Armata I fusese planificat pentru btlia de la Nmoloasa inainte de a ajunge pe pozitii. Ea s-a instalat in zona de atac dup un mars executat incepand din nordul Moldovei. Avand in vedere raportul de forte in zon, impotriv fiind patru divizii germane si una bulgar, succesul prea asigurat. Si atacul a fost fixat pentru data de 22 iulie. Problemele obisnuite erau legate de starea revolutionar a rusilor, crora li se citeste un ordin de zi al comandantului Brusilo, ordin in care apreau justificri ale rzboiului amestecate cu promisiuni de pace, deci avea un caracter ambiguu. Pregtirea de artilerie este foarte bine realizat, ai nostrii devin invingtori in dialogul cu artileria inamic. Sunt realizate primele obiective, efectele tragerilor sunt vizibile si creaz o stare de entuziasm in randul ostasilor nostri. Toti sunt pregtiti pentru asalt in ziua de 25 iulie, cand Guvernul provizoriu care se afla la conducerea Rusiei d ordin de oprire a actiunilor ofensive. De aceea, comandantul suprem roman este nevoit s dea un ordin care incepea astfel: Cu tot succesul obtinut (era vorba de succesul obtinut de Armata a II-a in ofensiva de la Mrsti), continuarea operatiilor pe frontul nostru nu mai este posibil din cauza situatiunii generale pe frontul oriental’. Defectiunea rus a venit intr-un moment de mare entuziasm, cand romanii aveau un moral deosebit de inalt, iar victoria de la Mrsti le dduse mari sperante. n aceast atmosfer, convingerea germanilor c vor avea o mare victorie sporeste necontenit. Cele dou armate romane erau articulate cu armatele ruse si, de aceea, marile infrangeri pe care le-au suferit acestea in Galitia au avut efect negativ si asupra lor. Acolo, frontul rusesc fusese rupt, dar mai mult decat infrangerea propriu-zis, ideea unui dezastru s-a conturat deoarece spiritul revolutionar dusese la descompunerea unittilor militare. Austroungarii castigaser foarte usor victoriile si- si continuau marsul victorios sub conducerea celor mai inalti demnitari de la Viena. Generalul Cornilov reuseste, totusi, s mai atenueze ceva din efectul infrangerilor si s organizeze o rezistent temporar in fata Moldovei si a Basarabiei. Pentru marele stat major german, condus cu pricepere de Ludendorff, probema principal la frontul de rsrit devine cucerirea Moldovei si a Basarabiei, apoi ocupara Odesei, ceea ce putea duce la scoaterea din rzboi a Rusiei si Romaniei, ceea ce ar fi permis Germaniei s transfere pe frontul de apus trupele de aici. Era foarte important acest scop, deoarece pe frontul apusean deja apruser primele elemente ale americanilor intrati, si ei, in rzboi. Mackensen ar fi trebuit ca, prin un atac in zona Siretului si prin continuarea inaintrii, s scoat Romania din rzboi, eventual s desfiinteze statul roman. Planul initial consta intr-un atac realizat in zona Nmoloasa, dar evenimentele de la Mrsti au dus la schimbarea acestuia. Trupele romane si ruse sunt organizate pe noi pozitii, deoarece situatia din Galitia putea s favorizeze un atac german din nord, care s invluiasc frontul roman. Armata a II-a, impreun cu cea a IX-a rus, este stabilit in zona Oituzului. Schimbri mare se fac si in partea de sud, pe Siret si in zona Putnei. Din Armata I roman rmane pe frontul Siretului numai Divizia a 2-a; celelalte divizii vor fi pozitionate, pentru moment, intre Movileni si Cosmesti. Pe cand comandamentul ruso-roman efectua aceste manevre, cel german pregtea marea ofensiv. Ludendorff preconiza dou mari manevre de inconjurare a trupelor inamice. Mackensen urma s atace cu Armata a IX-a german in partea de apus a Siretului, s inainteze spre nord, pe malul drept al acestuia, pan la Adjud. Astfel, era intors frontul Armatei a IV-a rus, impins in spatele Armatei a II-a roman, aflat intr-o pozitie periculoas datorit inaintrii realizate dup lupta de la Mrsti. Generalul Rohr, cu Armata I austro-ungar urma, asa cum am vzut, s rup aprarea de la Oituz, s inainteze pe valea Trotusului pan la Adjud, unde s intalneasc trupele lui Mackensen. Astfel, Armata a II-a roman si cea a IV-a rus ar fi fost incercuite, obligate s se predea sau s se retrag in cea mai mare dezordine. n felul acesta, Moldova ar fi rmas fr aprare. Pe Siret, ins, atacul lui Mackensen va duce la celebra btlie de la Mrsesti, iar trupele lui Rohr vor fi oprite in a 3-a btlie de la Oituz. De soarta acestor lupte atarnau, practic, soarta rzboiului si viitorul trii. Pe 3 august, Armata a II-a german primeste ordin s inainteze pe Putna si Susita. Apar, ins, divergente intre comandanti germani aflati pe linia frontului si comandamentul lor de la Marele Cartier German. Se dorea crearea unui cap de pod peste Siret in regiunea Tecuci, ca punct de sprijin pentru atacul principal descris mai sus. Germanii considerau c in zona Mrsesti vor gsi mai mult trupe rusesti, pe care stiau c le pot invinge cu usurint. Numai c avuseser loc unele schimbri, neprevzute de inamic. Nemtii erau bucurosi de aparitia unor fenomene cel putin ciudate, in sensul c, datorit dezorganizrii, cateva unitti rusesti trgeau unele asupra altora. Se incheiase, chiar, o conventie intre infanteristii rusi si germani, urmand ca acestia s semnaleze inamicului activittile artileriei, care dintre trupele rusesti isi pstraser, oarecum, disciplina si ordinea. Grupul lui Mackensen era constituit din Armata a IX-a, grupul Ramnic si grupul Dunrii, intrite cu trupe turcesti. Mackensen dispunea, de asemenea, de foarte multe trupe de rezerv, aflate imediat in spatele liniei de front, intre care si trupe de elit alpine. S mai adugm si marea putere de foc a unittilor sale, respectiv 1135 mitraliere si 865 de tunuri. S-a pstrat obiectivul unui cap de pod la Tecuci, urmand ca, avand sprijinul trupelor turco-bulgaro-germane din Dobrogea, s se inainteze pan pe valea Prutului. Armata I roman se afla pe stanga Siretului, intre Liesti si Biliesti. Ca rezerv se afla Divizia a 2-a de Cavalerie, cu cavaleristii desclecati luptand ca infanteristi. n linia intai se gseau 7 divizii inamice in fata a 3 divizii rusesti, care au fost inlocuite cu repeziciune, dat fiind slbiciunea lor, de trupe romanesti. S-a ajuns la situatia ciudat ca germanii s inceap luptele impotriva rusilor, dar s le continue imediat impotriva romanilor. Avand in vedere situatia de pe front, in primul rand slbiciunea rusilor, germanii erau foarte siguri de victorie, de aceea Mackensen, plecand de la Bucuresti, a spus pe peronul Grii de Nord celor care il insoteau: ‘La revedere, peste dou sptmani, in Iasi’. Si, timp de dou sptmani, cei care credeau in el credeau c se vor reintalni, intr-adevr, la Iasi. Conducerea militar roman era, si ea, ingrijorat, a avut loc o intalnire a membrilor guvernului cu generalii Prezan, Averescu si Scerbacebv, unde s-a discutat eventualitatea evacurii guvernului si armatei in sudul Rusiei. S-a renuntat, ins, la aceast idee, avand in vedere capacitatea de lupt a romanilor, moralul acestora. Amintirea acelui moment s-a pstrat aproape integral in folclorul romanesc. n 1975 inc circulau prin satele judetului Vaslui cantece despre lupta de la Mrsesti – in satul Rusi din comuna Puiesti, informatoarea de folclor Obreja Soita inc mai canta despre aceast btlie:
‘Foaie verde meri domnesti,
Lupte ca la Mrsesti
Pmantul n-a mai vzut.
Nemtii au recunoscut
C-asa iad de foc si fum
N-a fost chiar nici la Verdun.
Plangea soarele pe cer
Cum potopul cel de fier
Crunt loveste-n firul vietii.
Mureau nemtii.
Pier bietii Romaniei mult iubite
Si in veci nebiruite.
Dar vin nemtii, vin turbati,
De trei zile nemancati.
Mackensen cel ingamfat
I-a oprit de n-au mancat.
El le zice: ‘Dac vreti
Hran mult s aveti,
Bateti romanii indat,
Cuceriti Moldova toat,
C acolo v asteapt
Magazii pline, ptule
De grau si de ppusoi,
Cirezi mari si porci si oi,
Pivnite pline cu vin.
Veti pti voi putin chin
Prin a gloantelor ploi,
Dar ferice fi va de voi.
Dac veti bate romanii acum,
N-am s v uit nicidecum,
Chiar in toat viata mea’.
Nemtii, auzind asa,
Zboar, tip, alearg, pier
Zboar-n ploaie de otel.
De viseaz un purcel,
Gras ca ei, pus in frigare,
Mai viseaz o oal mare,
Cu vin negru de la Iasi,
Se grbesc in a lor pasi.
Asa de nprasnic vin,
Parc-s unsi cu terpentin,
Dar in cateva secunde
Le-a pierit pofta de tot,
De pe la spate romanii
Le strpung acu plmanii
Cu-ndrtnice baionete,
Altii fug in urma lor
Pe la pusti, mitraliere,
De le suge viata lor.
Mackensen le ordon
S se bat furiosi
Pan vor fi victoriosi,
El le zice: ‘Un glonte rece
Cine peste ordin trece!’
Dar atuncia si romanii
Azvarl bluze, azvarl csti,
Azvarl haine, azvarl msti,
n izman si cmas,
Ca furtun urias,
n dusmani se npustesc
Ca blstm dumnezeiesc.
Fiecare-si grieste
C de acum nu mai voieste
n Moldova a fi stpan.
Dup patru sptmani
De lupt grea
Mackensen, invins, scria:
‘nltate imprate,
Prin lupte nenumrate
Ce mereu am inotat
Cu valahul blestemat,
S-au dus toti ostasii mei.
S nu crezi c-mi este fric.
Moldova-i srac, mic,
Nu face cat bravii nostri.
Pan cand luptm ca prostii?
Hotrare idioat,
mprate, s nu iei,
C pierdem armata toat.
Astept ordin, f ce vrei.’
Dup cum vedem, desi este vorba de evenimente foarte grave, romanii si-au pstrat, ca intotdeauna, simtul umorului.
Dan Ravaru
