Romnul, pe 24 februarie a iubit si nc mai iubeste. Iubeste n stilul dulce romnesc, n cel mai pur si mai intens mod. Dragobete, un fecior chipes, voinic si iubret nevoie mare, o divinitate mitologic popular romneasc, un zeu tnr al Panteonului autohton cu dat fix de celebrare, patron al dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romnesti, este identificat cu Cupidon, zeul dragostei n mitologia roman, si cu Eros, zeul iubirii n mitologia greac, ce ne aduce iubirea n cas si n suflet. Aceast srbtoare popular corespunde cu srbtoarea Aflrii Capului Sfntului Ioan Boteztorul, srbtoare apartinnd religiei ortodoxe. Dragobetele este cunoscut si sub denumirea de Dragomir”, Cap de primvar”, Cap de var nti”, Sunt Ion de primvar”, Logodnicul psrilor”, Dragomiru-Florea” sau Granguru”.
Despre intaia si a doua aflare a capului Sfantului Proroc Ioan Boteztorul, srbtorit pe 24 februarie, Sfanta Evanghelie ne spune c Irod, la un ospt prilejuit de srbtorirea zilei sale de nastere, a poruncit tierea capului Sfantului Ioan Boteztorul, la cererea Irodiadei. Sfantul Ioan era intemnitat in castelulul lui Irod de la Maherus deoarece mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui su. n ura ei de moarte, Irodiada a sftuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si plcuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, s cear de la acesta capul Boteztorului ca rsplat. Pentru c se temea c Boteztorul ar putea invia dac trupul ar fi fost ingropat alturi de cap, Irod nu a dat ucenicilor decat trupul sfantului, care a fost ingropat in Sevastia. Capul a fost ingropat de Irodiada in curtea sa, la adancime mare. Sfanta Ioana, femeia crestin a dregtorului lui Irod, a dezgropat capul Sfantului Ioan Boteztorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat la Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de lut. Aceasta e socotit cea dintai aflare a sfantului cap. Dup un timp, un proprietar bogat si slvit a crezut in Hristos, si lepdand pozitia social si toat desertciunea acestei lumi, s-a fcut monah luandu-si numele de Inochentie. Ca monah, el s-a slsluit chiar la locul unde se afla ingropat capul Boteztorului Ioan. Dorind s-si zideasc o chilie, el a spat adanc si a descoperit un vas de pmant in care se afla un cap, ce prin descoperire dumnezeiasc a aflat c este al lui Ioan Boteztorul. El a cinstit cu evlavie acele sfinte moaste, apoi le-a ingropat la loc acolo unde le-a gsit. Capul Sfantului Ioan Boteztorul a fost prezent aici pan in vremea Sfintilor mprati Constantin si Elena, cand, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, in Siria, la un olar. n anul 453, episcopul Uranie al Emesei, l-a asezat in biserica din aceast cetate. Aceasta este socotit a doua aflare a cinstitului cap al Boteztorului. ‘Sunt Ion de primvar’, srbtoare puternic inrdcinat in cultura roman, este un personaj transmis prin viu grai din generatie in generatie de la vechii daci, transformat mai apoi intr-un protector al tinerilor si patron al iubirii. Legendele populare povestesc c el ar fi fost un cioban sau chiar fiul ei ce o insotea pe Baba Dochia in cltoriile prin munti, fiind o figur pozitiv, simbol al primverii. n credinta popular o alt reprezentare a Dragobetelui este si cea a unei plante, numite Nvalnic, transformat de ctre Maica Domnului deoarece el a incercat din nesbuint s-i incurce crrile. ‘Cap de primvar’ marcheaz inceputul primverii si a anului agricol si asigur, totodat, tranzitia ctre un an mai prosper, a constituirii perechilor, atat pentru psri, cat si pentru oameni. Este o srbtoare a revigorrii vegetatiei (asimilat uneori cu ziua iesirii ursului din barlog), a vietii in crestere, o dat cu trecerea la anotimpul de primvar, retrezirea la viat, durata zilei in crestere, in contrapondere cu noaptea care descreste, iar ca dovad zilele sunt mult mai insorite. Din ziua aceasta clostile se intorc la cuib, incep a cloci, iar vitele se intorc de la iesle, nu mai mnanc asa de mult. Asemenea, si copiii se intorc de la mancare si oamenii mai umbl pe afar, nu mai stau in cas asa de mult, ca iarna. Astfel, de ‘Logodnicul psrilor’, fetele si bietii se intalnesc pentru ca iubirea lor s tin tot anul, precum a psrilor ce se ‘logodesc’ in acesta zi. Motivatia prelurii obiceiului psrilor era profund, din moment ce psrile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul ‘pasre’ in limba greac insemnand chiar ‘mesaj al cerului’. n mediul rural, in special, traditia popular, riturile vechilor daci rman inc vii. Stenii isi mai aduce inc aminte de obiceiul de demult al fetelor si bietilor, care, in ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei era srbtorit de tineri. Dimineata devreme, se imbrcau in haine de srbtoare si, dac timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si pduri, bietii adunand lemne pentru foc iar fetele cantand si cutand primele flori de primvar, ghiocei, viorele si tmaioase, care se puneau pentru pstrare la icoane pan la Sanziene, cand se aruncau in apele curgtoare sau folosite in descantecele de dragoste. Dac, intampltor, se nimerea s gseasc si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lutoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele: Flori de frag/ Din luna lui Faur/ La toat lumea s fiu drag/ Uraciunile s le desparti’. Fetele mari s strangeau ap de omt sau de pe florile de fragi. Aceast ap, nscut din surasul zanelor, era pstrat cu mare grij, avand proprietti magice, putand face fetele mai frumoase si mai drgstoase. Zeu al bunei dispozitii, de Dragobete, tinerii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste dealuri, adunandu-se la o cas, pentru ‘a-si face de Dragobete’, petrecand (fr indecentele evenimentelor similare din zilele noastre) fiind convinsi c, in felul acesta, vor fi indrgostiti intregul an, pan la viitorul Dragobete si de multe ori de acolo porneau de multe ori viitoarele csnicii. Cateodat la acel ospt unii tineri, in Ziua de Dragobete, isi crestau bratul, dup care isi suprapuneau tieturile sub form de cruce, devenind astfel frati, respectiv surori de cruce. nfrtirea se putea face si fr ritualul de crestare a bratelor, doar prin imbrtisri, srutri frtesti si jurmant de ajutor reciproc. Uneori, fetele, cele mai frumoase, se acuzau unele pe altele pentru farmecele de uraciune. Credinta popular spune c in ziua de Dragobete psrile se adun in stoluri, ciripesc, isi aleg perechea si incep s-si construiasc cuiburile, psrile neimperecheate acum rmanand fr pui peste var. Brbatii trebuie s-si gseasc partenere pentru anul ce vine, in acest sens este si expresia ‘Dragobetele srut fetele’. Fetele sunt cutate pentru a fi srutate, pentru a permite brbatilor asa zisa ‘contaminare’ cu fortele faste. Conform traditiei, de Dragobete, bietii si fetele trebuie s fie veseli, s glumeasc, s nu se certe cu nimeni si s respecte srbtoarea, pentru a fi indrgostiti tot timpul anului. Astfel in jurul unor focuri aprinse pe dealurile golase din jurul satelor, fetele si bietii discutau vrute si nevrute, ins, cel mai adesea, se spuneau glume cu substrat erotic. Fetele, cum simteau apropierea pranzului, incepeau s coboare in fug spre sat, in unele zone ale trii, aceast goan fiind numit ‘zburtorit’. Potrivit obiceiului, fiecare biat urmrea fata care ii czuse drag; dac flcul era iute de picior si fetei ii plcea respectivul urmritor, atunci avea loc o srutare mai indelungat in vzul tuturor. Srutul acesta semnifica, in fapt, logodna ludic a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne prefatand logodnele adevrate. Dac nu se fcea de Dragobete, se credea c tinerii nu se vor putea indrgosti in anul care urma; in plus, un semn ru era dac o fat sau un biat nu intalneau la Dragobete mcar un reprezentant al sexului opus, opinia general fiind c tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiti. Dar si cei maturi aveau partea lor in cadrul Dragobetelui. Astfel, femeile credeau c era indeajuns s pun mana acum pe un brbat… strin de sat si devenea drgstoas brbatilor in tot anul care urma! Femeile mai aveau grij s dea mancare bun ortniilor din curte, dar si psrilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificat la Dragobete c astfel s-ar fi stricat rostul imperecherilor. n aceast zi, nu se coase si nu se lucreaz la camp. Se face curtenie general in cas, pentru a-l intampina cum se cuvine pe zeul iubirii, care nu vine singur, ci insotit de asa-numitele zane numite ‘Drgostite’, ce le sopteau vorbe de amor indrgostitilor. El umbl prin pduri dup fetele si femeile care au lucrat in ziua de Dragobete. Le prinde si le face de rasul lumii, atunci cand ele se duc dup lemne, flori sau bureti. Unele fete si femei doreau chiar s fie pedepsite de Dragobete, lucrand de ziua lui, iar, apoi luand drumul pdurii, aici fiind ‘nevoite’ s se lase iubite de Dragobete. De aici si provine rspandita expresie adresat fetelor mari si nevestelor tinere, care indrzneau s lucreze in aceast zi: ‘Nu te prind Dragobete prin pdure!’. Btrani obisnuiau s tin aceast zi pentru friguri si alte boli dar si pentru un an imbelsugat. Orice lucru inceput va merge cu spor tot anul. n ziua in care se tine srbtoarea se scotea din pmant rdcin de spanz, cu multiple utilizri in medicina popular si se aprinde in cas rdcin de iarb-mare pentru a apra de rele si durere. Prilej de bucurie si bunstare, Dragobetele, reprezint unul dintre cele mai frumoase obiceiuri strvechi ale poporului roman. Pcat ins c foarte multi i-au uitat semnificatia si au substituit-o, dup 1990, cu srbtoarea vecinilor nostri occidentali, aceea a Sfantului Valentin, ce nu are nici o inrudire cu mitologia popular roman si nici cu spiritualitatea romaneasc, el, nefiind prezent in calendarele ortodoxe in perioada rece, ci, din contr, pe data de 30 iulie, iar in cel greco-catolic srbtorit nu pe 14 februarie, ci pe 16. ns romanii care cunosc legenda lui Dragobete o celebreaz pe 24 februarie a fiecrei primveri unde iubirea se simte ca la ea acas!
Dan Horgan
Bibliografie:
– Adrian Fochi – ‘Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea’, Editura Minerva, Bucuresti, 1976. – Arthur Gorovei – ‘Credinti si superstitii ale poporului roman’, Editura ‘Grai si Suflet – Cultura National’ Bucuresti, 1995. – Antoaneta Olteanu – ‘Calendarele poporului roman’, Editura Paideia, 2001. – Elena Niculita Voronca – ‘Datinile si credintele poporului roman’, Editura Polirom, Iasi, 1998. – Ion Ghinoiu – ‘Obiceiuri populare de peste an’, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997. – Ion Ghinoiu – ‘Srbtori si obiceiuri romanesti’, Editura Elion, Bucuresti, 2002. – Ion Ghinoiu – ‘Zile si mituri. Calendarul tranului roman 2000’, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999. – Ion Talos – ‘Gandirea magico-religioas la romani’, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001. – Irina Nicolau – ‘Ghidul Srbtorilor Romanesti’, Editura Humanitas, 1998. – Narcisa Stiuc – ‘Srbtoarea noastr cea de toate zilele’, Editura Cartea de Buzunar, 2006. – Romulus Vulcnescu – ‘Mitologie Roman’, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985. – Simion FIorea Marian – ‘Srbtorile la romani’, Editura ‘Grai si Suflet – Cultur National’, 2001. – Tudor Pamfile – ‘Mitologia roman’, Editura ALL, Bucuresti, 1997. – Tudor Pamfile – ‘Srbtorile la romani’, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997. – ‘Vietile Sfintilor’, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.
