irea dumneavoastrã aici, in spatiul emisiunii noastre, sper sã rãspundã celor mai multe intrebãri din partea ascultãtorilor si ascultãtoarelor, in special pentru cã sunteti, in politica romaneascã, o femeie puternicã… – O „femeie”? Dati-mi, voie, vã rog, sã fiu nepoliticoasã si sã vã intrerup deja, stimate domnule Albulescu. Mentionarea calitãtii mele de „femeie” este cu totul discriminatorie. Doresc sã cred cã invitarea mea aici nu are legãturã cu sexul, adicã nu cu sexul meu! – Bineinteles cã nu e o ofensã… – Ce sã inteleg decat cã tocmai faptul de a fi „femeie” mã face sã fiu pusã in postura de a rãspunde la intrebãri, deci mã unilateralizeazã simi reduce personalitatea?!? – Doamna Igreca, specificul intrebãrilor adresate in particular de cãtre… – „Specificul”? „În particular”? Vreti sã spuneti cã ati analizat fãrã obiectivitate realist intrebãrile primite si le-ati selectat doar pe cele care vã convin, eventual pentru cã m-ar pune in dificultate si m-ar discredita? – Nu, doamnã… – Dacã partidul de care apartin nu e pe gustul patronilor acestui post de radio, atunci pot de pe acum sã mã retrag din emisiune! – Stimatã doamnã Igreca… – Si mi-e permis sã mai adaug ceva? Aceastã politete exageratã cu care mã tratati nu relevã neaparat o politicã si o conduitã profesionistã excelente, asa cum, probabil, doriti sã reflectati, ci o dimensiune misoginã mai degrabã, pe care o abordati in mod sexist pentru a contracara culoarea politicã a subsemnatei si apartenenta la un anumit gen! – Doamna Igreca, aici noi nu atacãm pe nimeni, vrem doar sã rãspundeti, dacã aveti bunãvointa, la o singurã intrebare… – Dar spuneati de mai multe intrebãri!… – Exact, dar spatiul emisiunii nu ne permite sã rãpim decat cateva minute ascultãtorilor si ascultãtoa – relor noastre. Deci… – Bine, bine, ascult! Sã nu se zicã despre mine c-as fi inabordabilã sau retrasã din campul relationãrilor de ordin social. – Întrebarea cea mai frecvent apãrutã apartine… hm…, mã scuzati, unor… hm…, unor femei… – Cum?!? – … in legãturã cu… hm… Sã citesc, mai bine, intrebarea: „As dori foarte mult sã aflu de ce nici una dintre femeile implicate in politicã nu a protestat contra legii pensionãrii care a stabilit ca atat femeile, cat si bãrbatii, sã iasã la pensie la aceeasi varstã? Oare faptul cã muncim si acasã, si la serviciu, nu are nici o importantã?” Am incheiat intrebarea, hm!… – Aici sunt douã intrebãri, de fapt. – Suntem nerãbdãtori sã dati un rãspuns… – O femeie a adresat intrebarea asta, din cate inteleg? – Chiar mai multe, ããã… de fapt. – Aceastã „doamnã” nu constientizeazã faptul cã, ridicand o asemenea interogare, nu face decat sã se descalifice ca femeie si, in primul rand, ca doamnã autenticã a lumii contemporane. – În ce fel? – Dacã tot mã intrerupeti, nu mai pot da rãspunsul! – Vã rog, doamna Igreca. – Ei bine, aceastã… „doamnã” – cã nu-i pot spune altfel, deoarece no cunosc! – nu este familiarizatã cu minimele mecanisme ce dicteazã regulile in acesti ani de maximã deschidere si democratizare a societãtilor prezente. Feministele au luptat mii de ani, chiar din perioada amazoanelor, pentru a lumina – poate chiar a indepãrta! – patriarhatul cu valorile lor egalizatoare si au reusit, in cele din urmã: avem femei la conducerea corporatiilor, a partidelor politice, a guvernelor, avem si regine… – Mã scuzati, regine nu au existat si in trecut? – Aspect irelevant! Ce urmãresc eu sã evidentiez este cã, in fine, femeilor li s-a oferit sansa de a fi egale cu bãrbatii in absolut orice! – OK, eu si cu dumneavoastrã nu suntem egali, deoarece subsemnata face parte din organele de decizie la nivel de Stat Roman, iar dumneavoastrã nu aveti putere de decizie nici in propria redactie, insã, probabil, ati priceput la ce mã refer. – Nu chiar! A propos de legea pensionãrii, doamna Igreca… – Corect! Nu asta am visat noi, femeile, dintotdeauna, domnule Albulescu? Sã demonstrãm cã suntem la fel de bune ca bãrbatii la locul de muncã? – Persoana care a adresat intrebarea… – Douã intrebãri, in spetã! – Da, aveti perfectã dreptate. Persoana implica si faptul cã femeile, astãzi, muncesc de douã ori mai mult: si acasã, si la serviciu. – Asta e ingratitudine fatã de cauza feministã! Dacã nu fac fatã muncii duble, sã-si ia pentru acasã o menajerã! – O altã femeie, adicã! – Sau o menajerã-bãrbat, dacã tot vorbim de egalitate aici! – Chiar dacã nomenclatorul meseriilor ar prevedea aceastã pozitie… – Vã rog! Noi, feministele, vom face si aceastã „pozitie” sã devinã posibilã! – În legãturã cu legea pensionãrii… – Femeile ar trebui sã protesteze mai putin sau deloc! Fiind salarizate mai mult timp, la fel ca bãrbatii, panã la aceeasi varstã, vor putea, mãcar, sã-si… plãteascã o menajerã, poftim! Vor fi niste contribuabile esentiale pentru asigurarea resurselor economice ale societãtii romanesti si vor trãi sentimentul cã se implinesc prin asigurarea impl – inirii societãtii. Treburile familiei nu sunt chiar atat de relevante atunci cand existã solutii alternative moderne! – Femeile sunt mame si sotii simultan, nu doar „femei de carierã”. Ele-i educã pe copii si… – Vedeti, domnule Albulescu, sunteti bãrbat si s-ar presupune cã ar trebui sã fiti obiectiv, dar nu observ decat subiectivitate in dumneavoastrã. Sã inteleg cã sunteti misogin, antifeminist si emotional? Credeam cã aceastã emisiune e despre egalitatea de gen, nu despre lipsa ei! – Este, de fapt, despre legea pensionãrii femeilor la varstã… – Da, da, la varstã egalã cu a bãrbatului – secretara mea m-a informat corespunzãtor! – Deci nu secretarul, ci secretara! – Domnule Albulescu, nu fiti discriminatoriu! Femeile au acelasi drept ca si bãrbatii sã fie secretare! – Inclusiv dreptul de a fi… secretari! – E intolerabil! Gandeam cã m-ati invitat la o discutie serioasã, nu ca sã-mi ridiculizati convingerile politice ori ca sã faceti jocuri de cuvinte! – Încerc sã nu fac asta… – Dacã femeile ce adreseazã asemenea intrebãri nu sunt capabile sã suporte presiunea indusã de egalitatea de gen, probabil ar trebui sã rãmanã „la cratitã” si sã-si creascã in continuare odraslele! – Bãnuiesc cã substratul intrebãrii… – Au fost douã intrebãri! – … era cã munca la domiciliu a oricãrei femei nu este valorizatã corespunzãtor, deoarece pensio – nan du-se la aceeasi varstã cu bãrbatul, e ca si cum nu conteazã eforturile pe care le depune in gospodãrie si in educarea viitoarei generatii. – Domnule Albulescu, pentru cã remarc cu uimire cat de sensibil sunteti – chiar cã s-au schimbat rolurile sociale si caracteristicile de gen! – de ce nu deveniti un tribun al eliberãrii si de ce nu ridicati glasul, de la acest microfon, ca sã-i lãmuriti pe bãrbatii romani sã-si abandoneze berea si jocul de „dame”, ori de „table”, ce-o fi, si sã treacã „la cratitã” si la frecatul rufelor, nu a „mentei”!? Doar suntem egali, ce naiba! – Doamna Igreca, atentie la limbaj… – Dar ce, dacã bãrbatii pot sã injure, eu de ce n-as putea? Am tot dreptul! Iar eu imi doresc sã ies la pensie la 65 de ani, mai ales dacã voi prinde si al doilea mandat de parlamentar panã atunci! – Sunt convins cã si o vanzãtoare sau o confectionerã si-ar dori, probabil, acelasi lucru dacã ar avea aceleasi perspective. – Sarcasmul vã dezavantajeazã, domnule Albulescu. Pe viitor, imi voi alege cu mai multã atentie emisiunile la care mã voi prezenta. – Deci rãspunsul la intrebare… – Sunt douã intrebãri! Faceti paradã de capacitatea de generalizare proprie bãrbatiilor visa- vis de capacitatea analiticã a femeilor si uitati cã sunt douã intrebã… – Dar dumneavoastrã sustineti cã ambele genuri sunt egale… – Nu cand omiteti cu nonsalantã cã au fost douã intrebãri… – Si la care dintre ele ati rãspuns, doamnã Igreca? Cã eu m-am pierdut in generalitãti si am uitat detaliile. – E inadmisibil! Femeile care ne ascultã ce vor retine din aceastã conversatie? Cã bãrbatii romani sunt niste misogini care… – Acum generalizati, doamna Igreca… – … isi bat joc de femeile din Romania, care le abuzeazã verbal si, poate, chiar fizic, dacã as mai rãmane in aceeasi incãpere cu dumneavoastrã. Dati-mi voie sã mã retrag, nu sunt obligatã sã suport acest comportament josnic! – Oricum spatiul aferent emisiunii noastre s-a incheiat – timpul nu fuge la fel pentru doi oameni ce cautã sã-l… egaleze. Vã multumim pentru participare, doamna Igreca, la revedere! (Off-stage) – Aceastã atitudine e inacceptabilã! – Doamna Igreca… – Dar mai terminã, domnule, cu „doamna”! Ce, crezi cã, dacã sunt femeie, nu sunt la fel de puternicã ca dumneata, un bãrbat? Am luat si lectii de auto-apãrare, bãiete! Ti-as putea pune fundul pe podea intr-un minut! Si am si un body-guard in hol, poftim! Un tip pe cinste, care sã mã apere de violenta masculinã! Crezi cã dacã…
Cleopatra Ravaru
