Dup cum am vzut, izbucnirea primului rzboi mondial a avut loc intr-un complex de determinri si eventuale relatii de viitor care nu puteau fi intalnite in alt tar. Pozitia geografic fiind si acum, ca intotdeauna, in calea ruttilor, o obliga s ia atitutudine fat de una dintre prti. Pe lang dilema esential despre care am mai discutat – Transilvania in ansamblul ei si Bucovina sau Basarabia – interveneau si altele. Relatiile cu vecinii, cu exceptia Serbiei, erau cat se poate de incordate. Austro-Ungaria stpanea atatea tinuturi romanesti, Bulgaria ne era total ostil dup momentul 1913, uitand ce-am fcut pentru ea de-a lungul istoriei, Rusia ne rpise Basarabia si, indiferent de atitudinile sale, ipocrit prietenoase sau brutal de sincere, rmanea in permanent o sabie a lui Damocles deasupra capului nostru. S mai adugm si lungimea enorm a granitelor de atunci, in raport cu suprafata trii. Mai era o piatr de moar care apsa asupra noastr: tratatul secret de aliant cu Tripla format din Germania, Austro- Ungaria si Italia. De aici, primele somri care vin de la Viena si de la Budapesta – romanilor li se aminteste cu insistent de Tratat si li se cere s actioneze corespunztor. Carol I si politicienii romani gsesc, ins, o solutie salvatoare: tratatul avea un caracter defensiv: Romania nefiind atacat, nu avea, deci, cum s se implice in conflict. Se mai punea problema statutului moral al regelui Carol, un Hohenzollern, rud apropiat cu impratul Germaniei. Regele d rspunsuri diplomatice legate de aceast inrudire si de alte cerinte in discutiile pe care le are cu ambasadorul Czernin, pentru Austro- Ungaria: „Dac ar fi s-mi urmez inima, as fi neconditionat cu armata mea alturi de Tripla Aliant. De un an, ins, lucrurile s-au schimbat asa de mult, incat nu sunt in situatia de a pstra tratatul.”. Pentru a nu accentua, practic, lepdarea de tripla Aliant, are grij s afirme: „Chiar in cazul unui conflict cu Rusia, va pstra pstra stricta neutralitate si nicio putere din lume nu-l va putea sili s ia armele impotriva monarhiei.”. Mereu apar, ins, noi solicitri, de exemplu cea venit din partea lui Wilhelm al IIlea, impratul Germaniei. Acesta il instiinteaz telegrafic despre inceperea rzboiului cu Rusia si adaug: „Eu contez pe tine, ca rege si ca Hohenzollern, c vei rmane fidel amicilor ti si c iti vei tine angajamentele.”. Urmeaz alte telegrame, de la Viena si Budapesta, deoarece pozitia strategic a Romaniei si armata sa, ce-si dovedise eficienta in 1877, deveniser o atractie tot mai ispititoare. n sufletul regelui Carol I se ddea o btlie sfasietoare intre originea sa german si sentimentul patriotic romanesc, demonstrat incontestabil in timpul rzboiului pentru Independent. Acuitatea contradictiilor dintre strile sale de spirit este evident in „nsemnrile zilnice”: „Ca ofiter si rege, trebuie s-mi tin cuvantul si s merg alturi de armata lui (era vorba de Franz Joseph) impotriva Rusiei.”, dar si „Tara este hotrat impotriva Austro-Ungariei.”. Pe 3 august are loc cel dintai Consiliu de Coroan. Dup cum am mai mentionat, au fost convocati toti fruntasii politici, indiferent dac erau la putere sau in opozitie. Desi nu era vorba de un organ administrativ sau constitutional, Consiliul era convocat in situatii de urgent si, prin hotrarile sale, trebuia s exprime plenar vointa national. Lucrrile sunt deschise de rege, care prezint o declaratie in limba francez, considerat mai potrivit, deoarece ar reda mai bine nuantele. A expus din nou orientrile din tratatul secret, care fusese contrasemnat, incepand din 1883, de prim-ministrii Ion I. C. Brtianu, Lascr Catargiu, Dimitrie Sturdza, Titu Maiorescu, dar nu fusese vzut de niciun alt om politic cu exceptia celor de mai sus (Kiritescu, Istoria, pg. 113). Rezumand textul prezentat de rege, retinem cateva idei principale. El considera c rzboiul european a generat o situatie periculoas, de unde necesitatea stringent de a se sftui cu brbatii reprezentativi ai trii, fcand apel la patriotismul, dar si la luciditatea acestora, deoarece o politic bazat pe sentimente ar putea duce la un dezastru in circumstantele specifice momentului istoric. Urmeaz un apel la prudent, dar si o observatie pertinent – trile mici care rman neutre in timpul marilor conflicte nu sunt, apoi, luate in seam, iar Romania trebuie s evite o astfel de posibil umilint in viitor. n mod firesc se impune o alt ipotez, contrarie prudentei rmanerii in neutralitate, adic participarea la rzboi. n aceast privint, regele consider c opinia public nu ar accepta o aliant cu Rusia, dat fiind aversiunea permanent, istoric, fat de respectiva. S-ar fi impus, deci, s intrm in rzboi alturi de Tripla Aliant (Puterile Centrale), care ne-a asigurat protectia pe parcursul ultimilor treizeci de ani, aceasta fiind si o datorie de onoare, implicand respectarea cuvantului dat. Totodat, ins, Carol este constient c va intampina o reactie ostil din partea opiniei publice amintite mai sus in cazul intrrii in rzboi alturi de Germania si, mai ales, de Austro- Ungaria. Regele aminteste de existenta altor „teluri” – fr, ins, a mentiona Transilvania si Bucovina, considerand c, in final, cand se vor linisti lucrurile, tara va binecuvanta o astfel de hotrare. Ca un argument, amintind de forta armelor (care decide rzboiul), regele subliniaz forta militar a Puterilor Centrale, care le va conduce la victorie, Romaniei fiindu-i asigurat, in consecint, un viitor strlucit. Cu tot respectul de care se bucura regele, spusele sale au fost primite cu rceal, deoarece ostilitatea fat de Austro-Ungaria era prea puternic. Un singur glas s-a ridicat in Consiliul de Coroan in sprijinul regelui, cel al lui P. P. Carp, care ura Rusia si era de acord cu tot ce putea fi impotriva acesteia: „Trebuie rzboi imediat, s ajutm germanismul s zdrobeasc slavismul. Nu m preocup opinia public; datoria omului de stat este s conduc el opinia public.” (apud Kiritescu, Istoria, p. 114). Ceilalti participanti, dintre care trebuie s-i amintim pe Marghiloman, Rosetti, Lahovary, Take Ionescu, Gredisteanu, Pherekyde, Costinescu, s-au opus regelui cu oarecare vehement. Indiferent de partidele din care fceau parte, au optat cu totii pentru statutul de neutralitate, primind in acest sens si un neasteptat argument: Italia, a treia membr a Triplei, si-a declarat oficial neutralitatea si, cum vom vedea, peste un an va intra in rzboi alturi de Antanta, impotriva fostilor aliati. I. C. Brtianu va concluziona in sensul c in situatii atat de grele ar fi o mare greseal s nu se tin seama de sentimentul public si credea c este mai normal pentru Romania s urmreasc in continuare mersul evenimentelor. n general, participantii au evitat discursurile violente la adresa regelui, Carp a considerat, ins, c acesta a fost prsit si jignit de cei din jurul su, desi timp de zeci de ani a asigurat pacea si prosperitatea Romaniei. A urmat replica lui Brtianu, acesta afirmand c tocmai atitudinea participantilor la Consiliu a evitat aparitia unei rupturi intre rege si poporul su, pe cand intrarea in rzboi ar fi sters, in mentalul popular, toate remarcabilele sale realizri. n final, regele a fost nevoit s-si recunoasc infrangerea: „Constat c reprezentantii trii, aproape in unanimitate, au cerut neutralitatea. Ca rege constitutional m supun vointei dumneavoastr. Mi-e fric ins c prestigiul trii va iesi micsorat din sedinta de astzi si c ati luat o hotrare de care Romania se va ci in viitor.”. A rmas stabilit c Romania neutr va consolida, totusi, frontierele sale, va urmri cu mare atentie evenimentele si va reactiona asa cum va fi necesar la momentul potrivit. Undeva se aplica dictonul latin „Si vis pacem, parabellum” – „Dac vrei pace, pregteste-te de rzboi”. Desigur, nimeni nu credea in permanenta neutralittii, se stia c odat si odat va trebui luat hotrarea de a intra in rzboi alturi de o anumit tabr. Diferentele de opinie de la cel mai inalt nivel se regseau, aproape exploziv, la nivelul opiniei publice. A devenit un loc comun, vom intalni de la Kiritescu pan la Boia mentionat divizarea romanilor care se interesau de politic in acea vreme in germanofili si antantofili, mai degrab francofili, fiindc Anglia nu era prea cunoscut, iar Rusia era urat de toat lumea. Fiecare dintre aceste dou tabere sau curente poseda o gam mai mult sau mai putin convingtoare de argumente: argumentul de baz al germanofililor, in majoritatea lor la fel de buni patrioti ca si adversarii lor, era c Rusia (cu toate pcatele ei, de la prima invazie, din fericire incheiat cu infrangerea de la Stnilesti, pan la comportarea agresiv de dup 1877) reprezenta un simbol al tiraniei, al unei politici profund antidemocratice pe care ar fi vrut s o rspandeasc pretutindeni in lume; in plus, Rusia era considerat o adevrat inchisoare a popoarelor, zeci de neamuri, de diverse origini si rase, zceau sub jugul su, fiind supuse unui regim de deznationalizare fr egal. n cazul unei victorii, de care, din fericire, nu a beneficiat, Rusia ar fi primit rsplata visat de secole si cuprins in testamentul lui Petru cel Mare, si anume de a stpani Constantinopolul, adic si Bosforul si Dardanelele, ceea ce insemna c Romania urma s devin o enclav in Imperiul rus, dac nu o parte a acestuia. ns, mai mult decat atat, germanofilii puneau problema Basarabiei, supuse unei ample deznationalizri, cu consecinte nu numai politice, ci si lingvistice si chiar sufletesti. Celor care opuneau Basarabia Transilvaniei, germanofilii le demonstrau cu usurint c identitatea romanilor de acolo era mai putin amenintat si, intrun viitor, vor putea fi alipiti. De cealalt parte, francofilii se bucurau de mult mai mult popularitate, afinittile noastre cu „sora mai mare” erau nenumrate si pe diverse paliere. Ne uneau, de la inceput, inscrierea comun in marea familie latin, asemnrile de limb si cele culturale. Secolul al XIX-lea, considerat secol al Renasterii Romaniei, s-a desfsurat la noi primordial in coordonatele influentei franceze in toate domeniile posibile, de la filosofie si ideologie pan la distractii si mod vestimentar. S ne amintim de faptul c personalitti de frunte, revolutionarii de la 1848 si lupttorii pentru Unirea din 1859, s-au format in Franta, la fel atatia poeti, pictori etc. – desi nu intotdeauna influenta francez a fost benefic, ea aducand si unele note de superficialitate, de tratare cu usurint a unor probleme de moralitate, considerat o realitate/valoare mai putin important in raport cu altele. Iar peste orice argument al adversarilor, si aici intervenea o problem de interes national, cea a Transilvaniei. Romanii, de la toate varstele si din toate mediile sociale erau convinsi c trebuie s lupte pentru Unirea acesteia cu Romania – situatiile de acolo erau mult mai mediatizate decat cele din Basarabia si nimeni, aproape, nu concepea ca soldatul roman s mearg in btlie alturi de cel maghiar, care de atatea ori le masacrase fratii.
– va urma –
Dan Ravaru
