8 martie in cel mai sarac sat din judetul Vaslui

Pentru reporterul gr�bit, prezenta la Obarseni Lingurari, comuna Voinesti, poate fi, in cel mai bun caz, subiect de-o stire repede scris�, si mai repede uitat� si poate niciodat� citit�. Ar putea suna cam asa: „Duminic�, 8 Martie, Corneliu Bichinet, vicepresedintele Consiliului Judetean Vaslui, a organizat in satul Obarseni Lingurari, din comuna Voinesti, un eveniment festiv dedicat femeilor. La actiune au participat peste 250 de femei din comun�, care au primit flori si m�rtisoare din partea organizatorului, dar de muzic�, flori, m�rtisoare si dulciuri s-a bucurat intreaga comunitate local�”. Ar putea fi o abordare. �ns�, din fericire, nici reporterul nu este atat de gr�bit, nici lucrurile nu au fost atat de simple… S� incerc�m, asadar, in alt� cheie, dand important� am�nuntului. Un bun inceput ar fi, probabil, drumul lung, care ocoleste mai bine de jum�tate de judet, prin Barlad, pe drumuri mai bune sau mai rele, sub un soare scanteietor, dar deloc darnic cu gradele. E „baba” lui Bichinet. E rece afar�, foarte cald in masin�. Bichinet, ghid de lux: „B�i, Romic�, imi spune, uite-asa mai iesi si tu din birou, c� asa fac ziaristii. Te duc undeva unde n-ai fost niciodat�, in cel mai s�rac sat din judetul �sta”. Pe stanga si pe dreapta soselei, repere exclusiv la timpul trecut. „Aici a fost…”, „Acolo a fost…”, „Pe vremuri, dincolo de dealul �la era o…”. Acum, nu mai e nimic. Dealurile au r�mas f�r� livezi, din fostele CAP-uri au r�mas doar niste grinzi strambe. Tot drumul este un cimitir al elefantilor comunismului, r�mas de ani buni f�r� fildes. „�sta e blestemul locurilor astea, au dat inapoi. Toat� valea asta e mult mai s�rac� decat acum 25 de ani. Asta e realitatea, b�i, Romic�, bag� la cap! Cei de varsta mea, care au r�mas in satele lor, sunt imb�traniti inainte de vreme; dar toti sper� c� o s� se intample o minune in partea lor de lume. Iat� de ce facem noi 8 Martie la Obarseni!”, explic� Bichinet. Deja, stirea deja uitat� de dinainte cap�t� o nou� dimensiune. Totusi, calitatea pe care o are Corneliu Bichinet, aceea de om politic, naste o intrebare… „B�i, esti nebun? Ce beneficii politice s� ai de la oamenii �stia?! Niciunul! Ce, crezi c� le-ai dat o floare si un m�rtisor femeilor, un pahar de vin b�rbatilor si dulciuri, copiilor, si gata, �stia devin liberali? M-ai auzit pe mine s� pronunt „PNL”? Ai v�zut ceva politic acolo?”. Evident, dialogul are loc la intoarcere, cand mirosul acru-amar al s�r�ciei inc� mai st�ruie in n�ri. Si r�spunsul este „nu”. A fost un 8 Martie f�r� politic�, f�r� promisiuni ce abia asteapt� s� fie inc�lcate, f�r� angajamente c� se va face. Pan� la urm�, ce poti s� le promiti celor mai s�raci oameni din judetul �sta si, mai ales, cum le poti garanta c� te vei tine de cuvant?! De-asta locul promisiunilor a fost luat de concret: gust�ri, vin, sucuri, mere si pr�jituri. Asa a fost 8 Martie la Obarseni, cu muzic� si, basca, un concurs de dans cu premii. O s�rb�toare venit� de nic�ieri si dus� spre niciunde, dar poman� curat� pentru oamenii dintr-un loc in care necazul si boala tin loc de pat si pern�. „Cand eram elev de liceu, imp�cam l�utari de la Obarseni”, isi aminteste Bichinet. „Luam fanfara lui Giurgea pentru balurile de la noi din sat. Pe atunci, fanfara lor era mai bun� decat cea de la Doagele. �ntre timp, s-au schimbat lucrurile. Ehe, Romic�, �stia din Doagele cant� si la Paris, si-n Londra sau la Strasbourg, si-au f�cut case… B�i, si la nuntile din familia noastr�, bunicul, Neculai Turcu, a f�cut petreceri cu l�utarii din Obarseni. �ntre timp, comuna Voinesti a evoluat pe alte coordonate…”. Este o poveste pe care Bichinet o zice cu un ochi la drum si unul in pedale. Astfel de amintiri poate l-au f�cut s� vin� aici, in c�utarea unei tinereti si-a unor momente pentru totdeauna duse. „Uite de asta le-am promis c� le organizez eu 8 Martie pentru 250 de femei”. Si obarsenii au avut, f�r� indoial�, un 8 Martie de poveste. Cat despre Bichinet, „domnu’ presedinte” s-a pierdut repede printre m�rtisoare si pahare de vin pline, ap�rand doar cand si cand, in buluceala sutelor de trupuri fr�mantand noroiul din fata unui c�min cultural cu h�rti si covoare in loc de geamuri. Distanta politicoas� de la inceput a disp�rut, semn c� oamenii l-au adoptat, si, ca �n fiecare zi, „vedete” au fost aceiasi anonimi fistichii ai locului.