ntre primele dou btlii de la Oituz si cea de a treia, de cea mai mare important, s-au scurs peste nou luni. ntre timp, situatia general a trii si situatia armatei se schimbaser foarte mult. Trupele romane care s-au retras din teatrul de operatii din Oltenia erau epuizate din cauza rezistentei opuse, avuseser pierderi mari si trebuiau reorganizate. Generalul Averescu, viitorul maresal, reusise s-si pstreze diviziile care constituiau Armata a 2-a in bun stare, acoperind o bun parte a frontului din regiunea Vrancei, impreun cu indoielnicile unitti militare rusesti in care nu puteai s ai deplin incredere, mai ales dup izbucnirea primei revolutii, cea din februarie. Desi guvernul Kerenski se angajase s continue efortul de lupt impotriva Puterilor Centrale, s-si respecte integral obligatiile fat de Antanta, in randurile soldatilor rusi se propaga tot mai mult defetismul, ideea de a se intoarce in tar. Celelalte formatiuni militare romanesti din afara Armatei a 2-a suferiser pierderi foarte mari, practic erau pe deplin dezorganizate, si au fost scoase de pe frontul de lupt si asezate in diferite localitti din centrul si nordul Moldovei, pentru refacere. Nenorocirile din toamna anului 1916 s-au tinut lant, oamenii s-au retras de multe ori in dezordine, nu-si mai gseau unittile unde erau doborati de foame, de frig, iar tifosul incepu s fac ravagii. Si totusi, din punct de vedere moral, retragerea a fost un castig, iar starea de spirit a militarilor a fost la inltime, asa c reorganizarea armatei s-a desfsurat sub bune auspicii. S-a trecut, mai intai, la selectionarea diferitelor formatii militare, pstrandu-se cele care au dovedit calitti superioare, si au fost incadrate in 15 divizii de infanterie si 2 de cavalerie, fiecare divizie avand efectivele improsptate si mult mai eficiente. Diviziile au fost grupate in corpuri de armat, I, III si V in armata I-a, iar corpurile II si IV in armata a II-a. Reorganizarea a mers si mai jos, la nivel de regimente, batalioane, companii si baterii de artilerie. Foarte important a fost ajutorul primit de la francezi. El a constat, mai intai, in armamentul modern primit. Astfel: ‘Am primit din Franta un numr de 297 guri de foc, tunuri cu tragere repede pe camp, 92 de tunuri lungi si scurte de 120 mm, 20 de obuziere grele si 130 de mortiere de transee, de 58 mm. Tot acest material comandat de noi inainte de mobilizare era excelent, superior celorlalte tunuri in ce priveste calittile stilistice.’ (Chiritescu II, p. 16). Tot din Franta am primit mai multe avioane, organizandu-se mai multe escadrile. Pilotii si observatorii de pe aparatele de zbor erau atat romani, cat si francezi. Foarte important, ins, a fost prezenta misiunii militare franceze. Misiunea incepuse mai devreme, dar a fost completat, mrit mult mai mult dup retragerea in Moldova. Ea cuprindea 277 de ofiteri, 37 de piloti si observatori, 88 de medici, plus alte grade inferioare, dar cu specializri recunoscute, ale cror calitti s-au dovedit pe deplin pe parcurs. Dar mai important decat orice a fost moralul din ce in ce mai inlttor al militarilor romani. Un general rus recunoaste: ‘n schimb, printre regimentele romane care se pregteau pentru atac in acelasi timp cu ale noastre, lucrurile mergeau cu totul altfel.’ (se referea la dezordinea soldatilor rusi). Un mret elan rzboinic insufletea armata reinviat si consolidat; ofiteri si soldati asteptau cu nerbdare btlia, spre a se rzbuna de esecurile neintrerupte din 1916 si spre a elibera teritoriul cotropit. Constantin Chiritescu foloseste termenul, pentru militarul roman, de ‘soldat al revansei’. Acesta participa din toat inima la activittile de refacere ale armatei, era disciplinat, asimila noile metode de lupt datorit inteligentei sale naturale. Dorul de acas (familiile celor mai multi fiind dincolo de linia frontului) ii insufletea in lupt, alturi de patriotismul lor instinctiv. Din soldatul umilit, resemnat in retragere, se transformase intr-un lupttor mult mai constient si mai convins de necesitatea luptei pentru eliberarea teritoriului ocupat de dusmani. Un element de mare important in aceast perioad a constat in reformele anuntate: ‘Cele dou mari reforme, pentru a cror realizare venise la carma trii guvernul Brtianu in 1914, trebuiau infptuite. n primvara anului 1917, regele a anuntat, printr-o cuvantare anuntat ostasilor, c pmantul pe care s-au luptat li se va da lor si li se va asigura si o participare larg la treburile statului. Si, intr-adevr, camerele de revizuire a Constitutiei au votat in iunie, dup importante discutii, cele dou mari reforme: reforma agrar si votul universal.’ (Chiritescu II, p. 28) Am incercat, in randurile de mai sus, s schitm situatia general militar inaintea celei de-a treia btlii de la Oituz, desfsurat intr-o lung perioad, intre 8 si 28 august 1917. n timp ce la sud, in zona Vrancei si a Siretului, aveau loc lupte crancene, pe Oituz prea c domneste o relativ acalmie. De pe 8 august ins, si aici incepuse s se simt apropierea unei mari incrancenri. De fapt, trupele austro-germane doreau ca, printr-o coborare in fort pe Valea Trotusului, s jonctioneze cu trupele lui Machenzen, pe care le credeau victorioase la Mrsesti. De aceea, conform viziunii comandamentului inamic, btlia de la Oituz, ce-a de-a treia, se va desfsura in paralel cu cea de la Mrsesti. Initial in zon se aflaser trupe rusesti. De pe 2 august, avand in vedere pericolul posibil, ele au fost inlocuite cu Divizia a 7-a roman, apoi si cu a 6-a, ele situandu-se pe Valea Oituzului si in zona Casinului. Cele dou divizii aveau sarcina grea, dar de o inalt responsabilitate, de a inchide Poarta Oituzului, locul unor lupte atat de crancene. mpotriva lor urmau s actioneze trupe mult mai numeroase, comandate de generalul german Rohr. Comanda general in zon o avea Averescu, cea direct generalii Vleanu, Rujinschi si Arghirescu (originar din Barlad). Avantajul romanilor consta in terenul accidentat, dar, din pcate, lucrrile de fortificare, care ar fi trebuit executate de rusi, erau foarte slabe. Pan la sosirea trupelor romanesti, cele rusesti, pozitionate in fata celor germane, erau in relatii foarte ciudate cu acestea, aproape de prietenie. Propaganda german produsese influente nocive, ei transmiteau rusilor materiale de propagand de sorginte bolsevic, promovand ideea de incetare a luptelor. Aveau loc chiar chefuri impreun, de aici marea mirare a germanilor care, odat cu inlocuirea trupelor rusesti, au fost primiti cu gloante de ctre romani, in zone in care se considerau ca acas. Germanii si austriecii au inceput s- si concentreze trupele organizate in dou corpuri de armat intrite de o nou divizie, in vederea unui atac pe care il credeau zdrobitor. Ele au fost concentrate, in primul rand, in partea central, chiar pe Oituz. Ideea de baz consta in ruperea frontului romanesc de pe Oituz, ocuparea Onestilor si apoi a localittii Targu-Ocna. De aici putea fi invadat Valea Trotusului, iar armata roman s fie prins intr-un cleste, pe de o parte trupele generalului Rohr, pe de alta de armata lui Machenzen. Colonelul Vasile Mocanu, in lucrarea citat, face si el o caracterizare a trupelor romane aflate la Oituz: ‘Ostasii romani, animati de profunde sentimente patriotice, au pus totul in slujba comandamentelor supreme ale momentului, neprecupetind nimic pentru perfecta lor instruire. S-au executat de ctre infanterie numeroase exercitii si aplicatii tehnice in teren, cu simpl sau dubl partid. Artileristii au executat trageri reale. S-a acordat o atentie aparte coeziunii si legturilor dintre toate esaloanele si armele, cooperrii in lupt, amenajrii genistice, actiunilor pe timp de noapte etc. Ca urmare a acestei indrznete investitii de munc si competent, in iunie 1917, armata roman era bine dotat si instruit, cu un moral excelent, gata s se avante iarsi in epopeea luptelor pentru zdobirea cotropitorilor.’ (Mocanu, op. cit., p. 181). n lucrarea ‘Armata roman in campaniile din anii 1916-1917’, de Colonel Ion Cupsa, intalnim cifre precise privind raportul de forte de pe Valea Oituzului in zona in care inamicul, pe directia Onesti, dorea s inainteze: ‘La lovitura principal, pe un front de aproximativ 7 kilometri, la zona de jonctiuni dintre Diviziile 7 si 6 romane, inamicul a grupat 34 batalioane si 137 guri de foc (dintre care 36 grele), realizand ca densitti tactice 4,85 batalioane si 19 guri de foc pe kilometrul de front. Trupele romane opuneau initial in acest sector 10 batalioane si 36 guri de foc, revenind ca densitti tactice 1,4 batalioane si 5 guri de foc pe kilometrul de front. Raportul de forte realizat de inamic pe directia loviturii principale era de 3,5 – 1 la infanterie si 3,8 – 1 in artilerie.’ (Ion Cupsa, op. cit., p. 260) Suntem, acum, in momentul cand, in aceste circumstante, se va declansa ce-a de-a treia btlie de la Mrsesti.
Dan Ravaru
