� nu este cazul ca el s� se ocupe de problemele scolii, se sup�ra si-l l�murea imediat: „Si cine vrei s� se ocupe? N-auzi c� plou� peste copii ? Cum o s� las asa ceva… S� stiu c� m� dau peste cap si nu m� las!”. �n raportul general al directoarei scolii pe anul 1924, la capitolul 10 – Ajutorarea copiilor cu �mbr�c�minte – se consemneaz�: „S-au ajutat cu �mbr�c�minte 16 copii s�raci de c�tre Domnul Constantin T�nase, artist.” Pentru a v� face o idee ce reprezentau acele sume la vremea respectiv�, este suficient s� amintim c� pentru o donatie de 2.000 de lei, f�cut� la constructia Bisericii cu Hramul „Sfintilor Trei Ierarhi”, din Muntenii de Jos, marelui proprietar al Mosiei Chitoc – Bahnari, Panait Topali, i-au fost aduse multumiri din partea Episcopiei Husilor, publicate �n Monitorul Oficial. Dar ce l-a determinat pe artist s� contribuie cu acea sum�, deosebit de mare pentru aceea vreme, la constructia acestei scoli? Se pare c� bunicii artistului ar fi fost din satul Dob�rceni, sau artistul ar fi locuit o vreme cu mama sa acolo, p�n� c�nd, �mplinind v�rsta s� mearg� la scoal� si cum �n Dob�rceni nu era, a fost nevoit s� se mute la Vaslui, p�r�sind mirificile locuri, de care, copil fiind, s-ar fi atasat. De fapt, la �mpropriet�rirea din 1864 -1865, �n comuna M�njesti apare familia T�nase, iar �n satul Dob�rceni, distrus �n mare parte de alunec�rile de teren din anii ’70, localnicii p�streaz� si acum �n amintire numele unei „ulite a T�n�soaiei”. �n biografia artistului este mentionat faptul c�: „la Vaslui, pe strada Husilor, s-a n�scut la 5 iulie Constantin, fiul lui Ion si Elena T�nase, doi oameni de treab� care-si duceau o viat� anonim� si destul de grea �n t�rgul unde se stabiliser� venind dintr-o comun� �nvecinat�”. (Ioan Massoff si Radu T�nase – „T�nase” – Editura muzical�, 1970) Tot la artist caut� ajutor si noul director al scolii, P. Streja, �n luna decembrie a anului 1937, la 15 ani de la darea �n folosint� a scolii, c�nd sobele erau stricate iar ploaia care trecea prin tabla ruginit� risca s� deterioreze definitiv scoala. Directorul P. Streja �i scrie actorului si-l roag� s� intervin� la Cassa Scoalelor sau la orice institutie pentru a obtine suma de 30.000 lei pentru reparatiile pe care scoala le necesita. Scrisoarea, care poart� antetul „Scola Primar� Rural� „C. T�nase” Dob�rceni – M�njesti, Jud. Vaslui, este datat� 9 decembrie 1937 si se p�streaz� �n arhiva scolii, aflat� la Arhivele Statului – Filiala Vaslui, la pagina 72. Dar scrisoarea aceasta nu va primi r�spuns. Asupra actorului se va abate, �n noaptea de 22 spre 23 decembrie, o mare nenorocire. Sala „Eforia”, �n care functiona Teatrul „C�r�bus”, a ars �n �ntregime, �ngrop�nd sub plafonul pr�busit toat� zestrea teatrului: costume, recuzit�, reflectoare, instrumente muzicale. Indignat probabil de faptul ca nu primeste r�spuns, noul director va p�stra pe documentele scolii antetul, dar va t�ia cu o linie numele artistului, cu o lips� de recunostint� specific� oamenilor lipsiti de suflet si de orice considerente morale. Scoala ctitorit� de marele actor nu mai exist� ast�zi. Pe locul unde a existat, s-a cl�dit o alt� scoal�, ast�zi �nchis�, la a c�rei constructie au fost folosite usile, ferestrele si a fost utilat� cu mobilierul de la vechea scoal�, ca o m�rturie a lucrurile trainice, menite s� reziste peste timp. Demersul nostru nu este f�cut cu intentia de a revendica cumva originile marelui actor. El apartine nu numai Vasluiului, ci Rom�niei �ntregi, fiind intrat �n galeria marilor actori ai lumii. Elocvent� pentru acest aspect este �nt�lnirea lui C. T�nase cu marele comic Charles Chaplin: „(…) �n Restaurantul „El Garon”, din Paris, se g�seau la o mas� T�nase cu sotia si cu actrita Mia Apostolescu. La o alt� mas�, Chaplin, fiind, binenteles, tinta multor priviri din local. C�nd celebrul artist s-a ridicat s� danseze, lumea l-a aplaudat. T�nase, care avea o mare admiratie pentru Charlot, aplauda de asemenea. Ceva mai t�rziu, s-a hot�r�t si a invitat-o la dans pe Mia Apostolescu. Dansa cu usurint�, misc�ndu-se, �n ciuda corpolentei sale, cu mult� dezinvoltur� (…). Printre cei care-l admirau pe T�nase era si Chaplin, care simtise de �ndat� c� T�nase nu-i un consumator oarecare. Chem�nd un chelner, Chaplin se interes�, ar�t�ndu-l pe T�nase:

– Cine este?
– Cred c� un american bogat si excentric, r�spunde chelnerul, �ncerc�nd s� g�seasc� o explicatie, apoi se apropie de masa lui T�nase si �i spuse c� Chaplin a vrut s� stie cine e:
– I-am spus c� sunteti american… asa credeam, se scuz� omul.
– American? Asta-i bun�, s�ri T�nase, te rog s� te duci imediat si s�-i spui ca sunt rom�n… �ntelegi… roumain… artist din Bucuresti… Bucharest… comprenez?

Chelnerul s-a executat �ntocmai si cei doi actori s-au �ntors, z�mbind, unul spre altul. �n clipa urm�toare, cum mesele nu erau prea dep�rtate, am�ndoi se apropiar� si-si str�nser� m�inile: – T�nase! – Chaplin! Apoi, la �ndemnul discret al orchestrei, ce urm�rise scena, at�t T�nase c�t si Chaplin si-au invitat din nou partenerele, dans�nd �nc� o dat�, spre satisfactia publicului, care i-a aplaudat �ndelung.” (Ioan Massoff si Radu T�nase – „T�nase” – Editura muzical� – 1970) Pe scena „C�r�busului”, actorul �si f�cea datoria, �nfier�nd nedrept�tile sociale si abuzurile mai marilor vremii; �n viata de zi ci zi �ns�, „omul” nu putea r�m�ne nep�s�tor la suferintele semenilor s�i. Asa a dorit marele actor, s� curme chinul acelor copii, nevoiti s� mearg� prin frig, prin noroaie sau ger, cale lung� p�n� la scoala din M�njesti sau din Munteni. Si poate, din generatiile care au �nv�tat �n aceea scoal�, multi din copiii acelor locuri au multumit �n g�nd si s-au rugat pentru binef�c�torul lor, pe care, multi dintre ei nu l-au cunoscut vreodat�

Romica Brunchi