(o evocare din perspectiv medical)
Stim c prin moartea martirilor Tara cstig pe vertical o transcendent, o demnitate, o aureol mntuitoare la Judecata Mare a istoriei, dar orizontala ei, orizontala noastr cea de toate zilele rmne pustiit, viata celor rmasi n veci pustiit. -Stefan Fay
Introducere. n istoria omenirii, rzboaiele au fost adevrate catastrofe umanitare, prin faptul c, intotdeauna, au cauzat cele mai crunte nenorociri, atat in plan personal, cat si in plan familial, comunitar sau national. Dincolo de confruntarea direct, care urmreste scoaterea din lupt a adversarului prin moartea sau rnirea lui grav, erau marile nenorociri care se asociau aproape constant: molimele devastatoare pentru armat si populatia civil, foametea, refugiul, tragedia celor din teritoriile ocupate, la care se adaug toate neajunsurile care decurg dintr-o stare de rzboimobilizare, rechizitii, economie de rzboi, legi speciale, nesigurant si pretentiile invingtorului. Toat aceast tragedie o va tri poporul roman in prima conflagratie mondial, in care, totusi, speranta reintregirii neamului prea mai aproape ca oricand. De regul, dup consumarea unui conflict armat sau a unui rzboi, indiferent de natura lui, posteritatea retine din aceast tragedie doar actele de bravur, de eroism si, desigur, victoria final, dar dramatismul momentului, cu spectrul mortii care bantuie permanent, lovind nprasnic, decisiv sau agonic, asupra celor care-si disput ‘gloria’ pe campul de lupt sunt repede date uitrii. Iat de ce, in cadrul conflictelor armate, ‘singurul rzboi care are legitimitate moral si istoric pentru o natiune este rzboiul de eliberare’, dup cum spunea si demonstra Paulescu in cartea sa ‘Sinagoga si Biserica fat cu pacificarea omenirii’. Pretentiile teritoriale, aroganta, superioritatea afisat ostentativ, pretentia aprrii unor principii nobile sau valori umane, cum ar fi progresul si civilizatia, democratia si drepturile fundamentale ale omului, libertatea neingrdit a individului si autonomia sunt tot atatea motive care doar aparent sunt invocate ca justificare a conflictului si agresiunii. n fapt, nu este vorba decat de interese economice, de avere si putere, de suprematie si dominatie ‘instincte sociale care au devenit patimi sau vicii’, dup cum le defineste acelasi mare ganditor, Paulescu, in scrierile sale. Or, contabilizarea si gestionarea de facto a suferintei si nenorocirilor pe care le aduc o stare de rzboi pentru o armat invingtoare sau invins, o tar cuceritoare sau cotropit, un popor glorios sau umilit, a fcut-o, o face si o va face intotdeauna serviciul sanitar al armatei si al statului aflat in stare de beligerant. Impactul si dramatismul situatiilor individuale sau colective este atat de mare, incat nici nu e de mirare c cei care opereaz in acest domeniu sunt cei mai afectati sub aspect psihologic, ajungand la adevrate stri de suferint psihic. Pentru c si confruntarea cu ‘gloria transeelor’ este cel mai adesea apocaliptic si las urme adanci in sufletul si inima celor pusi in situatia de a se confrunta cu suferinta extrem. Iat de ce corpul medico-sanitar a fost adesea victima depresiilor si tulburrilor psihice si, nu rareori, a fost etichetat ca defetist in raport cu rostul rzboiului, optimismul planurilor operative, care, oricat de inteligente ar fi fost, nu puteau s nu insemne suferint, sange si victime. n acest context, este relevant meditatia unui medic de pe frontul Primului Rzboi Mondial cruia, pur si simplu, i se prea absurd situatia in care se afla, aceea de a gestiona ororile transeelor. ‘Ce fac medicii in rzboiul acesta? Eram pusi s culegem roadele transeelor. S scoatem din trupurile sfartecate de grenade si obuze, din carnea amestecat cu taran si glodurile santurilor alt viat, bun pentru alte santuri. Am fcut s tac in noi rostul unei vieti intregi inchinate grijii de a pzi pe altii de boli si am ajutat la cel mai crunt mcel al atator mii de vieti tinere din care numai noi stim cate si cum au iesit’, medita cu durere doctorul Stefnescu Galati in ‘Amintiri din rzboi’ (Ed. Viata Romaneasc, 1921).
Armata romna si serviciul sanitar
Prin nalt Decret Domnesc, la data de 21 august 1862, se infiinteaz dou structuri importante in cadrul Ministerului de Rzboi al Principatelor Unite sub sceptrul domnitorului Alexandru Ioan Cuza: Corpul Ofiterilor Sanitari ai Armatei si Directia General a Serviciului Sanitar Roman, sub comanda generalului de divizie Carol Davila, ctitorul sistemului sanitar militar si civil din tara noastr, ctitor al invtmantului medical, al asociatiilor medicale si de cruce rosie, al presei medicale si stiintei medicale romanesti. n anul 1882, prin Decretul Regal 1125 din 15 aprilie, avea s se elaboreze si Legea de Organizare si Functionare a Serviciului Sanitar al Armatei, condus de o directie specializat din cadrul Marelui Stat Major al Armatei. Serviciul Sanitar al Armatei prea foarte bine pus la punct, avand la baz ideile generalului dr. Carol Davila si generalului de Corp de Armat dr. Stefan Corvin (originar din Vaslui, autor de manuale militare de specialitate in domeniul sanitar), care impuneau reguli stricte privind triajul trupelor, cantona mentul trupelor, igiena campului de lupt, structura ambulantier, evacuarea rnitilor, spitalele mobile, spitalele de evacuare, spitalele de zon interioar etc. Cu toate acestea, organizarea medico-sanitar din structura armatei si, mai ales, respectarea legislatiei sanitare erau tratate cu o anumit superficialitate, mai ales de corpul ofiterilor de comand, care, in bun msur, neglijau respectarea regulilor de sanitatie sau chiar le persiflau. Un exemplu trist si dureros al acestei atitudini a fost cel petrecut in cel de al II-lea Rzboi Balcanic, cand, cu toat vaccinarea antiholeric a savantului Ioan Cantacuzino, peste 14.000 de ostasi romani aflati pe teritoriul Bulgariei se imbolnvesc de holer (cu 1.089 de decese), ca urmare a contactului cu surse de infectie indigene si nerespectarea regulilor elementare de igien personal si colectiv. Se stia de pe atunci c starea de sntate a trupelor (ca de altfel a oricrei colectivitti umane) era si continu s rman conditionat deopotriv de conditiile de sanitatie individual si colectiv. Cum grosul trupelor era format, la acea vreme, din trani simpli, fr deprinderi igienice si cu o educatie precar, morbiditatea prin boli comune si epidemice, ca si mortalitatea de altfel, se gsea la nivele foarte ridicate. Un tablou sumbru al acestei situatii ni-l prezint o statistic efectuat pe intervalul septembrie 1914octombrie 1915, cand Romania era inc in stare de neutralitate. La 250.420 soldati si ofiteri, cat reprezentau efectivele Armatei Romane, se inregistreaz 457.000 de internri (fiecare soldat avea dou internri pe an), cu 954.666 zile de spitalizare, inre gistrandu-se o morbiditate de 440%0 si o mortalitate de 1,6%. Incidentele cele mai crescute ale morbidittii le inregistrau febra tifoid, cu 1,8%0 (mortalitate 16,6%), tuberculoza, cu 5,2%0, gripa 36,1%0, scabia 93%0, boli venerice 22,2%0. Cu toate adaptrile modelului initiat de Carol Davila si continuat de Stefan Corvin (autor de crti de initiere pentru medicii militari, pentru sanitari, brancardieri si ambulantieri), acestea nu reuseau s tin pasul cu progresele militare in domeniu din viitoarele tri beligerante, tri care erau si cele mai dezvoltate din Europa, mai ales in domeniul inzestrrilor militare. S-a adugat si faptul c entuziasmul unionist, generat de declaratia de rzboi impotriva Austroungariei, avea s contamineze si con ducerea armatei, care, in fata succeselor de inceput pe teritoriul transilvan, a pierdut din vedere activittile metodice de coordonare a actiunilor militare cu serviciile auxiliare, printre care si cu serviciul sanitar si rigorile acestuia. Repercusiunile aveau s se resimt curand, prin impactul asupra coerentei si sincronizrii operatiunilor militare. Astfel incat, chiar dac in zona operatiilor serviciul sanitar era asigurat de un medic de batalion, de structuri sanitare regi mentare (companii sanitare, brancardieri si ambulant care se detasau conform planului de lupt) si de structuri sanitare divizionare (spitale mobile si spitale de evacuare ctre zonele de interior), dup primele confruntri militare, ele s-au dovedit putin eficiente. Chiar si zona etapelor (pentru care exista un comandament general care fcea parte din cartierul general al armatei) care gestiona spitalele de etap si de interior, spitalele de contagiosi, spitalele veterinare, trenurile sanitare, infirmeriile de gar, depozitele de medicamente si materiale sanitare (in care corpul de armat era struc tura militar de referint), din primele confruntri s-a dovedit si ea a fi putin eficient fat de exigentele frontului si starea de fapt din Primul Rzboi Mondial. Deficientele cele mai mari se inregistrau ins la capitolul dotare material si incadrare cu medici. Asa de exemplu, ca dotare, se puteau asigura din resurse interne doar trgile, corturile, paturile, vata si fiolajele. n rest, totul depindea de aprovizionarea din exterior (medicamente, dezinfectante, reactivi, aparatur medical, instrumentar medical, materiale sanitare etc.), extrem de dificil, nesigur si costisitoare in timp de rzboi. Si numrul de medici era insuficient; desi a fost mobilizat toat suflarea medical, inclusiv rezidentii si studentii in medicin, armata era deservit doar de 1.929 medici, dintrun necesar de 4.000. Desi Regatul Roman intr in rzboi dup doi ani de neutralitate, interval in care, teoretic, ar fi putut s-si modernizeze armata si indeosebi serviciul sanitar, mai ales c tehnica de lupt modern (aviatie, tancuri, tehnic de lupt, gaze toxice) ridicau noi exigente si cereau msuri adecvate, serviciul sanitar avea s fie tot la nivelul anului 1913. Cu alte cuvinte, din campania din Bulgaria, conducerea armatei nu a tras invtmintele cuvenite, cel putin in privinta Serviciului Sanitar. O imagine evocatoare a inceputului de rzboi ne-o ofer generalul Constantin Argetoianu in amintirile sale: ‘un talmes balmes de ambulante vechi si noi, de furgonete, de crute rechizitionate, de automobile hodorogite, de cuptoare si buctrii de campanie amestecate unele cu altele in voia Domnului. O forfoteal de ofiteri, gradati si civili zbierand si injurandu-se intre ei ierarhic, blestemand cu totii organizarea, incurcand si mai ru, parc inadins, ceea ce fusese atat de bine incurcat in zilele precedente’. – continuare in numrul viitor
Valeriu Lupu – doctor n stiinte medicale
Bibliografie:
1. Antoniu, Ioan N. – Organizarea si functionarea serviciului sanitar militar, Tipografia Marelui Stat Major, 1922; 2. Argetoianu, C. – Pentru cei de maine, amintiri din vremurile celor de ieri, vol. III, Buc. 1992; 3. Cantacuzino, Ioan – Lepidemie de typhus exantematique en Roumain pendant la derniere Guerre, Societe de pathologie exotique, Paris, 1920; 4. Drang nach Osten – German History, Enciclopedia Britanic, 1998; 5. Dumitriu, Petru – Cronica de familie, Ed. ESPLA, Buc. 1956; 6. Giurc, Ion – Generalul Henri Mathias Berthelot – 150 de ani de la nastere, Gandirea Militar Roman, nr. 6/2011; 7. Iorga, Nicolae – De ce ne omoar copiii, Neamul Romanesc, 22 sept. 1916; 8. Kiritescu, Constantin – Istoria Rzboiului pentru intregirea Neamului, 1916-1919, Ed. Stiintific si Enciclopedic, Buc. 1989; 9. Lupu, Valeriu – Nicolae C. Paulescu – intre stiinta vietii si metafizica existentei, Ed. TipoMoldova, 2016; 10. Natham, Ernest – Un destin ciudat, J. Breckenridge Bayne, un american pe frontul Romanesc 1916-1919, Ed. Vremea, Buc. 2016; 11. Paulescu, Nicolae C. – Sinagoga si Biserica, fat cu pacificarea omenirii, Tipografia Steaua Bucuresti, vol I, 1923; 12. Regina Maria – Povestea vietii mele, vol. III, Ed. Moldova, Iasi, 1991; 13. Rosetti, Radu – Mrturisiri (1914- 1919), Ed. Modelom, Buc. 1997; 14. Stoica, Leontin – Serviciul Sanitar al Armatei Romane 1914-1919, Tez Doctorat, Chisinu, 2012; 15. Stefnescu, Galati I. – Amintiri din rzboi, Ed. Vatra Romaneasc, 1922.
