La 14 iunie 2026, academicianul Viorel Barbu împlinește 85 de ani. Aniversarea oferă prilejul evocării unei cariere excepționale, dedicate cercetării matematice de înalt nivel, formării a numeroase generații de studenți și cercetători și afirmării școlii românești de matematică pe plan internațional.
Născut în comuna Deleni, județul Vaslui, Viorel Barbu avea să devină una dintre personalitățile de prim rang ale matematicii românești contemporane și un intelectual preocupat de marile teme ale educației și culturii.
Parcursul său intelectual începe în mediul rural vasluian, într-o perioadă marcată de profunde transformări istorice și sociale. Primele clase le urmează în localitatea natală, iar studiile gimnaziale și liceale îl poartă mai întâi la Liceul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui și apoi la prestigiosul Liceu Internat „Costache Negruzzi” din Iași, pe care îl absolvă în anul 1959.
Într-un interviu acordat după mulți ani, avea să mărturisească că pasiunea sa pentru matematică s-a născut datorită unui profesor din anii de gimnaziu, care i-a dezvăluit frumusețea raționamentului matematic. „A fost ca o iluminare internă și, dintr-o dată, a început să-mi placă matematica”, își amintea academicianul.
După absolvirea liceului, în anul 1959, se înscrie la Facultatea de Matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, instituție de care avea să-și lege întreaga carieră. Student studios și talentat, este remarcat de profesorul Constantin Corduneanu, unul dintre cei mai importanți matematicieni români ai epocii, fondator al Seminarului de Teorie Calitativă a Ecuațiilor Diferențiale. Participarea la acest seminar îi va orienta definitiv preocupările științifice către domeniul ecuațiilor diferențiale și al analizei matematice.
Imediat după finalizarea studiilor universitare, în 1964, tânărul matematician își începe activitatea didactică în cadrul universității ieșene ca preparator. Parcurge ulterior, cu o dinamică remarcabilă, toate treptele carierei academice: asistent în 1967, lector în 1970, conferențiar în 1974 și profesor universitar în 1980. În anul 1969 obține titlul de doctor în științe matematice cu teza „Regularitatea parțială a operatorilor diferențiali și pseudo-diferențiali”, după care a urmat o specializare la Roma – o experiență definitorie care i-a lărgit orizontul științific și i-a facilitat contactul cu marile școli matematice europene.
Ascensiunea sa academică este dublată de o impresionantă activitate administrativă. Între 1976 și 1981 ocupă funcția de decan al Facultății de Matematică, iar între 1981 și 1989 a îndeplinit funcția de rector al aceleiași universități. După schimbările politice din 1989, își continuă activitatea la cel mai înalt nivel al cercetării, devenind cercetător științific principal la Institutul de Matematică „Octav Mayer” al Academiei Române, pe care îl conduce între 1990 și 2011.
Prestigiul său științific a fost consacrat prin alegerea sa ca membru corespondent al Academiei Române la 9 martie 1991. Doi ani mai târziu, la 21 aprilie 1993, a devenit membru titular. Recunoașterea autorității sale în cadrul acestei instituții s-a materializat și prin asumarea unor importante funcții de conducere: vicepreședinte al Academiei Române (13 iunie 1998 – 4 martie 2002), președinte al Filialei Iași (2001–2012 și din 2018 până în prezent) și președinte al Secției de Științe Matematice (din 2012 până în prezent).
De altfel, timp de peste șase decenii, numele său a rămas strâns legat de Iași, oraș în care și-a desfășurat cea mai mare parte a activității didactice și științifice și unde a contribuit decisiv la consolidarea statutului școlii matematice ieșene.
Recunoașterea de care se bucură în mediul academic depășește însă granițele țării. Este membru al Academiei Europene de Științe și membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. Numeroase universități i-au recunoscut contribuțiile acordându-i titlul de Doctor Honoris Causa, între acestea numărându-se Universitatea din Nebraska la Omaha, Universitatea din Pitești, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați și Universitatea din Craiova.
Opera sa științifică impresionează atât prin amploare, cât și prin impact. Cu peste 250 de lucrări publicate în reviste de prestigiu și peste 15 volume apărute la edituri de referință, el este unul dintre cei mai citați matematicieni români contemporani.
Contribuțiile sale au influențat generații de cercetători în domenii precum analiza neliniară, ecuațiile cu derivate parțiale, teoria controlului optimal, ecuațiile stochastice și ecuațiile Hamilton-Jacobi. Printre realizările sale majore se numără studiile privind stabilizarea ecuațiilor Navier–Stokes și existența soluțiilor pentru ecuațiile diferențiale stochastice în spații infinit dimensionale.
O lucrare de referință în domeniu este monografia „Nonlinear Semigroups and Differential Equations in Banach Spaces”, publicată în anul 1976 la editura olandeză Noordhoff, în colaborare cu Editura Academiei Române. Considerată una dintre scrierile de temelie ale analizei funcționale neliniare, aceasta a devenit rapid un reper pentru cercetătorii din întreaga lume și continuă să fie intens citată și astăzi în revistele de specialitate.
Recunoașterea de care s-a bucurat în comunitatea științifică internațională este reflectată de numeroasele invitații primite din partea unor prestigioase instituții academice. A fost profesor invitat și cercetător la universități de prestigiu din Statele Unite ale Americii, între care Purdue University, University of Cincinnati, Ohio University și University of Virginia, Franța (Paris VI), Italia (Scuola Normale Superiore din Pisa, Bologna), Germania (Bonn) și China (Wuhan), iar la Institutul Isaac Newton al Universității Cambridge a susținut cursuri.
Dincolo de contribuțiile științifice, Viorel Barbu s-a remarcat ca profesor și mentor, formând generații de matematicieni români și străini sub semnul exigenței, rigorii și generozității intelectuale. Cei care i-au fost discipoli evocă nu doar competența sa științifică excepțională, ci și disponibilitatea permanentă de a oferi sfaturi și îndrumare.
Profesorul Barbu a fost întotdeauna preocupat de calitatea educației și de rolul școlii în formarea tinerilor. În numeroase intervenții publice a atras atenția asupra necesității reformării sistemului educațional și asupra importanței cultivării gândirii critice. El consideră că matematica nu trebuie redusă la simple calcule sau formule memorate, ci trebuie înțeleasă ca o disciplină a raționamentului și a creativității. „Matematica este o știință creativă, nu poate fi însușită fără să o înțelegi”, afirma academicianul într-unul dintre interviurile sale dedicate problemelor educației contemporane.
În opinia sa, dificultățile pe care mulți elevi le întâmpină în studiul matematicii provin adesea dintr-o predare deficitară și din lipsa accentului pus pe înțelegerea profundă a conceptelor. El este convins că majoritatea oamenilor sunt capabili să o înțeleagă atunci când aceasta este explicată cu talent și răbdare.
Viorel Barbu a reflectat și asupra relației dintre matematică și inteligența artificială, un subiect de mare actualitate. Deși recunoaște impactul major al noilor tehnologii, academicianul subliniază că matematica rămâne fundamentul teoretic al inteligenței artificiale și al progresului tehnologic. În același timp, consideră că educația nu poate fi redusă la transferul de informații și că profesorul va continua să joace un rol esențial în formarea caracterului și a valorilor umane.
Spirit enciclopedic și intelectual autentic, și-a extins preocupările dincolo de domeniul strict al specializării sale, publicând eseuri și susținând conferințe dedicate relației dintre matematică, cultură și artă. Prelegeri precum „Matematica și arta”, „Matematica între mit și realitate” sau „Matematica și oportunitățile sale pierdute” ilustrează preocuparea sa constantă pentru dialogul dintre știință și umanism.
Privit în retrospectivă, academicianul Viorel Barbu rămâne una dintre figurile emblematice ale școlii românești de matematică. Savant de prestigiu internațional, profesor admirat, mentor generos și intelectual implicat în viața cetății, el reprezintă modelul cercetătorului care și-a pus întreaga existență în slujba cunoașterii.
Realizările sale științifice, didactice și instituționale constituie un patrimoniu de mare valoare pentru cultura și știința românească. La ceas aniversar, parcursul său intelectual demonstrează că performanța autentică se clădește prin pasiune, perseverență și credință în puterea cunoașterii. Pentru comunitatea academică românească, numele lui Viorel Barbu rămâne un reper al excelenței și al devotamentului față de știință.
Bibliotecar, Luciana Macovei
Bibliografie: Barbu, Viorel. Curriculum Vitae (document publicat pe site-ul Academiei Române). Bejenaru, Alexandra. Viorel Barbu: „Matematica rămâne baza inteligenței artificiale”, interviu publicat în CuzaNet, 25 ianuarie 2025. Mărghitan, Liviu; Mancaș, Ioan. Membrii Academiei Române originari din județul Vaslui, Arad: Editura Multimedia Internațional, 2006. Necula, Petru; Ciobanu, Mihai. Dicționarul personalităților vasluiene, Vaslui: Editura Cutia Pandorei, 2001.
