Fiind acum, pe undeva, pe dincolo, cu linistea, cu pajistea sa de Ceruri, omul de cultur CRISTIAN PANTEA – incremenit pe crestetul inalt al sufletului su – ascult si acum adierea vantului ce-i cant trupului eterna sa elegie. Noi, ins – cei care ne-am simtit onorati de cunoasterea cu acest mare artist al Vasluiului – rmanem aici, pe undeva, incercand s ne ridicm tristetile in cer, atunci cand ne amintim cu amrciune cum vuietul pgan i-a tulburat brusc Sculptorului ceasul su mret de rugciune, cu suieratul su ptrunztor, iar acel uliu neprihnit, ca o sgeat neagr si iute, i-a spintecat vzduhurile inimii cu croncnitul su ascutit si flmand. Atunci am simtit c adevratul sens al durerii disparitiei unui om drag e o plcut nostalgie a orizonturilor ce ne devoreaz fiinta! Doar asa vom spera c vom putea s ne eliberm singurtatea de pe marea de sange a sufletului nostru! Ne vom purta mereu gandul spre Sculptor, il vom cuta mereu, desi stim c nu il vom gsi decat tot in noi! Astfel, cu mare efort sufletesc, deschidem firul amintirilor toti cei care l-am cunoscut pe omul CRISTIAN PANTEA si ne npdeste imaginea unui mare iubitor de art adevrat! Din nefericire, geamtul inimii sale deja zdruncinate i-a sframat existenta si, astfel, am inceput cu totii s ne simtim desfrunziti in interiorul sufletului nostru. Rscolind impreun toate amintirile noastre despre cel ce a slujit cu sfintenie Muzeul Judetean ‘Stefan cel Mare’ Vaslui aproape 40 de ani, am sesizat c acest pasionat iubitor de istorie vasluian a scos din uitare valori morale nebnuite la oamenii din jur, a format caractere puternice, iar prin fermitatea si profesionalismul faptelor sale, le-a inchegat destine! Asadar, vorbim despre un om care a avut devotiunea de a fi reazm al realizrii semenilor in viat! CRISTIAN PANTEA avea acel farmec uman si profesional in fata cruia nu puteai decat s- ti ridici plria. Intelectual aparte si de o ironie fin, plcut, Sculptorul de dincoace avea intuitia valorii si bogtia intelepciunii distinse. Numai cei incapabili nu-i puteau deslusi eleganta spiritului! El se druia cu nesat vietii urbei VASLUIULUI, se druia nou, tuturor, intrindu-ne cu fibrele sufletului su – prin acele desvarsite creatii ale sale. Ne-a dat atat de mult, iar noi i-am multumit atat de putin! Prea repede ne-a lsat mai sraci cu o zi si mai bogati cu o eternitate: ziua o rtcim noi, dar eternitatea deja ii apartine! Pentru a-l intelege si mai bine pe acest’suflet rebel’, trebuie spus inc dintr-un inceput faptul c CRISTIAN PANTEA a muncit asiduu pentru a pune bazele Muzeului Judetean Vaslui, alturi de Constantin si Rica Popescu, Ioan Mancas, Nelu Bauman si multi altii. CRISTIAN PANTEA a venit inspre art dintr-un mediu profund intelectualizat, cum era cel al vechilor membri ai Academiei barldene, in care poezia, muzica, arta si stiinta stteau impreun la ceas de tain. De aici a pornit si sensibilitatea artistului pentru frumos, valoare si exigent, in paralel cu o stimulare accentuat a afectelor. Tocmai de aceea, intelegerea acestui misterios ‘univers sculptural PANTEA’ nu trebuie s vin doar din studierea atent a modalittilor de redare, ci si din iubirea celui de lang tine si din educatia cultural proprie. La CRISTIAN PANTEA e vorba de o creatie plastic care cere dialogul cu noi, tocmai pentru a ni se confesa si a-si dezvlui misterele conceperii sale sub forma unui topos plastic al propriilor triri. Dinspre talentul de restaurator al obiectelor de patrimoniu muzeal a venit si voluptatea artistului CRISTIAN PANTEA pentru sculptur. Extrem de rafinat in ceea ce a fcut, el a rmas dincoace vesnicul nostru coleg dintr-o institutie cultural frumoas, in care fiecare parc ne regseam locul mult mai usor decat astzi. Frumoasele amintiri despre CRISTIAN PANTEA starnesc in noi mirabilul, producand surpriza din arta sa sculptural. Personalittile istorice si culturale surprinse sculptural sub ocheada sufletului su -ALEXANDRU CEL BUN,STEFAN CEL MARE, Al. I. CUZA, CONSTANTIN PREZAN, MIHAI EMINESCU, MIHAIL SADOVEANU, VENIAMIN COSTACHE, V. I. POPA, VALENTIN CIUC, VAN GOGH – rman nemuritoare in amintirea noastr si iau fost artistului un fel de cluze ale propriul destin, dincolo de faptul c aceste sculpturi ne dezvluie un romantism delicat’ al autorului, dar si o form de subzistent a misterului. Personajele din sculpturile acestui artist au acel zambet diafanic al unei maturitti implinite si chiar al unei umanitti exersate. n fond, acesti oameni ‘ciopliti in nemurirea artei’ au fost parc trecuti de autor prin scrijelitul profund al inimii sale. E vorba, asadar, de o cosa mentale profund si manifest, dar si de o elegant si de o sensibilitate a rezonantei sale sufletesti. De altfel, pendularea lui CRISTIAN PANTEA intre Barlad si Vaslui i-a relevat o anumit complenitudine a vanittii umane si l-a determinat s simt mereu acel complicat joc al retririi vremurilor de altdat. Fr a trda maniera clasic de abordare a sculpturii, CRISTIAN PANTEA avea o anumit expresivitate in discursul su plastic, reusind chiar s introduc noi dimensiuni spirituale ale transcendentei umane. De aceea, nu trebuie s ne mire faptul c sculpturile sale de personalitti marcante ale spatiului nostru cultural au crescut din florilegiile unei inimi melancolice si au vestit mesajul suraztor al intruprii, in timp ce chipurile’ artistului care se zresc din creatia sa se adap si acum de la suflul candid al purittii sale. Tocmai de aceea, caracterul romantic al operei sale se observ, iar autorul a dorit nu numai s abordeze ceva anume, ci chiar s redescopere in opera sa plastic propriul Eu translucid. Imaginile artistice create de el au meritul c implinesc cuvantul cu imaginea, chiar dac sufletul artistului va rmane un permanent labirint’ pe care alti plasticieni si l-ar dori ca pe o provocare. n fine, avem certitudinea c sculpturile reprezentative ale lui CRISTI PANTEA vor creste mereu dintr-un cultivat vlstar al sacralittii lor, poate pentru a se opri ireversibil in fantele luminii mesajului su revelator in art. Astzi, sub fiecare gean a noastr e o lacrim in plus. Totul e cioburi in noi, cci pentru CRISTIAN PANTEA timpul s-a topit. Provinciile trupului su s-au revoltat si ni l-au stins intr-un ocean de amrciune. Bunul nostru prieten a ajuns la portile Raiului cu o caleasc din care nu mai poate cobori, sculptand dincolo pentru Dumnezeu! Cu toate acestea, ne apartine mai mult acum decat altdat, cci lipsa sa ne duce cu gandul la dorul de a vorbi cu el! Dup ce a asteptat lucid ‘intalnirea cu vesnicia’, imbrcat intr-o superb ‘cmas de eternitate’, el s-a indreptat semet spre lumina fr de sfarsit si suntem ai lui pentru c noi toti suntem altfel de cand l-am avut printre noi.
DUMNEZEU S-L ODIHNEASC N PACE!
* Dr. Laurentiu Chiriac
* Prof. univ. dr. Anton Admut










