– continuare din numrul trecut –
Atasamentul pentru poporul su, pe care Eminescu l mrturiseste mereu cu afectiune, compasiune si durere, l face s- si iubeasc conationalii cu toat fiinta sa. Ce s spun, iubesc acest popor bun, blnd si omenos pe spatele cruia diplomatii cldesc castele si rzbele (…), popor nenorocit care geme sub mretia palatelor de gheat ce i le asezm pe umeri (Timpul, 25 aprilie 1882). Incapabil de a se opune miseliei pturii superpuse, poporul romn si duce crucea n tcere si nfrunt vicisitudinele vremurilor pentru c, ru sau bun, Romnul e adevrat. Inteligent fr viclenie, ru – dac e ru – fr ftrnicie; bun fr slbiciune; c-un cuvnt ni se pare c att calittile ct si defectele romnului sunt ntregi, nenchircite; el se arat cum este. N-are o cocoase intelectual sau fizic ce caut a o ascunde, nu are apucturile omului slab (Timpul, 15 martie 1880), sau, altfel spus, nu are cocoasa intelectual si fizic a defimtorilor de neam si tar, cum s-ar putea rezuma ceea ce Eminescu demonstra cu atta convingere. De altfel, aceast tem Eminescu o va dezvolta mai ales n polemica sa cu Romnul, cotidian liberal (al partidului rosilor, liberal, n.n.) care practica un antiromnism uneori de-a dreptul scandalos. De aici si faptul c majoritatea articolelor sale referitoare la evenimentele cotidiene nationale si internationale vor fi ptrunse de o adnc simtire national-patriotic, atitudine care avea s-i aduc nenumrate necazuri, nu numai n timpul vietii, ci si postum. Convins de calittile poporului su, Eminescu nu oboseste n a milita pentru structurarea statului romn dup talentul natiunii romne: cestiunea de cpetenie pentru istoria si continuitatea acestei tri este ca elemental romnesc s rme cel determinant, ca el s dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, nclinrile lui oneste si generoase, bunul lui simt, c-un cuvnt geniul lui s rme si pe viitor norma de dezvoltare a trii si s ptrund pururea aceast dezvoltare (Timpul, 17 decembrie, 1881). Din aceast iubire nedezmintit pentru poporul su nu putea decurge n mod necesar dect patriotismul eminescian, sentiment care atinge sublimul prin frumusetea versurilor dedicate iubirii de tar si sacrificiului suprem n aprarea ei. Trebuie remarcat faptul c patriotismul n opera eminescian se manifest de timpuriu, fr fasoane si cosmopolitisme de circumstant si va rmne, ca si nationalismul su, o constant a ntregii sale opere. E mic trisoara noastr (principatele unite, apoi regatul Romniei n.n), i sunt strmte hotarele, greuttile vremilor au stirbit-o, dar aceast tar mic si stirbit, e tara noastr, e tara romneasc, e patria iubit a oricrui suflet romnesc; ntr-nsa gsim toate putintele dezvoltrii, ntocmai ca ntr-una orict de ntins (Misiunea noastr ca stat – Timpul, 2 nov. 1879). Nu cred c ngemnarea nationalismului cu patriotismul poate fi exprimat mai convingtor dect o face Eminescu n afirmatia de mai sus. Tririle sufletesti se vor regsi n poeziile sale sub forma unor adevrate subtilitti lirice, pline de cldur si avnt patriotic. Un suflet numai plnge, n doru-i se avnt / L-a patriei dulci plaiuri, la cmpii rztori. Doru-i nestvilit pentru plaiurile natale ating suprema trire n dorinta fierbinte de asi revedea bastina natal atunci cnd este departe: Da, da a-si fi ferice, de-as fi nc odat / n patria-mi iubit, n locul meu natal (Din strintate). Maniera n care Eminescu se exprim, tumultul sufletesc si tririle afective ce rzbat din scrierile sale, atunci cnd se refer la patrie si neam, dovedeste faptul c el si-a nsusit cu asupra de msur ceea ce ntelepciunea popular retine ca postulat existential, c pentru om: mama, casa si bastina, sunt legturile cele mai puternice care-i marcheaz existenta pe ntreg parcursul vietuirii sale, c nostalgia copilriei creeaz spatiul celei mai duioase reverii care-l va nsoti toat viata. Desigur, n acest context patria nu poate fi perceput dect ca leagn existential si spiritual pentru toti acei care ncearc asemenea triri. Mai mult, din constiinta faptului c apartii unei patrii a printilor, mosilor si strmosilor ti, dar mai ales a copiilor copiilor ti, trebuie s rezulte neaprat acea emulatie spiritual care s stea la baza acelei atitudini civice, de respect, implicare si fptuire, capabil s aduc bunstare si prosperitate poporului tu. Cu ct ne iubim mai mult tara cu att mintea noastr trebuie s fie mai neprtinitoare, cu att cugetarea trebuie s rmn mai rece, pentru ca ea s ne fie o bun cluz si s ne mpiedice de la agitatii n ntuneric si lupte cu fantasme. Numai o astfel de tar poate fi ndreptat pe cile bune, zbuciumrile desarte pot fi ferite, relele pot fi strpite Dac pentru gndirea si analizele sale necruttoare, prezentul national era o constant, Eminescu nu uit nici o clip c tara sa are un trecut pe care-l venereaz si un viitor pe care reuseste s-l prefigureze cu binecunoscuta-i intuitie profetic. Viitorul patriei sale trebuie s fie msura poporului su n ansamblul natiunilor lumii. De aici si optimismul eminescian care prin modul cum strpunge timpurile capt dimensiuni atemporale pentru poporul si patria sa. Mai mult, optimismul su se va afirma de o manier att de convingtoare nct poezia Ce-ti doresc eu tie, dulce Romnie de exemplu, poate fi oricnd ridicat la rang de imn national. Si asta datorit modului cum si evoc patria cu trecutul ei glorios si poporul cu caracterul si aspiratiile sale n drumul su spre viitor. Pentru c admiratia pentru istoria trii si natiunii sale, ndemnurile ce tsnesc din versurile sale naripate, sunt att de mobilizatoare nct citindu-le, efectiv te regsesti ca entitate romneasc ntr-un spatiu binecuvntat care nu este altceva dect patria strbun. Ce-ti doresc eu tie dulce Romnie / Tara mea de glorii, tara mea de dor, / Bratele nervoase, arme de trie, / La trecutu-ti mare, mare viitor. Dincolo de efuziunea sentimental-patriotic cu care te nfioreaz aceast strof cititorul va avea surpriza s constate mai apoi delicatetea si suavitatea sentimentului iubirii si al pcii, caracteristic poporului su, care-l orbeste pn si pe Marte: ngerul iubirii, ngerul de pace / Pe altarul Vestei, tainic surznd, / Ce pe Marte-n glorii s orbeasc-l face / Cnd cu lampa-i zboar, lumea luminnd. / El pe snu-ti vergin, nc s coboare / Guste fericirea raiului ceresc, / Tu l strange-n brate, tu i f altare, / Dulce Romnie, asta ti-o doresc. Finalul apoteotic al poeziei este msura civismului eminescian care se ridic n fata posterittii ca o strlucit pild de iubire nflcrat si nemrginit pentru patria sa, natia sa si viitorul ei. Ce-ti doresc eu tie dulce Romnie / Tnr mireas, mam cu amor, / Fiii ti triasc numai n frtie / Ca a noptii stele, ca a zilei zori, / Viat n vecie, glorii, bucurie / Arme cu trie, suflet romnesc / Vis de vitejie, fal si mndrie, / Dulce Romnie, asta ti-o doresc. mbinarea perfect a nationalismului cu patriotismul strbate ca un fir rosu aceast minunat poezie, ca de altfel ntreaga oper eminescian, si st la baza civismului su de care nu s-a dezis niciodat. Ceea ce este interesant este faptul c nobletea acestor sentimente Eminescu nu le gseste la nivelul pturii superpuse, ci la nivelul Romniei profunde, acea Romnie a omului obisnuit, aflat la talpa trii, prin jertfa cruia avea s capete contur Romnia Mare de mai trziu. Din acest civism avea s izvorasc nedezmint itul optimism eminescian, care visa mereu la o tar puternic, frumoas, cu oameni cinstiti, preocupati de destinul si viitorul patriei lor. S-o facem mare pe trisoara noastr, prin roadele muncii noastre si prim mrimea vredniciei noastre, cci de astzi nainte nimeni nu ne mai jigneste n lume si dac nu putem s ne urmm n pace dezvoltarea atunci e bine s stim c nu mai sunt copitele slbaticilor vrjmasi care strivesc smnta abia ncoltit, ci hula, vrajba si ura ce ne-o facem noi nsine (Timpul, 2 noiembrie 1879). Aceste generatii aveau s vin asa cum le prefigura Eminescu n scrierile sale, iar mesajul su nu va rmne fr ecou n inimile lor, pentru c el arta fr echivoc c fundamentul acestui tip de civism nu poate fi altul dect respectul pentru valorile neamului tu si patriei tale, respectul pentru istoria, limba si cultura neamului tu, respectul pentru printii si strbunii ti, n sfrsit pentru mostenirea pe care acestia ti-au lsat-o si pentru care si-au dat viata n momentele de cumpn ale neamului. Pentru c tulburtorul avertisment eminescian smnta din care a rsrit acest popor e nobil si poporul nu va muri de ct atunci cnd romnii vor uita nobletea semintiei lor (Timpul, 16 aprilie 1878) avea s fie preluat si trit n chip jertfelnic, n spiritul unui civism desvrsit, de tineretul nationalist al perioadei interbelice, cunoscut n istorie ca Miscarea Legionar. Ceea ce stia Eminescu la fel de bine este faptul c formarea acestor convingeri pornesc nc din fraged pruncie, prin ceea ce familia reuseste s sdeasc n sufletul generatiilor care se succed. Educatia prin scoal preia aceste valori, le adnceste prin metode specifice si le d aureola unor principii etice si morale, puternic sustinute de tipologia spiritual a poporului nostru si fericit ntruchipate n biserica strmoseasc, prin tot ce a nsemnat si nseamn ea n istoria poporului nostru. Aceste principii capt consistent si contur n sufletul urmasilor sub forma respectului pentru valorile culturale ce-i apartin. Iat de ce rstlmcirea trecutului istoric, cosmetizarea lui, sau mai ru, subordonarea lui unor interese politice conjucturale, nu fac dect s strneasc resentimente si chiar s fie contraproductive. Pentru c pn la urm educatia n familie, scoal si biseric poate cldi acel edificiu maestuos al romnului adevrat, al cetteanului adevrat, iubitor de neam si tar pe carel visa Eminescu. Nu cu fraze si cu mguliri, nu cu garde nationale de florile mrului se iubeste si se creste natia adevrat (Conservarea nationalittii, suprema lege – Timpul, 27 mai 1871). Acestor piloni educationali (familie, scoal, biseric) li se adaug astzi mai mult ca oricnd impactul mass-mediei, att de accesibil si la ndemn astzi si, din nefericire, att de frivol si distructiv sub aspectul moralittii individuale si colective, pentru c n goana sa dup rating dezbin si demobilizeaz, bagateliznd notiunile de patrie – patriotism si natiune – nationalism. Msura patriotismului nostru va fi dat de faptele pe care vom avea ocaziunea de a le mplini n viitor, iar nu de profesarea nimic costisitoare a unor idei pe care individual si le alege dup plac ceea ce jurnalismul contemporan nu pare s aib n vedere. Urmrind filonul gndirii eminesciene sub aspectul civismului, att de cald si impetuos n acelasi timp, pn si Emil Cioran, cu tot pesimismul si negativismul su, a exclamat entuziasmat: Ce-a cutat pe aici acel pe care si Buddha ar fi gelos? Fr Eminescu, am fi stiut c nu putem fi dect esential mediocri, c nu este iesire din noi nsine, si ne-am fi adaptat perfect conditiei noastre minore. Suntem prea obligati fat de geniul lui si fat de tulburarea ce nea vrsat-o n suflet. Prin aceast nobil tulburare, strecurat pentru vesnicie n sufletul poporului su, generatiile posteminescu aveau s treac n marile ncercri ale istoriei noastre, realiznd visul milenar al natiunii – Romnia Mare – care astzi, mai mult ca oricnd, merit din partea fiilor ei aureola unui adevrat civism, croit pe msura visului si geniului eminescian, n care cele dou sentimente, nationalismul si patriotismul, dou triri pn la urm, s se regseasc puternic ngemnate n sufletul romnului tritor de veacuri al spatiului su mioritic si hrzit lui prin gratie divin. Pentru c A fi bun romn nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cettean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pmnt, care este mostenirea, n exclusivitate si istoric, a neamului romnesc. Acesta este un lucru care se ntelege de la sine (Adevrul doare – Timpul, 1 aprilie, 1881).
Valeriu Lupu – doctor n stiinte medicale
