Din punct de vedere politic, parcurgem toate etapele si conjuncturile posibile intr-un ritm alert. Un singur aspect a rmas nebifat: trecerea voluntar in opozitie a unui partid aflat la putere. Nu prin vreo motiune de cenzur. Ci prin… dou demisii! Gesturile extreme ale lui Ponta, care dup ce si-a dat demisia de la conducerea partidului si-a dat-o si pe cea din functia de premier, au pus pur si simplu pe butuci partidul. Aliatul principal s-a considerat eliberat de orice obligatie, in timp ce PSD-ul lui Dragnea asist, ca la teatru, la instalarea unui nou guvern in care nu are nimic de spus si pe care s-a angajat chiar s-l voteze. S renunti atat de usor la un an de guvernare mi se pare un gest de un altruism care nu poate fi catalogat altfel decat prostia sadea. La fel ca si renuntarea la atu-ul organizrii alegerilor (desi, dac ne uitm putin in urm, vom vedea c, de regul, cei care au organizat alegerile leau pierdut!). Partidul lui Dragnea pare, tot mai mult, o formatiune picat din lun pe un pmant ale crui reguli nu le intelege. Nici in visele sale cele mai frumoase Iohannis nu a luat in considerare o asemenea baft. S scape, dintr-un foc, nu doar de un premier incomod, dar si de partidul lui. S ti se deschid larg usa pentru orice combinatie ai avea in cap. Doar c Iohannis n-a avut in cap nici o combinatie. Chestia cu „partidul meu” era o figur de stil care ar fi dorit s dea impresia c in spatele presedintelui st aliniat o fort gata s intre in actiune. n spatele su nu st, ins, decat o aduntur de veleitari compromisi de experimentele guvernamentale anterioare, a cror prezent intr-o formul de guvern ar fi adunat din nou in Piata Universittii o multime mai putin calm si mai putin dispus s inghit niste gogosi de genul „noii clase” politice. Astrele i-au fost, ins, favorabile lui Iohannis care, dup ce-a scpat de Ponta, a avut baft s pun mana pe Ciolos. Baft – vorba vine. Dac am fi mai naivi, ne-am multumi cu o explicatie de genul: a fost omul potrivit la locul potrivit in momentul potrivit. Realitatea este ins alta. Potriveala asta, ca si surprinztoare mobilizare de strad, au fost atent orchestrate si puse la punct in laboratoarele geopoliticii. ntr-o form care l-a ajutat pe presedinte s scape de obligatiile incomode ale defilrii cu ceata de pedelisti vopsiti in liberali in spatele su. Teleghidat sau nu, Ciolos este o solutie pentru momentul controversat pe care-l parcurgem. Chiar si Dragnea poate s se apere de acuzele de capitulare neconditionat, prin faptul c iesirea de la guvernare ar putea fi de folos in pregtirea viitoarelor alegeri, lsand pe umerii tehnocratilor povara (ne)ducerii la indeplinire a promisiunilor populiste ale lui Ponta.
