Ziua de 6 august are cele mai bogate semnificatii pentru noi, romanii, dar si pe plan international. n primul rand, 6 august este ziua Schimbrii la Fat si, totodat, inceptul btliei de la Mrsesti, deci inceputul unei noi schimbri, iar pe plan international, 6 august este o zi neagr. La aceast dat a fost aruncat prima bomb atomic asupra Japoniei. Totul a inceput in noaptea precedent, prin obisnuita pregtire de artilerie din partea germanilor. Vizate au fost trupele rusesti, dar si pozitiile romanilor de peste Siret. N-au ajuns obuzele si proiectilele obisnuite, s-au adugat si gazele asfixiante. Violenta deosebit a bombardamentelor avea ca scop spargerea frontului, asa c, in dimineata zilei de 6 august, infanteria german se npusteste asupra liniilor rusesti, iar rusii, dup cum se obisnuiser deja, incep s se retrag. O parte dintre ei trec peste Siret, pe un pod de vase pe care il vor distruge. Astfel, germanii nu reusesc s forteze raul Siret, victoria lor fiind, totusi, partial, desi teoretic erau invingtori. Un comentator rus considera c felul in care au actionat rusii ar fi fost cel dintai act de lasitate svarsit de trupele rusesti pe frontul roman’, ceea ce este o exprimare bland, deoarece astfel de acte au mai avut loc si, mai ales, vor fi urmate de multe altele. Aflati in aceast dramatic situatie, rusii cer, disperati, ajutorul romanilor. Generalul Christescu trebuie s treac fortele Armatei I de pe malul stang pe cel drept al Siretului, era vorba de Divizia a 5-a. Militarii acesteia incep marsul in avangard, fiind Regimentul 32 Mircea, unitate care se va distinge si in multe alte lupte, inclusiv in cele din al Doilea Rzboi Mondial. Ciudat era faptul c inaintarea acestora era impiedicat de rusii fugari, care nu puteau fi opriti in nici un fel in manifestrile lor de lasitate. Cei din Regimentul Mircea reusesc, totusi, s ajung pe pozitiile preconizate, in felul acesta atenuand defectiunile datorate aliatilor’ nostri. mpreun cu alte unitti din Prahova si din Ramnicu-Srat, conduse de generalul Greceanu, romanii isi intresc pozitiile si, sprijiniti de artileria aflat, inc, pe malul stang, reusesc s se impun in teatrul de rzboi. n zona respectiv, aprat eroic de romani, practic se juca soarta trii. Avand in vedere situatia creat, Machensen este obligat s renunte la planul su initial de fortare a raului Siret, Divizia a 5-a roman provocand mari pierderi germanilor. Bineinteles, atacurile inamicilor continu, sprijinite puternic de artilerie si, prin descoperirea unui punct vulnerabil, adic locul unde se aflau rmsitele Diviziei a 4-a rus, reusesc s creeze o sprtur temporar. Luptele devin din ce in ce mai intense, puternica artilerie german creaz o atmosfer apstoare, pierderile sunt din ce in ce mai mari. Totusi, unittile de rezerv reusesc s pstreze echilibrul initial. Datorit cldurii innbusitoare, la care se adaug si efectul atat de periculos al gazelor lacrimogene, romanii arunc o parte din imbrcminte si cstile de metal. Ca de obicei, si in situatiile cele mai dramatice, apar nuante umoristice: in cmsi, cu manecile suflecate si cu capetele goale, soldatii romani se reped la contra-atacurile cu baioneta: Germanii rman surprinsi la neasteptata aparitie: veterani care au luptat in colonii lmuresc pe camarazii lor c au fost atacati de soldati africani…’ (Kiritescu, op. cit., p. 22) Alt punct fierbinte va fi satul Doaga, devenit tint a bombardamentului de artilerie si supus unui atac al infanteriei germane, atac respins, ins, de romani. La un moment dat, totusi, atacurile generalului Morgan duc la decimarea Regimentului Mircea, din care rman abia cateva sute de oameni, ce reusesc s se concentreze intr-o pdure de pe malul Siretului. Dusmanul inainteaz cateva sute de metri, cu mare greutate, deoarece unele unitti romanesti dovedesc un mare spirit de sacrificiu, oprind, prin jertfa lor, o inaintare inamic mai semnificativ. Situatia este tot mai grav pentru noi, mai ales in zona satului Doaga. Intervine, ins, artileria roman si, ca de obicei, dup focul de baraj urmeaz atacul la baionet, care provoac mari pierderi dusmanului. Germanii sunt, ca de obicei, perseverenti si, cu toate pierderile, reusesc s ocupe satul Doaga, obiectivul principal al atacului. Pierderi au fost si la noi, si la inamici, intrun numr coplesitor. ntr-un raport german, situatia este prezentat astfel: La 7 august, rezistenta german s-a intrit. Puternice forte dusmane au fost aduse in marsuri grbite la locul sprturii, pentru a indigui inaintarea noastr si a intri rezistenta rus. n contra-atacuri puternice, executate dup prerea infanteriei noastre, cu un avant strlucit, romanii incearc s repare esecul rus din ajun.’ Analizand consecintele luptelor din primele dou zile, pe 8 august, Machensen doreste s schimbe directia de atac si pentru aceasta caut, in primul rand, sectorul ocupat de rusi, unde considera c succesul este asigurat. n felul acesta, Machensen se hotrste s evite pe romani, care opuneau o rezistent darz, si s-i atace pe rusi, acestia fiind dispusi, de cele mai multe ori, la retrageri. Pentru a se putea opune cu mai mult eficient, romanii isi concentreaz trupele si le aseaz pe pozitii mai favorabile. Prima parte a zilei cunoaste obisnuitele bombardamente, atat din partea roman, cat si din partea german. ncep atacurile, toate astea ajungand pan la retelele noastre de sarm ghimpat, cele mai mari pierderi avand, ins, Divizia a 76-a german, supus barajelor de foc, realizate de artileria si de mitralierele noastre. Dar, asa cum gandise de la inceput Machensen, sectorul rusesc al frontului, acoperit de dou divizii, a suferit pierderi uriase. Sunt pierdute mai multe sate, iar numrul mortilor dintre rusi ii uimeste pe germani, care numai intr-o singur locatie trebuie s ingroape 800 de cadavre. Urmeaz noaptea 8-9 august, care nu a fost deloc linistit, artileria fiind activ in permanent. Succesul german de pe sectorul rusesc al frontului nu a putut fi exploatat asa cum ar fi dorit inamicul. Pe 9 august intr in lupt si austro-ungarii, loviturile acestora indreptandu-se tot ctre rusi. ns in foc intr si Divizia a 9-a roman, care inlocuieste ce mai rmsese din Divizia 71 rus. Pentru dusman a fost o surpriz neplcut: rusii lsaser zona fr intrituri, romanii trebuind s suplineasc tot ceea ce nu fcuser acestia. Un avantaj pentru noi era si prezenta unor comandanti de valoare, generalii Razu si Scrisoreanu, moralul era deosebit de ridicat, toti militarii romani erau convinsi de gravitatea situatiei si de faptul c trebuie s lupte pan la jertfa suprem. Considerandu-se, ca de obicei, c cea mai bun aprare este atacul, Christescu, impreun cu generalul rus Ragoza, plnuieste cateva actiuni ofensive care au fost, ins, amanate deoarece nu aveam destul artilerie care s sustin actiunile infanteristilor. Germanii se pregteau si ei de atac, recurgand la obisnuita pregtire de artilerie, in duel cu cea realizat de noi si de rusi. Pornesc si un atac, ins au surpriza neplcut ca in pozitiile pe care le stiau ocupate de rusi s fie intampinati de romani, care rezist si chiar contra-atac. Atunci dusmanii caut noi puncte de strpungere, netinand cont de marile pierderi. Gsesc un sector in aripa noastr stang unde, profitand de superioritatea lor numeric, reusesc s realizeze inaintarea si s se intreasc pe o nou pozitie. Pe aripa dreapt a Diviziei a 9-a incepe o retragere in debandad a rusilor, ceea ce inseamn c frontul nostru suferise dou sprturi. Colonelul Stan Poetas, viitor general, dovedeste o mare prezent de spirit si un curaj insufletitor pentru toti militarii romani. Exemplul su este urmat si de alti ofiteri, unii dintre acestia pierzandu-si viata in fruntea soldatilor, dovedind un avant extraordinar, respingand pe germani si fcand, chiar, prizonieri. Iat un exemplu concret de eroism: La stanga, in golul dintre sectoarele Regimentelor 34-36 se avant cellalt batalion de rezerv, Regimentului 34. Ca si tovarsii lor din dreapta, soldatii inainteaz cu elan prin ploaia de gloante si grenade. Ofiterii sunt in cele dintai randuri, indemnand trupa prin exemplul lor, inflcrand-o prin entuziasmul si dispretul lor fat de moarte. Ei cad unul lang altul. Din intreg batalionul rmane numai un ofiter; comandantul insusi, maiorul Ghiorghiu, a czut rnit. Toate trei batalioane ale Regimentului 34 sunt acum pe o linie ce inainteaz in lupt aprig. Dusmanul e scos din pozitiile noastre, unde se instalase, si gonit dincolo din transeele din care iesise din atac.’ (Kiritescu, op. cit., p. 98). Si in celelalte sectoare au loc evenimente asemntoare, ofiterii sunt mereu in frunte, infrunt in permanent moartea, incurajandu-si, astfel, in cel mai inlttor mod soldatii din subordine. Este o zi grea pentru armata roman, comandantii sunt obligati s recurg la mijloace de aprare, uneori terifiante, cum ar fi ridicarea unui parapet ocrotitor din cadavre ale camarazilor morti. Practic, atacul general a fost oprit, dar cu pierderi imense, mai ales din randul ofiterilor. Sunt situatii concrete care contrazic intru-totul calomniile proferate de istoricul Lucian Boia la adresa corpului de comand romanesc. 9 august a fost o zi grea, cu mari pierderi, dar si cu dovedirea unui mari puteri de rezistent romanesti. Istoricul Manuel Stnescu remarc un episod ciudat petrecut in ziua de 9 august. Un regiment austro-ungar, format cel mai mult din rezervisti cehi, prezint situatia cel putin stranie a disparitiei a 2.500 de oameni care, probabil, au dezertat. Se subliniaz marile pierderi din timpul btliei, care a constat atat din momente de rezistent, dar si din contra-atacuri. Evenimentele au fost, ca de obicei, reprezentate si in folclor. Iat un cantec cules, ca si altele pe aceast tematic, din Odaia Bursucani:
‘n luptele din Mrsesti
ti era groaz s privesti
Trei divizii romanesti
Si treisprezece nemtesti.
O, bravul, romanul,
Bine mai trgea cu tunul.
Iar cu pusculita lui
Lovea-n capul neamtului.
Si-am zis: Verde de cicoare,
n luptele de la Rzoare,
Acolo e marea jale.
Nemtii frontul c ne rupse
Si pe ganduri c ne puse.
Noroc de biata rezerv,
Ca ea ne putea scpa.
Noi pe nemti c i-am invins
Si pe fug c i-am pus.
Maresalul Machensen,
Cum fugea, fugea oftand,
Cci armata o pierduse,
Planul nu ii izbutise.
De la Mrsesti la Focsani,
Numai taberi de dusmani.’
Dan Ravaru
