Dup inversunarea luptelor dintre romani si agresori, ca de obicei, intervine un moment de respiro. Dar deja ai nostri castigaser faptul c, in urma contraatacurilor in bun parte victorioase, desfiintaser mitul superiorittii inamicului. Adversarii introduseser deja, in teatrul de operatiuni, cele mai importante unitti, iar rezervele lor erau epuizate, deci nu se mai punea problema continurii ofensivei preconizate. n urma unor jertfe importante reusiser numai s inainteze cativa kilometri, pentru care pierduser atatea vieti. Din nou, evenimentele de la Mrsesti si de pe valea Oituzului sunt corelate; pe ambele fronturi, inamicii au trebuit s-si opreasc inaintarea. Chiar dac obtinuser unele succese in fata trupelor rusesti, supuse deja unui proces de dezagregare, in raport cu romanii, situatia era cu totul alta. Pe 13 si 14 august 1917, desi prea c domneste peste tot acalmia, romanii fceau manevre si repozitionri ale trupelor in vederea unei viitoare si ample contra-ofensive. Fragilul si aparentul armistitiu este intrerupt la 16 august, cand inamicul, dup obisnuita pregtire de artilerie, atac in zona Sticlriei, intr-un sector in care se aflau Regimentul 12 Cantemir din Barlad si un batalion dintr-un alt regiment. Batalionul respectiv nu rezist presiunii inamice, asa c Regimentul 12 Cantemir este amenintat in flanc si trebuie s efectueze o miscare de retragere. Pentru moment, inamicul ocup o cot important. Regimentul 2 de grniceri, intre cele mai bune unitti combatante ale armatei romane, execut un contra-atac, desfsurat pan in a doua zi, 17 august, in cadrul cruia romanii au reusit s recucereasc unele pozitii si s ia 61 de prizonieri. Cele petrecute in zilele de 16 si 17 august au constituit, de fapt, preludiul marilor actiuni militare care vor urma pe incercata Vale a Oituzului. De pe 19 august se declanseaz a doua parte a celei de-a treia btlii a Oituzului, incepand cu un atac german asupra trupelor rusesti. Romanii reusesc, ins, s se mentin pe pozitii, spre deosebire de rusi. Revin in lupt vantorii de munte, dup o foarte scurt perioad de odihn. Ei trebuie s infrunte mai intai bombardamentul artileriei inamice, care de data aceasta era sprijinit si de avioane. Vantorii atac intr-o ordine desvarsit si reusesc, astfel, s inalte moralul celorlalte unitti. Ei nu tin cont de nimic, au mari pierderi, dar aceasta nu ii impiedic s inainteze. Cad mereu ofiteri si soldati de o parte si de alta, dar vantorii, in primul rand, reusesc s ajung pe noi pozitii in zona Ciresoaia. n sectorul Cosna, romanii au mari pierderi, pentru moment linia de aprare este cedat, ins reusesc s realizeze o important acoperire de artilerie. Din nou, comandamentul romanesc are succes in a aduce alte rezerve pentru stabilizarea liniilor de lupt, batalioanele de grniceri, unul dintre acestea aduse de la Onesti, atacand dusmanul. Aceast zi rmane un moment de lupte incrancenate, sangeroase, lovitura initial dat de dusmani fiind, totusi, neutralizat, ei nereusind s-si ating scopurile. Pe 20 august, luptele continu cu aceeasi intensitate, iar, pentru moment, situatia apare neschimbat. Cel mai important sector este legat de dealul Cosna, o cot de mare important tactic si care putea constitui o baz de atac a inamicului. Desi trupele noastre, care apraser initial cota, fuseser silite s se retrag, dorinta de a recupera pozitia pierdut se afla in primul plan al comandamentului. Se organizeaz o grupare condus de generalul Omogeanu si, pe 20 august, trupele acestuia vor ataca Cosna printr-o inteligent miscare de ocolire. Ajutate de artilerie, coloanele de infanteristi incep asaltul. Cu toat puternica rezistent a dusmanilor, dup ce situatia se schimba de la or la or, romanii reusesc s ocupe pozitia esential la Cosna. Asistm la o sucesiune de atacuri si contraatacuri. Pierderile romanesti sunt insemnate, dar pozitiile castigate sunt pstrate cu darjenie. La interval de cate dou ore, romanii realizeaz trei noi atacuri. Urmeaz alte dou, pe care inamicul reuseste s le resping cu foarte mare greutate. Dup reocuparea cotei 730, pozitiile noastre sunt intrite, iar urmtoarele sapte atacuri inamice sunt respinse, inamicul suferind mari pierderi, respectiv 9 ofiteri si 400 de oameni, morti, rniti si dispruti. Deoparte si de alta indarjirea creste atat la romani, cat si la austro-germani. Pe 22 august, inamicul incearc un asalt general, soldatii atac in valuri, sprijiniti de foc persistent. Pe cat de intens a fost atacul, tot pe atata a fost rezistenta romaneasc. Linia de lupt rmane neclintit si inamicul este silit s renunte. Acest atac nereusit este echivalent cu o mare infrangere. Totusi, dusmanul incearc s schimbe soarta luptelor printr-un bombardament masiv. Victim este orasul Targu-Ocna, aproape distrus de bombardament, ca un fel de rzbunare. Dar aceasta a fost un fel de ultim zvarcolire, de acum putem vorbi de prbusirea planului strategic german, ideea de a prinde in cleste trupele romanesti dinspre Oituz si dinspre Mrsesti dovedindu-se un mare esec. Iat o prezentare in rezumat a celei dea treia btlii de la Oituz, asa cum apare in ‘Istoria Romaniei in date’ (Bucuresti, Editura Enciclopedic Roman, 1971, p. 306): ‘Actiunea ofensiv a armatei germanoaustro- ungare, executat cu dou divizii, care fcea parte din ansamblul puternicei ofensive pornite pe directia Mrsesti, la 24 iulie6 august, si care urmrea strpungerea muntilor pe Valea Trotusului. Cele mai dramatice momente ale btliei au fost atacul Ciresoaiei, care a rezolvat criza in favoarea armatei romane, si lupta de la Cosna, care incheie victorios pentru armata roman btlia de la Oituz. mpreun cu victoria de la Mrsesti, aceast victorie a reusit s dejoace planul strategic al inamicului privind frontul romanesc.’ Prezentm si o relatare a unui participant la inclestrile de la Ciresoaia, citat de Vasile Mocanu, in cartea ‘Anotimpurile de foc ale Oituzului’: ‘n ziua de 28 august, pentru pregtirea atacului, se trimit patrule inainte, care, strecurandu-se cu mult greutate, aveau s recunoasc retele de sarm si s le taie cu foarfecele, ca astfel s deschid drum valurilor de asalt. Putini s-au intors inapoi, din cati porniser pentru aceast anevoioas isprav, pentru c dusmanul se afla la inltime, pe povarnisul lin, sub el, si ii venea bine s ne ocheasc prin crenelele transeelor. Noi eram descoperiti si trebuia s ne spm mstile sub focul lor ucigtor. Mor mai multi soldati cand fceau brese prin retele de sarm. Soldatul Bcanu Ioja, un om vrednic si iubit de toat compania, a murit impleticit in sarm, cu foarfecele in man. Vitejii sublocotenenti Bozianu Nicolae si Bdeascu Mircea au murit tot atunci, pe cand conduceau patrulele de tietori de sarm. Soldatul Sidorov Vasile, care era purttor de foarfece, conducea o patrul de trei oameni. naintand cu dibcie, taie linia unu de sarm, dar se intoarce inapoi singur si nevtmat, tovarsii lui fiind rpusi de gloante. Odat cu el adusese si cele trei foarfece pe care le culesese de la cei czuti.’ Deigur, in aparent, textul nu este spectaculos, dar tocmai prin aceasta impresioneaz mai mult, este un tablou cotidian in care faptele eroice apartin unor simpli soldati, care considerau c este normal s-si slujeasc tara, in conditiile in care viata le era in permanent amenintat. Tot colonel Dr. Vasile Mocanu ne prezint si contradictiile dintre generalul Averescu si generalul rus Rogoza, in privinta desfsurrii generale a luptelor, dreptatea generalului roman fiind evident. Cazurile de vitejie sunt nenumrate. Si de data aceasta lucrarea citat contine multe pagini pline de exemple pilduitoare pentru vitejia romaneasc. S citm doar un mic fragment: ‘ n sirul fr de numr al bravilor nostri osteni ai Oituzului, se afl la loc de onoare infanteristii, precum combatantii din 17 Infanterie: Locotenentul Pamfil Popescu care, la Ciresoaia, in timpul bombardamentului inamic ce nruieste transeea, fiind omorat ochitorul unei mitraliere, l-a inlocuit, producand pierderi inamicului si inlesnind inaintarea infanteriei noastre; maiorul Constantin Maresin care, la asaltul cotei 711 de pe Ciresoaia, la 29 august, fiind ingropat de un obuz care i-a provocat o comotie cerebral, nu a prsit postul de comand pan la terminarea actiunii; locotenentul Petre Grvnescu, tot la atacul cotei 711, si apoi al cotei 772, de pe Ciresoaia, la 29 august, ajungand la retelele de sarm, desi grav rnit, a rmas neclintit sub focul inamicului, servind ca pild de dispret de moarte si mentinand terenul cucerit; locotenentul Alexandru Gheorghiu care, la Ciresoaia, a cucerit si a mentinut o pozitie in timpul noptii, apoi, a doua zi, inaintand cu dou plutoane pentru a intri Companiile 6 si 7, desi rnit, a rmas in mijlocul lupttorilor, servind de pild.’ Sunt sute si sute de alte exemple, fragmentul de mai sus prezint doar o foarte mic parte din lungul pomelnic al eroilor citati in aceast lucrare si in multe altele. n revista ‘Historia’, Andrei Pogcias incheie relatrile despre btlia de la Oituz cu o concluzie personal: ‘Cu toate c a fost cea mai mic btlie dintre cele trei clasice ale verii anului 1917, btlia de la Oituz a avut marele merit c a ferit armatele romane din campie de un atac puternic din flanc, atac care le-ar fi destabilizat si poate chiar spulberat. Din pcate, efortul romanilor nu a avut rezultatele sperate, cderea Rusiei in haosul revolutionar a lsat Romania singur si inconjurat de inamici. Totusi, btlia de la Oituz rmane, alturi de celelalte victorii ale anului 1917, o mare realizare militar a Primului Rzboi Mondial.’ Iar dup colonelul Vasile Mocanu: ‘Oituzul a rmas si va rmane pentru intotdeauna, prin epoci, lectia mreat si mesajul vesnic, profund, rscolitor, al iubirii de patrie. Iubirea de patrie ca fapt de vitejie. Iubirea de patrie ca onoare si cinste si fal mai presus de orice. Iubirea de patrie ca druire pan la captde energie, de sange si de viat.’ Numele Oituz a rmas vesnic in memoria afectiv a poporului roman, asociat cu cel al Mrsestilor. Iat un cantec popular cules din Odaia Bursucani, comuna Grivita:
‘Cand am plecat la lupt,
micuta mea plangea
si suspina de team
ca nu m-o mai vedea.
Iar fetita popii m-a strans usor
si mi-a zis: Bdit,
vino biruitor!
Iar eu am scos inelul
si-n deget i l-am pus,
pe ochi am srutat-o
si la rzboi m-am dus.
Cat am rpus de-atuncia
din javrele nemtesti,
vor spune vesnic codrii,
Oituz si Mrsesti.’
Dan Ravaru
