Potrivit unui proiect al Ministerului Sãnãtãtii, pacientii cu tulburãri psihice pot fi imobilizat i sau izolati pentru protectia lor sau a altor persoane, fãrã a fi loviti sau vãtãmati si folosind un ton calm si neutru, iar mãsura nu va depãsi patru ore, timp în care vor fi fãcute evaluãri la cel mult 30 de minute.
Proiectul de Ordin privind Normele de aplicare a Legii sãnãtãtii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburãri psihice a fost pus în dezbatere publicã de Ministerul Sãnãtãtii (MS). Prin proiectul de Ordin sunt stabilite normele speciale de îngrijire din structurile de psihiatrie si situatiile în care pot fi luate mãsuri de contentie. Potrivit proiectului, serviciile medicale minime pe care o structurã psihiatricã trebuie sã le asigure sunt: diagnosticul si tratamentul tulburarilor psihice acute si cronice; evaluãri psihologice; psihoterapie; consiliere si psihoeducatie pentru pacienti si familiile lor; programe de terapie ocupationalã, educativã si recreativã; servicii de asistentã socialã. În situatia în care interventiile terapeutice uzuale efectuate în vederea aplicãrii tratamentului esueazã, se poate recurge la imobilizarea sau contentionarea pacientului cu mijloace specifice, dar care sã nu producã vãtãmãri corporale. Contentionarea poate fi folositã doar atunci când este necesarã apãrarea pacientului de actiunile sale, care l-ar putea rãni pe el sau pe ceilalti si doar în situatia în care aplicarea celor mai putin restrictive tehnici a fost neadecvatã sau insuficientã pentru a preveni orice lovire ori vãtãmare. „Imobilizarea este precedatã o abordare verbale care sã evite escaladarea agresivitãt ii si violentei. Se va evita atitudinea de confruntare cu pacientul, se va vorbi pacientului pe un ton calm, neutru si cu o expresie facialã atentã, dar neutrã, cu o gesticã limitatã, lentã fãrã schimbãri bruste de atitudine. În aplicarea mãsurii de restrictionare a libertãtii de miscare a pacientului trebuie depuse toate eforturile pentru evitarea durerii. Reprezentantul legal sau personal al pacientului trebuie informat cu privire la dispunerea unei mãsuri de restrictionare a libertãtii de miscare a pacientului“, potrivit proiectului. De asemenea, contentionarea poate fi folositã numai în baza dispozitiei medicului, mentionatã în foaia de observatie. Dispozitia medicului trebuie sã detalieze factorii care au condus la contentionare si sã specifice natura acestei mãsuri. În dispozitie trebuie precizatã ora la care mãsura de contentionare a fost luatã, imobilizarea neputând depãsi patru ore, se mai aratã în proiect. În situatia în care imobilizarea de necesitate nu a fost fãcutã din dispozitia medicului, acesta va fi solicitat în maximum 30 de minute.Mãsurile de contentionare sau imobilizare aplicate pacientilor, incluzând toate dispozitiile scrise ale medicului prin care s-au dispus acestea, se înscriu în Registrul mãsurilor de contentionare si izolare aplicate pacientilor, care va fi pãstrat în conditii de confidentialitate. Proiectul mai prvede cã pacientul trebuie sã fie monitorizat tot timpul imobilizãrii, pentru a observa dacã nevoile sale fizice, de confort si sigurantã sunt îndeplinite. O evaluare a conditiilor pacientului trebuie realizatã la cel putin fiecare 30 de minute sau la intervale de timp mai scurte, dacã medicul o cere. Evaluarea trebuie înregistratã în foaia de observatie a pacientului. Toate interventiile fizice din timpul imobilizãrii trebuie sã aibã în vedere vârsta, sexul, cultura, limba si istoricul medical, dizabilitatea sau nevoile speciale ale pacientului, sarcina, date care se vor regãsi si în foaia de observatie. Proiectul de ordin mai prevede si modalitatea de protejare prin izolare a pacien- tilor care reprezintã un pericol pentru ei însisi sau pentru alte persoane. Aceastã mãsurã trebuie aplicatã cu maximã precautie si numai în cazul în care orice altã modalitate s-a dovedit ineficientã. Izolarea pacientului se va face într-o încãpere special prevãzutã si dotatã în acest scop. Încã- perea trebuie sã ofere posibilitatea ca pacientul sã poatã fi observat continuu, sã fie iluminatã si aerisitã în mod corespunzãtor, sã aibã acces la grup sanitar si sã fie protejatã în asa fel încât sã previnã rãnirea celui izolat. Nu pot fi izolate concomitent în aceeasi încãpere mai multe persoane. Izolarea trebuie sã fie aplicatã pentru un timp cât mai scurt posibil si revizuitã periodic, la un interval de cel mult douã ore, iar pacientul sau reprezentantul sãu trebuie informat despre aceastã mãsurã.„Pacientul va fi observat în timpul izolãrii conform unui program prevãzut de medicul care dispune mãsura izolãrii. Pe perioada dispunerii mãsurii izolãrii, pacientul va pãstra îmbrãcãmintea, precum si orice articole de uz personal sau cu semnificatie religioasã, cu excep- tia situatiei în care pãstrarea acestora ar putea afecta siguranta sa“, se mai aratã în proiect. Mãsura izolãrii nu trebuie folositã ca pedeapsã sau ca o formã de amenintare si nici nu poate fi parte a programului de tratament. Aceastã mã- surã poate fi dispusã doar de medic, în aceleasi conditii ca si contentionarea, si trebuie mentionatã în Registrul mãsurilor de contentionare si izolare si în foaia de observatie a pacientului. În cazul pacientilor sub 18 ani, imobilizarea are drept scop sustinerea tratamentului medicamentos în cazul agitatiei psiho-motorii. Conten- tionarea în aceste cazuri se va face numai cu avizul medicului curant sau al medicului de gardã, medic specialist psihiatru sau neuropsihiatru pediatric, acolo unde existã, si cu acordul scris al pãrintelui sau apartinãtorului legal, prevãzut în consimtãmântul semnat de tutore la internare, doar dupã ce au fost epuizate toate mijloacele de convingere si linistire a pacientului. Durata contentiei nu poate depãsi 30 minute, dar proiectul prevede cã mãsura poate fi repetatã în cursul aceleiasi zile. Dupã contentionare, pacientul sub 18 ani trebuie sã fie supravegheat permanent de personalul medical si nu trebuie sã rãmânã singur în încãpere. Printre dispozitivele speciale de imobilizare sunt: pat cu dispozitive de legare – cadru metalic cu laterale; cearceaf; man- sete din piele, late, ajustabile, dublate cu pâslã pentru articulatiile mâinilor si picioarelor; curele late pentru torace si genunchi; mãnusi; cascã specialã de protectie. Tehnica imobilizãrii constã în imobilizarea atât a membrelor superioare, cât si a celor inferioare, evitând leziunile în timpul procedurii. Potrivit proiectului, este interzisã folosirea de materiale precum sfoarã, tifon, fese sau alte materiale care pot vãtãma pacientul. În proiect sunt prevãzute metode diferite de contentionare pentru copiii internati într-un spital cu structurã de Psihiatrie, cei institutionalizat i si cei internati într-un spital cu structurã de Pediatrie. În cazul copiilor internati într-un spital cu structurã de Psihiatrie, contentia va fi folositã în caz de potential de autoagresivitate sau heteroagresivitate. Astfel, pentru copiii cu greutate sub 25 de kilograme se va folosi cearceaful, cu care va fi înfãsat si se mobilizat de pat. În cazul copiilor cu greutatea sub 50 de kilograme se vor folosi mansete ajustabile din piele pentru mâini si picioare, în cazul în care se lovesc cu genunchii, iar pentru copiii cu greutate mai mare de 50 de kilograme, tot mansetele ajustabile din piele, dar si curele late pentru torace si genunchi. Contentia în cazul copiilor institutionalizati se va face cu acordul tutorelui legal sau responsabilului centrului pentru minori, la indicatia medicului curant sau a medicului de gardã. Pentru copiii diagnosticati cu autoagresivitate se vor folosi dispozitive cu rol de protectie, precum: mãnusi, cascã de protectie, iar pentru copiii diagnosticati cu heteroagresivitate, se vor respecta regulile de contentie pentru copiii din spitalele de psihiatrie. În cazul copiilor internati într-un spital cu structurã de Pediatrie, copiii cu autoagresivitate sau cu heteroagresivitate vor fi contentionati respectându-se regulile generale ale mãsurii. Proiectul defineste totodatã si urgentele psihiatrice, adicã stãrile psiho-patologice în cadrul cãrora pacientul se aflã într-o disfunc- tionalitate cerebralã severã, situatie criticã în care poate provoca autovãtãmare gravã, agresarea altor persoane, deces, distrugerea unor bunuri, comportamente nejustificate de caracteristicile realitãtii prezente, cum sunt stãrile confuzionale. Astfel, urgente psihiatrice sunt considerate: tulburare psihoticã acutã; tulburãri severe de comportament în tulburãri de personalitate; tulburãri psihotice post- sau intercritice în epilepsie; agitatia psihomotorie; episoade acute delirant-halucinatorii în psihoze (schizofrenie, tulburarea afectivã bipolarã) si în dement e; episoade expansive severe; episoade depresive severe; episoade depresive cu risc suicidar; sevraj alcoolic; tentativa de suicid si sevraj complicat la alte substante psihoactive, care se vor trata în unitãtile specializate în toxicologie si adictie. Spitalele de psihiatrie care nu au amenajate astfel de spatii sunt obligate sã le amenajeze cu respectarea normelor din Legea sãnãtãtii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburãri psihice. Initiatorii proiectului au precizat cã aceste modificãri si completãri au fost fãcute si pentru cã în implementarea Legii sãnãtãtii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburãri psihice s-au constatat mai multe neconcordante ale prevederilor actului normativ cu o serie de dispozitii din dreptul intern, precum Codul familiei, Codul penal, dar si cu dispozitii din tratate interna- tionale privind drepturile si libertãtile fundamentale, precum Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, Conventia ONU Împotriva Torturii si altor Pedespse sau Tratamente cu Cruzime, Inumane sau Degradante, Conventia Europeanã pentru Apãrarea Drepturilor Omului si a Libertãtilor Fundamentale. Proiectul de Ordin va fi în dezbatere publicã pânã în 20 mai, potrivit Ministerului Sãnãtãtii.
