MUNTI SI TRECATORI
Prima btlie de la Oituz
Constantin Kiritescu face si el o prezentare a Vii Oituzului, ca un preambul la descrierea btliei. Consider c este cea mai larg si cea mai accesibil dintre vile laterale care se deschid din Valea Trotusului. Este strbtut si de o sosea, care uneste Targu Secuiesc cu Onestii, trecand prin mai multe localitti. De aceea, aceast vale va fi aleas ca ax de inaintare pentru trupele inamice conduse de generalul von Schmettow. Acestea fceau parte din grupul de armate condus de arhiducele Carol si actiona conform directivelor generalului Falkenhayn. Acestora li se opunea, in primul rand, divizia a doua de cavalerie, comandat de generalul Basarabescu si care fcea parte din Armata de Nord comandat de generalul Constantin Prezan. Fortele militare romane din zon erau intregite de primele elemente ale diviziei a 5-a, care vor fi completate pe parcurs. Divizia a 15-a fusese greu incercat la Turtucaia, dar fusese refcut si cptase o remarcabil experient de lupt. Primele lupte se dau la Magherus, pe o pozitie caracterizat prin existenta unor inltimi cu valoare tactic. Totul incepe cu un duel de artilerie, piesele inamicului fiind neutralizate, la un moment dat, de un asalt al cavaleriei. Luptele se desfsoar in mai multe etape, romanii dovedind o capacitate deosebit de manevrare a fortelor. Are loc o retragere, dar a doua zi, pe 13 octombrie, un contraatac romanesc restabileste situatia. Remarcabil este faptul c, in cadrul diviziei a doua de cavalerie, sa distins in mod deosebit Brigada 5 Rosiori, comandat de generalul Nicolae Sinescu. Brigada era format din 2 regimente, 2 si 3 Rosiori, coman date de colonelul Gheorghe Naomescu si, respectiv, de locotenent-colonelul Grigore Romano. Ambele regimente aveau garnizoana la Barlad. Brigada a fost deosebit de eficient in fata atacului inamic de la Malnas, unde s-a distins colonelul Gheorghe Naomescu, din Drujesti, comuna Bcani, judetul Vaslui. Dr. Stefnescu- Galati ii face un scurt portret: Exemplar in abnegatia lui, acest ofiter, operat inainte de rzboi, cand i s-au scos dou coaste si nerefcut, putea s rman departe de greuttile si primejdia campaniei. A ales ins, fr ezitri, s fie acolo unde ii este regimentul. La fel va face nu dup mult timp cand, internat in spitalul militar din Bucuresti pentru a- si ingriji urmrile operatiei, il va prsi imediat ce va afla c unitatea sa pleac din nou in foc. Va cdea prizonier, rnit fiind, in btlia Bucurestilor, in nemuritoarea sarj de la Prunaru, si va muri intr-un spital din Sofia.’ (1916-1919. Amintiri de rzboi, Iasi, 1921, apud Vasile Mocanu, op. cit.) Tot in legtur cu btlia de la Mgherus este amintit jertfa cpitanului Constantin Carp, fiul omului politic Petre P. Carp, care se declarase impotriva rzboiului contra Puterilor Centrale, dar ii trimisese pe cei trei fii ai si in rzboi. Dup o traditie din Tibnesti, unde era mosia familiei Carp, cpitanul czut la Magherus a fost adus acas de ordonanta sa, crat pe un cal. Tot la Mgherus s-au petrecut si alte acte de eroism. Astfel, sergentul Mihai Ioancea a rmas la mitraliera creia i-a reparat inlttorul stricat de o explozie si i-a izgonit pe vrjmasii ostasi ajunsi la 50 metri de distanta sa. Colonelul Dr. Vasile Mocanu ne d o intreag list de eroi, ofiteri sau simpli soldati. Mgherusul a fost considerat un avampost al marii btlii a Oituzului. O alt localitate care se inscrie in ciclul luptelor de la Oituz a fost Harja. Dup atacul din 13 octombrie, trupele inamice se indreapt spre Harja, executand mai intai un nimicitor baraj de artilerie, in urma cruia satul este distrus, ins un atac pe flancuri al trupelor noastre, urmat de lupte la baionet, va impinge inapoi inamicul pan la Poiana Srat. Luptele se intetesc, din nou, pe 17 octombrie cand, intr-un impetuos atac al romanilor, in care s-a distins Regimentul 13 Stefan cel Mare’, inamicul este alungat, cu mari pierderi in oameni, iar 3 ofiteri si 100 de soldati dusmani sunt luati prizonieri. Un nou exemplu de fermitate si eroism il d colonelul Rujinschi, comandant de brigad. Desi, conform unui document, trupele sale se aflau intr-o situatie aproape imposibil de suportat, rmane pe loc si continu lupta. Tot in legtur cu luptele de la Harja este consemnat un ordin al generalului Eremia Grigorescu, ordin care a fost executat intru-totul: Veti rezista cu inversunare vrjmasului, care va incerca s debuseze in defileu. Veti lua chiar ofensiva pentru a-l respinge in defileu, chiar inspre Oituz. Nu admit sub nici un motiv retragerea din pozitiunea de la Harja, fr ordinul expres al subsemnatului. n caz c inamicul este inactiv, veti lua ofensiva in defileu, imediat dup primirea acestui ordin.’ (Mocanu, op. cit., pp. 79-80) Presiunile la care au fost supuse trupele romane au dus la o reducere drastic a efectivelor, cele mai multe pierderi avandu-le Divizia 15, greu incercat in mai multe lupte. Bazandu-se pe faptul c trupele romane erau slbite si posedand o tehnic superioar, in primul rand artilerie grea, inamicul pregteste marele atac de la 18 octombrie, care si-a propus cucerirea Oituzului. Importanta care se ddea acestui deziderat este demonstrat pe deplin de faptul c la atacul decisiv urmau s asiste arhiducele Carol (mostenitorul tronului de la Viena) si primul ministru ungur Tisza. Pregtirea de artilerie a fost infernal, iar in pauzele acesteia, trupe unguresti de infanterie executau mici asalturi. Constantin Chiritescu descrie astfel momentul de varf: ‘Trupele a patru regimente dusmane au pornit in valuri la asalt, incepand de la ora 8 dimineata pan la miezul zilei si reincepand la 1.30, pentru a le repeta, cu o indrjire neslbit, pan la 10 noaptea. Dar eroicul grup roman forma o stanc de pe care atacurile se prbuseau, sframandu-se, nimicite aproape de focul artileriei dusmane si coplesite aproape de fortele atacatorilor. Resturile trupelor trebuiau s prseasc o creast de dealuri, spre a ocupa alta in spate, dar apoi, inviorate, se repezeau la contraatac cu baioneta si-si recptau pozitia. Si acest joc al mortii sa repetat pan seara.’ (Chiritescu, op. cit., p. 406) Nici noaptea nu au incetat luptele. Romanii dau un contraatac la baionet si se pozitioneaz, din nou, pe linia de dinainte de atac. Glori-ficand aceste fapte realizate, in primul rand, de Divizia a 15- a, generalul Prezan arta: Divizia a 15-a, de la comandant pan la soldat, zilnic, timp de 10 zile, a sustinut lupte contra unui vrjmas in plin izband si mult superiror in numr, a rezistat cu avant fr seam, demn de admiratia tuturor si de vitejia strmoseasc. Cinste comandantului si Diviziei a 15-a. Eroismul si dispretul mortii, dovedit cu prisosint, ii d dreptul la admiratia si recunostinta mea.’ La fel de impresionant este si ordinul de zi al generalului Eremia Grigorescu, comandantul respectivei divizii: Sunt mandru de a imprtsi corpului ofiteresc si trupelor din divizia mea aceste inalte multumiri, cu o adanc convingere c ele vor fi imboldul care va oteli sufletul si va lumina mintile tuturor, pregtind si hotrand pe fiecare la lupt npraznic pentru ajungerea la victorie. Faceti din piepturile voastre scutul de aprare al trii, scut de care inamicul s se prbusesc, s se sfarme. Ganditi-v la gloria strbun, cand strbunii nostrii aprau tara cu mciuca, dar n-au ingduit s o calce dusmanul, dar v-au lsat-o vou mostenire. Ei erau putini la numr, dar mari si npraznici in lupt. Voi aprati tara cu arma si cu tunul. Artati-v demni de ei. Sunteti multi la numr. Fiti si npraznici in lupt.’ Generalul Grigorescu reuseste s-si completeze trupele si trece la contra-ofensiv atunci cand dusmanul era convins c este aproape de victorie. Luptele ating o mare intensitate pe 20 octombrie, cand inamicul isi sporeste fortele, obtinand noaptea avantaje pe teren, dar a doua zi, romanii recurgand la imbatabila lor arm, baioneta, reusesc din nou s-i resping. Ziua de 22 octombrie va fi un mic rgaz, dar de pe 23 incepe din plin o adevrat ofensiv romaneasc. Generalul Grigorescu, ajutat de elemente din diviziile a 8-a si a 2-a de cavalerie, reuseste s scoat inamicul de pe pozitiile sale intrite si s-l imping pan la Poiana Srat. Pe 27 octombrie putem vorbi de desvarsirea unei adevrate victorii romanesti. Jertfele noastre au fost, si ele, pe msura victoriei. Numai din regimentele de vasluieni au fost cateva sute de morti si 729 de rniti. Putem vorbi, acum, de sfarsitul primei btlii de la Oituz, incheiat printr-o adevrat victorie romaneasc, inamicul fiind obligat s-si recunoasc infrangerea. Generalul Falkenhayn va impune renuntarea la planul strategic de rupere in dou a teritoriului national si a armatei romanesti, Moldova dovedindu-se de necucerit.
Dan Ravaru
