n ncurcata si relativ ndelungata mea existent, m-am bucurat de prietenia sau, cel putin, amicitia unor personalitti de exceptie, de cele mai multe ori poeti, n curs de afirmare ori deja cunoscuti n cercurile largi ale iubitorilor de literatur. Folosesc nostalgic aceast expresie, cam apropiat de ceea ce numim limbajul de lemn, reflectnd ns corect o realitate disprut. Astzi, am putea vorbi doar de niste minuscule cerculet e, raportate la iubitorii de poezie de altdat. n studentia iesean, petrecut n permanen- t alturi de Cezar Ivnescu, am prins ultimele sederi acolo ale lui Marin Sorescu si Ion Crnguleanu, am gustat din osptul poeziei mpreun cu Adi Cusin, Mircea Ciobanu, Gheorghe Lupu, Dan Laurentiu si, cu totii, nu mai sunt. La Vaslui, i-am cunoscut ndeaproape pe toti creatorii de poezie din ultimii 36 de ani si am fost onorat de prietenia celor mai multi dintrei ei, din cuprinsul ntregului judet. Dar, nainte de toate acestea a fost Brladul, cenaclul Alexandru Vlahut, unde combteam mpreun cu Cezar Ivnescu, Octavian Stoica, Alexandru Tacu, Constantin Clisu, pentru a-i aminti doar pe cei care au publicat cel mai mult. Si, n aceast ambiant care, n 1959, cuta s renvie tririle culturale brldene de veche traditie, la Institutul Pedagogic de doi ani, inaugurat de cteva luni, s-a ivit un cerc literar intitulat George Tutoveanu, ceea ce presupunea pe atunci un curaj deosebit. Iar initiatorul, fondatorul acestuia, Ion Iancu Lefter, a devenit colegul si prietenul nostru. ntlnirea a fost totodat sub semnul unei comuniuni spiritualedar si sub semnul Securittii, pe atunci foarte activ. Titulatura George Tutoveanu i deranjase pe vigilenti, poetul care purta acest nume, considerat nationalist si reactionar, se stinsese din viat n urm cu doi ani, iubit de brldeni dar privit cu ostilitate de autoritti, supravegheat n permanent, supus unui climat de izolare. Spre rusinea noastr, a cenaclistilor care-l citeam pe ascuns, nu am avut totusi curajul s-i promovm nc de atunci numele si opera. A trebuit s vin Ion Iancu Lefter, de la Gura Albesti si, cu spiritul su rzvrtit, nfruntnd de la cea mai fraged vrst riscurile, s ne dea o lectie de atitudine civic. Ne-am desprtit si ne-am rentlnit de nenum rate ori. Peregrinrile sale prin tar, inclusiv momentul elogiilor aduse de George Clinescu, au fost consemnate n mod sistemic de Ioan Baban n dictionarul intitulat Univers cultural si literar vasluian. ns cele de mai sus se bucur de o exceptional transpunere liric n cele scrise cu sufletul dilatat de retrirea coplesitoare a amintirilor de ctre Elvira-Lili Lefter. Drumurile mele, numeroase si ele, s-au desprtit de cele ale lui Ion, dar din cnd n cnd s-au intersectat. Punctual, s amintesc doar o vizit de noapte la Gura Albesti, o ntlnire n Bucuresti, cnd a luat un avion ctre Suceava, o ntlnire la Vaslui, nainte de a veni la Centru, cnd, el fiind redactor la Vremea nou, mi-a facilitat o prim colaborare, urmat de multe altele. Ion Iancu Lefter a muncit tot timpul, a reusit, n ciuda conflictelor sale acute cu autorittile comuniste, s-si pstreze un statut social, echilibrul datorndu-se n bun parte sotiei sale, cel mai de seam rod al peregrinrilor sale, din Delta Dunrii pn n muntii Bucovinei, unde a ntlnit-o pe Lili din versurile sale si din viata de fiecare zi. A fost cadru didactic la nenumrate scoli, din dorinta de a cunoaste cu adevrat tara, dar si silit uneori de autorittile care nu admiteau s fie contrazise, a fcut foarte bine ziaristic, deranjnd pe multi, au urmat biblioteca, cinematografia etc. Zeci de ani, a muncit, a risipit un timp care putea fi dedicat exclusiv creatiei si, ceea ce a fost n cel mai nalt grad duntor, a fost hrtuit mereu. L-au tratat cu rutate Partidul, Securitatea, dar si colegii din diversele institutii n care a lucrat. Au functionat din plin invidia, frustrarea celor care stiau c nu vor fi niciodat cu adevrat creativi, desi ncercau zadarnic, asa c ngrosau unele aspecte ale modului su de viat, spre satisfactia meschinriei lor sufletesti si a neputintelor intelectuale. n aceste circumstante, putem afirma fr s exagerm c Ion Iancu Lefter a scris foarte mult. S enumerm volumele aprute n timpul vietii si cele postume, datorit osrdiei si atasamentului peste timp al Doamnei sale: Srut – 1969, Starea de duminic – 1983, Coroana de spice – 1985, Sgetarea cerbului – 1988, Gloria ierbii – 1989, Apoteoza lacrimei – 1997, Cele mai frumoase poezii – 2000, Spre Golgota – 2005. Trebuie s sublieniem ns un fapt: creatia lui Ion Iancu Lefter nu a fost nc publicat n ntregime; a lsat zeci de caiete cu versuri sau alte scrieri literare. Dac nsumm volumele si manuscrisele, nu putem s nu rmnem uimiti, corobornd acestea cu existenta sa att de zbuciumat. Pentru cei prosti sau superficiali, grbiti s judece totul dup aparente, Lefter era un boem ntre boemii Vasluiului. Dar idiotii care emiteau, si mai emit nc, false caracterizri, nu stiau, nu erau capabili s stie ct de mult se druia scrisului, cum intra n abstinenta absolut, scriind noptile mai ales, sute si sute de pagini, cu o caligrafie ordonat, srguincios ca un copist medieval. L-am comparat, din acest punct de vedere cu Machiavelli, care, n scrisoarea ctre Francesco Vettori, prefata la Il Principe, povesteste despre ntlnirile si petrecerile sale zilnice cu indivizii grosolani din satul n care era exilat, urmate de refugiul ntr-o camer n care scria si considera c se ntlneste cu Platon si Aristotel, cu Titus Livius si Tacitus. Ion Iancu Lefter se ntlnea cu Eminescu si Creang, cu Neculce si Sadoveanu, cu Iorga si Eliade. Si a venit decembrie 1989. Revitalizat, plin de energie, s-a ntrupat ntr-o cluz a vremurilor pe care le credea drept un viitor de aur al Romniei, asa cum spunea Bolintineanu. Sub imperiul unui preaplin al fortelor sale spirituale, s-a aruncat n lupt dorind o concretizare, o materializare a visurilor sale. n primul rnd, dragostea pentru urgisitii romni de peste Prut. S-a dus la Chisinu, s-a manifestat n cel mai romnesc chip posibil, nfruntnd si de aceast dat cele mai periculoase riscuri. Dac toti romnii, mai nti cei care se ctraser n functii de conducere, ar fi gndit si actionat la fel, de multi ani granita noastr de rsrit ar fi fost iarsi la Nistru. n continuare s-a druit publicisticii, domeniu n care era att de priceput si, mpreun cu alti oameni de suflet am scos Gazeta de Est, prima publicatie social-cultural liber si independent din judetul Vaslui. Pe 16 februarie 1990 a aprut primul numr, dar, la srbtorirea sa, cnd a iesit din calandru primul numr, sticla care trebuia s pecetluiasc momentul s-a spart de la sine, a marcat o presimtire a rului. Si acesta s-a produs la 1 martie, cnd a aprut, ndoliat, numrul al treilea. Moartea sa, ntmpltoare totusi, n ciuda zvonurilor, a fost practic un asasinat pe care poetul l prevzuse cu mult timp nainte. Trebuia s vin la redactie cap limpede, adic s fac ultima corectur. I-am telefonat c se amnase tiprirea (n-am avut bani s dm traditionalul ciubuc tipografilor, noi, care lucram voluntar), deci nu mai trebuia s vin. Pe trecerea de pietoni, un ofiter de militie, mergnd cu o vitez nepermis, culmea, fiind si de la circulatie, l-a spulberat, nu i-a dat nicio sans de supravietuire. La 50 de ani, aflndu-se n plenul fortelor creatoare si n plenul iluziilor c n Romnia totul va fi foarte bine. Este extrem de dureros ca a murit atunci, dar pentru el ar fi fost extrem de dureros s vad nruirea viselor si s-si continuie mai intens destinul de rzvrtit. Poezia lui Ion Iancu Lefter se prezint cititorului ca o expresie frust a unor triri a cror intensitate este cople- sitoare pentru autor. De aici originalitatea sa de necontestat, nscrierea ntr-o manier traditionalist fiind fireasc, departe de a fi elaborat, supus unor mode trecute sau prezente. Volumul nvierea a doua este ilustrativ pentru ntreaga sa creatie si semnificativ pentru tria sufleteasc a creatorului. Dup 1989 ne-am asteptat s apar nenumrate creatii de sertar, respectiv scrieri protestatare de valoare artistic, asa cum s-a ntmplat n Polonia, Cehia etc. Nu a fost s fie asa, au existat ns cteva onorabile exceptii, una dintre acestea fiind creatia lui Ion Iancu Lefter. Iar versurile cuprinse n acest volum sunt ntru totul covingtoare. Varietatea tematic uimeste cel mai mult printr-o aparent contradictie. Exist, ntr-adev r, asa cum s-a remarcat cu exagerat insistent unele laitmotive dominatoare, tratate ns de fiecare dat ntr-un mod diferit, de aici diversitatea creatiilor. Presimtind cele care i se vor ntmpla, poetul descrie profetic crucea care i va strjui mormntul de pe deal, asemuit cu o cas izvort din pmnt. Tematica religioas este evident dominant n Psalmi, n Biblia, si nu numai aici. Legat de Biblie este si Cuvntul, considerat unealta de baz a poetului. De aici si furnalu-nalt al propriei sale guri, care produce verbe pentru ani o mie. De la cuvnt la litere, iar n fiecare dintre acestea apara chipul mamei. Semnificativ n acest sens este Bocet de mam, din care citm: Strveche mam, bun si bolnav, ca un salcm ce-a ruginit n ploi, te risipesti de parc-ai bea otrav si ctre alt lume te ndoi. Tu esti priponul meu dintotdeauna de care sunt legat pe veci de veci si cntecelor mele le esti struna si ele nu te vor lsa s pleci. Remarcabile sunt ciclurile sale poetice. Alturi de multele sale versuri profetice se nscriu si cele care alctuiesc cele cinci Decade. n lumina acestora viata se constituie din cele cinci grupuri de ctre zece ani n care se nscriu copilria, adolescenta exploziv cu tulburtoarele ntrebri ale vrstei, marile confruntri ale tineretii si atingerea idealului feminin, urmeaz ani ai mplinirii, apoi ncununarea acestora la 50 de ani, tocmai vrsta la care va muri Ion Iancu Lefter. Ideea ciclurilor poetice este concretizat si n Litanii, acestea fiind n numr de zece: steanca, rsriteana, mersul, verticala, taina, rodierea, plecrile, asteptrile, misiunea, ultima. Simbolic, titlurile dezvluie tririle poetului. De exemplu, verticala se refer la conditia uman n sensul moralittii, viziunea descrie starea btrnetii iar ultima nu poate fi dect moartea. Conceptul familiei, ca mod superior al existentei este mereu elogiat, de exemplu n Sori sacri: acestia sunt, n ordine, mama, sotia, copiii. Asociatiile dintre titluri si continutul poeziilor sunt mereu mai suprinztoare: Candela este poezia care arde pn la moarte; Axa este iubirea pentru femeie, conditie sine qua non a existentei umane; Cochilia, obsesia unui spatiu personal, al poetului si al poeziei; Celula de baz, tranii, fr de care nu ar mai exista natiunea romn. n economia volumului un loc important l ocup versurile dedicate cu dragoste si admiratie unor mari personalitti de care poetul se simte profund atasat: Neculce, Chopin, Mickiewiecz, Budha, Orfeu, Serghei Esenin, Eminescu, Bacovia, George Mrgrit, Mihail Sadoveanu, Ion Alexandru Anghelus, Marin Preda. Dintre acestia, poetii sunt steaguri care ard pe zri si regi pe p- mnt. Poeziile patriotice, primite acum cu mare dispret de antiromni de felul lui Horia Roman Patapievici, care, dup ce a njurat copios poporul nostru, a avut nerusinarea s preia conducerea Institutului Cultural Romn, sunt cultivate frecvent, ntlnim numeroase creatii de acest gen n paginile volumului. S citm una dintre ele, o adevrat imprecatie la adresa celor care nu-si iubesc neamul romnesc, problem de arztoare actualitate. Dom Ministru, Dom Ministru, ti-am dat tronul si puterea, mai ajunge-vom la Nistru ca s-i msurm durerea?! Dac l-ai uitat pe hart ca pe-o halt oarecare capul s ti se despart de pe trunchi, fr-amnare. .. S nu uiti c te pndeste os strbun plngnd n glie si de-acolo-ti porunceste cum s faci diplomatie. Dom Ministru, Dom Ministru, treci odat la probleme cci nstrinatul Nistru nu-nceteaz s te cheme. Aceeasi vigoare a versului si aceeasi arztoare tent patriotic n Lacrima dacic, unde Decebal este asociat lui Iisus, Dor de Decebal, Nistrule, Ctre Nistru, Plns adormit, Strop de cer (dedicat Cadrilaterului). O adevrat geografie a iubirii, cnd evoc frumusetile peisajului n care si-a cunoscut iubitasot ia, Tiblesul, Crlibaba, Bistrita aurie etc. Si, nu suprinztor, pentru Ion Iancu Lefter, lirica erotismului intens cuprinde si note patriotice, de ideal national. Acum, c-s singur, draga mea, si clipa mi bubuie ca tunul n auz, trimite-mi snul tu ca o gutuie s-mi explodeze-n piept ca un obuz. Trimite-mi coapsa ta mestecnie si pntecul fosnind ca un scorus, s-mi curg-n os ca apele lunare cum curge-nstrinarea-n Ceremus. S-ti miruiesc cu untdelemn de floare prin vremi de vremuri funtea ostenit si nu te ntronez n calendare prea sfnt-n veac de veac neprihnite. O alt not dominant, si cea mai valoroas din punct de vedere artistic, a scrisului lui Ion Iancu Lefter consta n explozia imaginilor artistice, uneori n asociatii cu totul neasteptate, uimitoare, considerate stranii de unii critici. De mare frumusete este imaginea luminii, prima creatie a lui Dumnezeu, prin celebra invocatie Fiat lux. De altfel, n numeroase alte mitologii de pretutindeni si n filozofia gnostic, ntlnim un adevrat cult al luminii. Iat unele prezente luminoase din volum: femeie de lumin si de pine, dintii luminii mele calme, lumina adulmecat si but, femeie din lumin, mblnzirea luminii din ochii fiarelor, ptrunderea luminii n pori, tsnirea luminii, lumina pe frunte-ti curge puhoaie, si a rmas lumina-n cer mut, ntunecimea tot lumin este, lumina din placent, lumina noastr tot dement este, lumina taie-n noi sublime creste, lumina mi-a fost strangulat, lumina-i dulce m-a transfigurat, crnguri de lumin, o salcie ce-si pierde lumina, strop de lumin, o patrie a luminii. Si alte cuvinte cheie, de exemplu snge, au acelasi numr de neasteptate asociatii care pot fi descoperite n fiecare poezie. ncheiem cu o frumoas evocare a iubitei: femeie de rou si vis, imperiul meu blai.
Dan Ravaru











Cele mai frumoase zile din via?a noastr? sunt acelea care r?mn n amintire, iar amintirile sunt cele mai duioase rnduri pe care le-am subliniat n cartea vie?ii…
Timpul trece, ne despoaie ca un ho? si ne las? suspinnd n urma lui, dar singura comoar? ce nu ne-o poate lua este comoara amintirilor.
In via??, n sim?ire, n scris, n gnd, cnd te ui?i bine, r?mne, mai ales, ceea ce ai dat altora…, iar poetul Ion Iancu Lefter a dat oamenilor tot ce trebuia s? le dea.
El face parte din categoria oamenilor de valoare si este unic prin ceea ce ne-a lasat, spre a ne fi de folos. In tot ce a creat, a dat via?? din via?a sa, suflet din sufletul s?u, lumin? si dragoste…
Urcu?ul s?u a inceput n zori, cnd nu era mpovarat de ani, nfrico?at n amurguri, n?p?dit de noapte. A avut ras?ritul n fa??, nv?luit fiind de lumina marilor nceputuri.
Cuvintele au izvort dinl?untrul lui, pentru a vie?ui in sufletele noastre si pentru a s?l??lui fiecare n sufletul celuilalt n deplin? consonan??. S?mn?a cuvntului bun a rodit, a nflorit si a prguit n noi cuvinte frumoase, a trezit sufletele ngropate n indiferen?? sau n disperare, cntndu-i biruin?a n zambetul si n ochii minuna?i ai celor atin?i de vraja lor.
Ajuns in pragul maturit??ii depline, poetul se preg?tea, cu sufletul nflorit de dragoste, s? tr?iasc? bucuria libert??ii n toata mare?ia ei. Bucuria i-a fost ins? de scurt? durat?, c?ci moartea l-a incol?it si nu a renun?at pn? nu ?i-a sf?iat prada. Era n prag de prim?var?, n prima zi de M?r?i?or- 1 martie, 1990, cnd natura ncepea s? prind? via?? prin toate arterele sale. Atunci, a fost aruncat n pr?pastia neguroas? a ve?niciei, nsngerand ?i ndoliind Martisorul pentru totdeauna.
Corabia vie?ii lui a ncetat s? mai vsleasca, iar noile idealuri si capacitatea sa de d?ruire i-au fost frnte….Doar prim?vara, miezul de lumin?, cuibul niciodat? adormit al nceputului, soarele ce pleca la asfintit, st?ruind cu broderia-i de aur si gndul c? va r?mne o vie amintire pentru cei care l-am crestat adanc n sufletele noastre, i-au adus pacea si siguran?a c? tot ce a lasat in urm?, era cl?dit cu trud? si rvn? si va rodi in noi r?s?rituri……
Elena Lefter Cr?ciun
Comentariile sunt închise.