n noua situatie creat, la Rzoare, prin sosirea rezervelor este realizat, la cota 100, un contra-atac romanesc care-i inflcreaz pe ostasii nostri. Pentru moment, germanii se retrag si, in valtoarea atacului nostru, se remarc in mod deosebit sergentul Iliescu Ignat, care captureaz patru mitraliere si face prizonieri pe toti servantii, impreun cu ofiterul comandant. Fapta sa eroic a fost consemnat de Constantin Kiritescu, iar personalitatea sa este evocat si in lucrarea ‘Omagiu eroilor judetului Vaslui’, de Constantin Chiper, Nicolaie Mihai, Mircea Fitcal. Citm din aceast lucrare: ‘ncercand s stavileasc inaintarea trupelor germane ctre cota 100, aprat de compania de mitraliori, sergentul Ignat Iliescu a raportat mai tarziu aceast situatie dramatic: ‘Rzbiti de atacul nostru, nemtii au intors spatele, cutandu- si scparea prin fug. n urma lor rmaneau trupuri insangerate, in care viata se stingea incetul cu incetul. Cei rniti strigau dup ajutor, in limba lor, dar prin forta imprejurrilor eram siliti s continum inaintarea pentru a nu da timp vrjmasului s se reculeag si s ne atace din nou, tocmai acum cand aveam izbanda aproape’. Faptele de arme ale sergentului Ignat Iliescu, originar din Grumezoaia, judetul Vaslui, au fost apreciate de comandantul su de divizie si, la propunerea acestuia, a fost inaintat la gradul de sublocotenent si decorat cu Ordinul militar ‘Coroana Romaniei’. Sosesc, ins, noi si noi trupe germane. Luptele ajung la o nemaintalnit intensitate, trei companii romanesti incearc s tin piept valurilor din ce in ce mai numeroase de germani, luptand corp la corp cu baioneta si patul pustii. Dusmanii sunt dornici s foloseasc la maximum superioritatea numeric si s creeze sprturi in frontul romanesc, urmrind incercuirea unor unitti militare mai mici. Divizia a 10-a romanesc (in frunte cu Regimentul 47) se opune cu darzenie unor divizii germane si austriece. Un moment deosebit de grav este cel in care Regimentul 47 pierde legtura cu celelalte unitti si este amenintat de invluire. Reuseste, ins, s rman pe pozitie, s-si protejeze flancurile, pan cand un bombardament de artilerie romanesc stvileste atacurile inamicului si pan cand ii vin in ajutor rezervele Diviziei a 13-a. Nici situatia general a acestei divizii nu era, ins, prea bun, deoarece presiunea inamic dusese la pierderea liniei intai de aprare si erau amenintate chiar pozitiile artileriei. Dar, in momentul cel mai critic, romanii au curajul unui contra-atac la care germanii si austrieci nu se asteptaser. Sunt aruncate in lupt toate fortele noastre si, cu tot barajul de foc al inamicului, asaltul romanesc nu se opreste. Avantul romanilor reuseste s-i insufleteasc si pe artileristii rusi care, de data aceasta, ne sustin in mod eficient. Dar nu toate sectoarele frontului erau in aceeasi situatie. n partea de nord-est a pdurii Rzoare, germanii au un moment in care se cred aproape de victorie, dar, spre uimirea lor, romanii isi revin. Initiativa ne apartine de acum intru totul, retragerea trupelor germane se face in dezordine, soldatii isi arunc armele, incercand s se salveze prin fug. Comandantul Diviziei a 13-a caut s valorifice cat mai mult victoria realizat prin acest contra-atac. Cu aprobarea coman damentului corpului de armat, se realizeaz o concentrare de forte care sustin o inaintare permanent a fortelor noastre. Deja, 400 de soldati si ofiteri inamici devin prizonierii nostri. Germanii sunt convinsi c se afl in pragul unei catastrofe: ‘O panic nebun cuprinde acum randurile demoralizate ale dusmanului. O parte din artilerie inham caii si fuge de pe pozitie. La Focsani e o debandad general. Comandamentul impacheteaz si se pregteste de plecare. Comandantul inchisorii pred ofiterului roman, cel mai inalt in grad dintre prizonierii si, comanda asupra grzii germane si a prizonierilor romani, anuntandu-l c germanii evacueaz orasul. Pe strzi, rnitii culcati de-a lungul trotuarelor se plang si strig s fie ridicati mai repede, c vin romanii si-i omoar.’ (Kiritescu, op. cit., II, p. 130). Situatia cerea, ins, pentru romani luarea unei hotrari decisive. Se punea problema unei ofensive generale, a exploatrii la maximum a victoriei, dar, din pcate, s-a renuntat la aceasta deoarece lipseau rezervele necesare, iar unittile Diviziei a 13-a, ce se dovedise atat de valoroas, erau epuizate si decimate. n schimb, germanii aveau rezerve noi, odihni te, la nivel de divizie. O confruntare sange roas are loc la marginea Mrsestilor, unde germanii incearc s recastige teren, fr a avea rezultatul scondat. Au czut 114 ofiteri si 4.800 de soldati din partea noastr, dar numrul soldatilor dusmani doborati era mult mai mare, la care se adugau si 700 de prizonieri capturati de ai nostri. Comandantii germani recunosc infrangerea si precizeaz: ‘Pentru c o punere in ordine a unittilor si un repaus al trupei se artar absolut necesare si pentru c, in urma luptelor grele, efectivul infanteriei sczuse, o continuare a ofensivei nu mai pru de consiliat, si, in consecint, se ordon, deocamdat, s se pstreze si s se fortifice pozitiunile cucerite.’ Victoria romaneasc a insemnat, totodat, declinul absolut pentru maresalul Machensen, pan atunci obisnuit numai cu victorii. Respingerile atacurilor inamice asupra localittii Mrsesti au avut un mare ecou nu numai in Romania, ci si pe plan international, Mrsestii devenind un simbol al vitejiei si eroismului romanesc, recunoscut atat de dusmani, dar in primul rand de aliati: ‘n anul 1920, orasul a fost decorat cu ‘crucea de rzboi’ de presedintele Frantei, Paul Deschanel. n decretul citit de ctre maresalul Joffre, invingtorul de la Marna (cum il numesc francezii), se spunea: ‘Orasului Mrsesti, nobila localiate, martor a zilelor de grea cumpn si a luptelor glorioase din 1917, in momentul cand armata roman, luptand impotriva trupelor germane superioare ca numr, printr-o rezistent indarjit, a oprit o ofensiv care, dup speranta inamicului, trebuia s fie hotratoare si a silit pe dusman s renunte la lupt, dup pierderi grele.’ (Ion Cupsa, ‘Armata roman in campaniile din anii 1916-1917’, p. 248). Btlia de la Mrsesti rmane cel mai important eveniment al primului rzboi mondial pentru romani prin durata sa in timp, prin proportiile si intensitatea sa. Ea a fost si o ilustrare a nivelului superior la care ajunsese pregtirea de lupt si experienta militarilor romani, atat la cei din comandament, cat si la simplii soldati. Marea desfsurare de trupe inamice nu l-a ajutat pe inamic s-si realizeze telurile extrem de ambitioase: cucerirea Moldovei, desfiintarea statului roman, ocuparea Odesei etc., avand ca finalizare iesirea din rzboi a Romaniei si a Rusiei. Dac romanii si-au anuntat pierderile care, avand in vedere ansamblul tuturor actiunilor militare pe toat perioada de desfsurare a campaniei, s-au ridicat la 450 de ofiteri si 21.000 de soldati morti, rniti si dispruti, pierderile rusilor nu se cunosc, iar germanii au ascuns pierderile lor. Dup cum am mai spus, ecoul international a fost cu totul deosebit. Dac Machensen a pstrat tcerea asupra infrangerii sale, generalul von Morgen consemneaz in memoriile lui: ‘Rezistenta dusmanului, in special a romanului, a fost neobisnuit de darz si s-a manifestat prin 61 de contra-atacuri in decursuri celor 14 zile de lupt. Ele au condus mai ales la lupta cu baioneta. Acestea au pricinuit germanilor pierderi considerabile, pe cand atacurile asupra pozitiilor puternic fortificate… au costat mai putine victime. Luptele din august ne-au adus, fie drept, un succes local, dar nu unul hotrator; ele au dovedit c romanii deveniser un adversar respectabil. Dup ce fcuser o pregtire de 6 luni inapoia frontului sub conducerea francez, ei se bteau mai bine, erau condusi cu mai mult dibcie si, in special, artileria si infanteria cooperau mai concordant decat la inceputul campaniei.’ (apud Kiritescu, op. cit., II, p. 134) Si in alte scrieri germane apar aprecieri asemntoare, subliniinduse, mai ales, capacitatea romanilor de a lupta cu energie uimitoare in luptele corp la corp. S nu uitm dou episoade eroice iesite, undeva, din comun: jertfa Ecaterinei Teodoroiu si a Mriuchei Zaharia, fetita de 12 ani care a murit ca observator de artilerie. Cu totul intristtor este faptul c se intentioneaz, de ctre responsabili din Ministerul invtmantului, luarea unei incalificabile decizii de eliminare din ma nua lele scolare a randurilor despre Mriucha Zaharia. La sfarsitul btliei, generalul Eremia Grigorescu d un infl crat ordin de zi adresat eroicilor lupttori: ‘Prin rezistenta ce ati opus cu piepturile voastre la Mrsesti si Muncelu, ati fcut s se intunece visurile de cucerire usoar a prtii ce ne-a mai rmas din scumpa noastr tar. Ati fcut s reinvie in mintea tuturor amintirea glorioas a faptelor strbunilor nostri. Fiti gata s artati liftelor slbatice c romanul nu are de dat din pmantul scump al trii decat locul de mormant. Din sangele vostru se va ridica, curat si mret, o tar romaneasc a tuturor romanilor.’ (apud Ion Cupsa, pp. 253-254). Foarte probabil cei care au hotrat in zilele noastre s vand pmantul romanesc la strini nu stiu nimic despre generalul Eremia Grigorescu si nici despre istoria romanilor. Constantin Kiritescu incheie, ast fel, capitolul atat de extins despre btlia de la Mrsesti: ‘Pentru noi, roma nii care am furit victoria cu priceperea coman dantilor, cu vitejia si sangele imbel sugat vrsat al trupelor, Mrsesti vor rmane pagina cea mai reusit a marelui nostru rzboi national. Dup desfsurarea tragic a campaniei din 1916, dup perioada de lupt incordat, de asteptare plin de neliniste si sperante din iarna si primvara lui 1917, Mrsestii au venit, dup Mrsti, ca s fac dovada c vigoarea sufletului romanesc nu se alterase. Si aceast dovad era necesar pentru noi insine, si pentru dusmani, si pentru prieteni, cci drapelul marilor revendicri nationale, pe care-l des f surasem in august 1916, nu trebuia s umbreasc un popor care-si cerseste drepturile, ca pret al suferintelor si al umilintelor ce poate s indure, ci o natiune viguroas care-si arunc cu putere sabia pe platanul victoriei si-l face s se aplece. Cu Mrsti si Mrsesti luam, iarasi, loc cu fruntea sus, in randul prietenilor si aliatilor nostri.’ (op. cit., II, p. 134)
Dan Ravaru
