Zeci de tone de m�l, achitate din buzunarele b�rl�denilor

Cu un sistem de tratare a apei la cele mai �nalte standarde europene, b�rl�denii pl�tesc mult mai scump apa care le curge la robinete dec�t alti or�seni din localit�ti care se bucur� de aceleasi facilit�ti tehnologice. Unul dintre motivele pentru care se �nt�mpl� acest lucru este incredibil: legislatia haotic� ce reglementeaz� costurile de achizitionare a apei de la sursele primordiale. Mai pe �ntelesul tuturor, s�pt�m�nal, furnizorul unic de ap� este nevoit s� achite la Apele Rom�ne at�t cantitatea de ap� extras� din barajele de acumulare, c�t mai ales reziduurile rezultate de pe urma filtr�rii. Aici vorbim de peste 32 de tone de m�l de o �puritate�… aparte. Culmea, aceast� cantitate de reziduuri, care valoreaz� o mic� avere, nu poate fi sc�zut� din pretul final al procesului, cum ar fi de bun simt s� se �nt�mple, pentru c�… nu d� voie legea!

Statia de tratare a apei furnizat� barl�denilor – recent modernizat�, cu niste costuri pe m�sur�, respectiv circa 10 milioane de euro – este o adev�rat� oper� de art� in domeniu. Personalul de aici isi vede zilnic de treab�, monitorizand atent procesul tehnologic, pentru a se asigura c� tot ce curge la robinetele localnicilor este sigur pentru s�n�tatea consumatorilor. Ieri, ziarul nostru a f�cut o constatare incredibil�, dup� ce a urm�rit, pas cu pas, de la inceput pan� la sfarsit, procesul de filtare a apei extrase din Barajul ‘Cuibul Vuturilor’, principala surs� de alimentare a Barladului. De la bazinele de deshidratare a apei (cu o capacitate de 1.400 de metri cubi fiecare), unde se separ� apa de impurit�ti, pan� la laboratoarele statiei, unde chimistii dau verdictul final in privinta sigurantei apei, totul merge ca pe roate. Nimic de zis, nimic de obiectat, mai ales c� seful statiei ne-a insotit in permanent� si ne-a explicat, ‘umanizand’ termenii de specialitate, tot ce se intampl� in statie. Sumedenia de date si explicatii tehnice s-a terminat, ins�, in fata unui container in care se scurgea sporadic un mal gros, cu un miros greoi, dar foarte, foarte fin. Ni s-a explicat c�, de fapt, acel mal este extras exact din apa care este adus� din baraj si supus� ulterior diferitelor procedee de filtrare si tratare. Chiar si dup� ce trece din filtre de argil� si c�rbune, sau dup� ce este intens ‘bombardat�’ cu ozon, apa las� in urm� reziduuri de ordinul tonelor. Undeva la 8-8,5 tone s�pt�manal. E normal, spun specialistii. De fapt, este foarte bine, noroiul cu pricina fiind cel mai bun argument c� noua statie reuseste s� filtreze foarte bine apa adus� dintr-o surs� deschis�, precum barajul in cauz�.

Numai ca… tot statul te jupoaie de viu!

Ultima etap� a procesului de tratare este ins� si cea mai mizerabil�. O inc�pere relativ minu – scul�, un miros extrem de greoi, greu de descris, dar in mare parte asem�n�tor cu cel emanat de o b�ltoac� st�tut�, rupe atentia de la ultilajele de ultim� generatie. Aici se separ� final toate impurit�tile extra se din ap� si se indep�rteaz� intr-o ben� de camion. Atrage atentia faptul c� aceast� ben� se umple cu o vitez� extrem de mare. �n doar cateva ore de functionare a sistemului (nu mai mult de 4-5 ore zilnic), s�pt�manal, se acumuleaz� peste 8 metri cubi de n�mol. Adic� cel putin 32 de metri cubi lunar. Iar asta nu ar fi o problem� atat de mare, dac�… ‘Toat� treaba este c� noi lu�m aceast� ap� de la Apele Romane si o pl�tim ca atare. La final, iat� cam ce mai pl�tim in plus: n�molul acesta! Pentru c� legea nu face referiri la eliminarea reziduurilor din costurile de achizitie a apei. Deci, pl�tim la pret de ap� si acest n�mol, pentru filtrarea c�ruia deja mai pl�tim alti si alti bani…’, a explicat pe fundal un angajat al statiei, cu aerul mai degrab� al unui consumator decat al unui salariat al operatorului de ap�. Lucrurile, exact asa cum se prezint�, ne-au fost explicate pe indelete de Vasile Ungureanu, directorul sucursalei din Barlad a Aquavas Vaslui. El spune, culmea, c�, de fapt, gaura din buzunarul populatiei este mult mai mare, dar c�, intr-adev�r, incepe cu acel n�mol. �n plus, Ungureanu are si o solutie la eliminarea costurilor mari percepute populatiei, inclusiv pe n�molul rezultat. Numai c� aceasta tine strict de parlamentari, fiind la latitudinea lor s� schimbe legislatia in domeniu. ‘Vorbim, tehnic, despre termenul de ‘inc�rcarea la surs�’. Adic�, indiferent cum iei apa din surs�, cu sau f�r� impurit�ti, o pl�testi ca fiind bun� pentru con – sumul uman. Legea nu tine cont de celelalte costuri, unele chiar identificabile cu pierderi, dar toate reg�sindu-se in buzunarul consu – ma torului final. Pe scurt, noi lu�m apa, o trat�m, obtinem in final acel n�mol si constat�m c�, lunar, am face o economie pentru populatie, de niminum 1% la factura de 200.000 de metri cubi de ap� furnizati lunar populatiei. Numai c�, apoi, urmeaz� tratarea pe reteaua de canalizare si epurarea, pentru c� legea spune c� Apele Romane trebuie s� ne oblige s� o red�m curat� in circuit. Deci, apar costuri cu n�molul, cu tratarea apelor uzate etc., adic� alte si alte costuri, pe care eu le-am expus in permanent� opiniei publice… Solutia, dup� cum au identificat-o la nivel national mai multi operatori, este ca Apele Romane s� preia si trat�rile, si epur�rile deopotriv�. Distribuitorul ar trebui astfel s� r�man� doar cu reteaua de alimen – tare. Si abia atunci s� aduc� Apele Romane apa proprie la calitatea pe care o vrea, f�r� a ne mai obliga pe noi, iar noi la randul nostru s� percepem tarife mari de la populatie. Este apa lor, s� o trateze, s� se ocupe de ea, nu se ne oblige pe noi legislatia s� facem toate aceste costuri in detrimentrul populatiei. Dar asta tine doar de parlamentari! Din cate stiu eu, pan� acum, niciunul nu a f�cut o asemenea propunere legislativ�’, ne-a declarat Vasile Ungureanu. Concluzia vizitei la statia de tratare apartine tocmai celor care super vizeaz� finalul procesului, la nivel de laboratoare: apa ‘chioar�’ de la robinetele barl�denilor poate fi considerat� un adev�rat produs de lux.