Tulburrile de anxietate sunt cele mai rspndite probleme de ordin psihic, afectnd 28,8% din populatie. Specialistii definesc anxietatea ca o tulburare a afectivittii, manifestat prin stri de neliniste, team si ngrijorare excesiv, care nu sunt motivate de pericole reale. Acestea pot s apar n urma interactiunii mai multor factori de risc: genetici, de personalitate, cognitivi, dar si ca urmare a evenimentelor negative din viata persoanei. Cu toate c tulburrile anxioase sunt tratabile, doar o treime dintre persoanele care sufer de aceste afectiuni caut ajutor specializat. Iat principalele forme ale anxiettii: tulburarea de anxietate generalizat si atacul de panic.
Tulburarea de anxietate generalizata
Tulburarea de anxietate generalizat este caracterizat de ngrijorri excesive sau nerealiste, care persist mai mult de sase luni. La adulti aceste ngrijorri pot avea ca punct de plecare sntatea, banii sau cariera. Pe lng ngrijorrile recurente, mai apar simptome fiziologice persistente, precum dureri musculare, insomnii, ameteli si iritabilitate. Este normal ca uneori s fim anxiosi sau ngrijorati. Dar, dac ajungem s fim foarte anxiosi fr un motiv anume si dac grijile ne coplesesc att de mult nct nu le mai putem controla si ne afecteaz serios viata, este foarte probabil s avem anxietate generalizat (AG). Anxietatea generalizat presupune un nivel foarte crescut al anxiettii si griji excesive, mult peste ceea ce este considerat a fi normal n situatiile respective.
Simptome
Semnele si simptomele anxiettii generalizate pot varia n combinatie si severitate si includ: agitatie si nerbdare, senzatia de nod n gt, oboseal, stare de slbiciune, dificultti n concentrare, senzatia de cap gol sau de vid mintal. Acestea sunt cumulate cu o stare de nervozitate sau iritabilitate, tensiune muscular sau stare de ncordare, tulburri de somn (dificultti n a adormi, trezit n mijlocul noptii, trezit devreme dimineata, somn excesiv) sau somn neodihnitor. Preocuparea exagerat pentru lucruri cotidiene, obisnuite sau pentru subiecte minore este un alt simptom al anxiettii. Intensitatea anxiettii resimtite variaz, dar chiar si atunci cnd este mai putin grav, senzatia de anxietate nu dispare niciodat complet. ngrijor rile si anxietatea pot fi n legtur cu mai multe sau chiar cu toate aspectele vietii unei persoane. De exemplu, am putea fi foarte ngrijorati de siguranta personal si a celor dragi sau putem avea un sentiment general c ceva ru este pe cale s se ntmple, chiar dac situatiile respective nu presupun nici un pericol real.
Diagnostic
Procesul de evaluare si stabilire a diagnosticului este unul complex si nu poate fi realizat dect de ctre un specialist (psiholog clinician sau psihiatru). Un diagnostic de anxietate generalizat este pus atunci cnd o persoan trieste timp de cel putin 6 luni o stare de ngrijorare sau preocupare excesiv pentru diverse lucruri sau aspecte ale vietii sale: munc, scoal, familie, stare financiar, sntate etc. Anxietatea si ngrijorarea nu pot fi controlate si cauzeaz un disconfort semnificativ n viata persoanei. ngrijorrile nu se refer numai la unul din urmtoarele aspecte: ngrijorri de a nu avea un atac pe panic, teama de a nu fi umilit n public, de a nu fi contaminat, sau de a fi departe de cas sau de rudele apropiate, de a nu lua n greutate, de a nu avea o boal grav, sau ngrijorri legate de o traum. n aproximativ 85% din cazuri, anxietatea generalizat nu apare singur, ci este nsotit si de alte probleme psihologice, dintre care cele mai frecvente sunt: depresia, alte tulburri de anxietate, abuzul de substante, probleme digestive etc.
Cauze
La fel ca si n cazul altor probleme de sn- tate mental, si n cazul anxiettii generalizate exist o combinatie de factori care contribuie la aparitia si mentinerea ei: factori psihosociali, genetici si biologici. Genetici – Tendinta de a dezvolta anxietate generalizat poate fi transmis n familie. Se consider c aportul factorilor genetici este de aproximativ 30%. Biochimia creierului – Anxietatea generalizat a fost asociat cu dezechilibre ale unor neurotransmit tori. Neurotransmittorii sunt mesageri chimici care ajut la transmiterea informatiei ntre celulele creierului. Atunci cnd cantitatea de neurotransmittori nu este bine echilibrat, mesajele nu pot fi transmise n mod corespunz tor si pot aprea reactiile specifice anxiettii. Factori de mediu – Evenimentele traumatice si/sau stresante cum ar fi abuzuri, moartea cuiva apropiat, divort, boal fizic grav, schimbarea scolii sau a locului de munc, pot duce la aparitia anxiettii generalizate. De asemenea, anxietatea generalizat se poate agrava n perioadele de stres. Consumul de substante adictive, cum ar fi alcoolul, cafeina sau nicotina, pot si ele nrutti starea de anxietate.
Tratament
Principalele dou forme de tratament pentru anxietatea generalizat sunt medicatia si psihoterapia. Ele pot fi aplicate individual sau n cobinat ie. 1. Medicatie. Medicamentele prescrise n tulburrile de anxietate au, ca orice medicament, avantaje si dezavantaje, indicatii si contraindicat ii. Doar un medic (psihiatru) poate recomanda folosirea lor, iar oprirea brusc a tratamentului, fr nstiintarea medicului, nu este recomandat. n functie de nevoile dumneavoastr personale, medicul psihiatru v va recomanda cel mai potrivit tratament. 2. Psihoterapia. Cea mai utilizat form de psihoterapie pentru anxietatea generalizat este TCC (terapia cognitiv-comportamental). Premisa de baz a acestei forme de psihoterapie este c propriile noastre gnduri – nu alte persoane sau situatii – determin felul n care reactionm si ne comportm. n cazul anxiettii generalizate psihoterapia este axat pe cele dou elemente centrale ale acestei tulburri: ngrijorarea excesiv si necontrolat si starea de supra-activare neurofiziologic. Principalele tehnici de interventie sunt restructurarea cognitiv, relaxarea si expunerea.
Tulburarea de panica
Tulburarea de panic este caracterizat de atacuri de panic recurente si o evitare crescut a situa?iilor care pot declan?a aceste atacuri. n timpul unui atac de panic,. persoanele au impresia c au un atac de cord, nnebunesc sau se sufoc, fr a putea identifica un motiv anume. Simptomele atacului de panica: palpitatii, durere n piept, transpiratii, tremur, senzatii de sufocare, team de moarte, teama c o s piard controlul, senzatii de irealitate. Definitie Tulburarea de panic este o problem de tip anxios n care persoana are episoade de fric sau anxietate foarte intense care apar brusc si neasteptat, ca din senin. Aceste episoade, numite atacuri de panic, pot dura cteva minute sau cteva ore, pot s apar din cnd n cnd sau frecvent. De multe ori, cauza sau elementul declansator al acestor atacuri este necunoscut. Atacul de panic singular nu este un diagnostic n sine. Un diagnostic de tulburarea de panic este pus atunci cnd persoana a avut cel putin dou atacuri de panic aprute brusc si neasteptat si care au fost apoi urmate de cel putin o lun de ngrijorri si frica c un alt atac sar putea s aib loc. Tulburarea de panic apare rar independent de alte tulburri. Adesea apare mpreun cu fobii specifice, fobie social, distimie, tulburarea de anxietate generalizat, episod depresiv major sau abuzul de substante.
Simptome
Un atac de panic se manifest printr-o serie de simptome fizice si cognitive: – Palpitatii, bti puternice si/sau accelerate ale inimii; – Transpiratii; – Valuri de cldur sau de frig; -Amorteal, furnicturi n corp; – Tremurturi sau frisoane; – Senzatie de sufocare sau de nod n gt; – Respiratie ngreunat sau senzatia de tiere a respiratiei; – Presiune, disconfort sau durere n piept; – Great, diaree sau alte probleme cu stomacul; – Senzatie de ameteal, de ru, de pierdere a echilibrului sau de lesin; – Senzatie de irealitate, de a fi n afara corpului sau senzatia c ceea ce se petrece este ciudat, neobisnuit; – Teama de a muri; – Teama de a pierde controlul sau de a nnebuni. Durata unui atac de panic este de aproximativ 20-30 minute iar intensitatea sa creste treptat si atinge un nivel maxim n aproximativ 10 minute.
Diagnostic
Pentru a se putea pune diagnosticul de tulburare de panic, trebuie s existe atacuri de panic repetate, dintre care cel putin unul s fie urmat, timp de minimum o lun, de unul sau mai multe dintre urmtoarele simptome: team persistent de un potential nou atac, ngrijorri privind consecintele atacului (ex. infarct miocardic, pierderea controlului, existenta unei boli psihice grave), o modificare semnificativ a comportamentului n legtur cu atacurile – evitarea situatiilor aparent asociate cu atacurile de panic, a nu sta singur, vizite repetate la medic etc.). Cauze Ca multe alte tulburri de sntate mental, tulburarea de panic este rezultatul unei interac- tiuni complexe ntre factori sociali, biologici si psihologici. Cauze sociale sau de mediu – tulburarea de panic se dezvolt pe fondul perceptiei senza- tiilor corporale ca fiind periculoase. Acest fapt deriv din experiente de viat aversive (de exemplu o boal pe care individul a avut-o la un moment dat), prin observatie vicariant (de exemplu persoane familiare/semnificative manifest distres vizavi de senzatiile corporale), prin nvtare indirect (de exemplu hiperprotectia parental vizavi de amenintrile fizice) sau prin evenimente de viat (de exemplu o nastere n trecutul apropiat). Odat ce individul a nvtat c senzatiile corporale pot fi periculoase, atacul de panic poate s apar pe fondul unei boli, a unei perioade mai stresante sau pur si simplu din senin. Cauze psihologice si biologice – n cadrul tulburrii de panic, factorii biologici sunt considerati a fi predispozitii care cresc posibilitatea activrii sistemului nervos vegetativ prin asocierea acestora cu factorii psihologici. Cauzele psihologice, reprezentate de factorii cognitivi, iau forma interpretrilor catastrofice a senza- tiilor somatice. Aceste interpretri favorizeaz intensificarea senzatiilor care, la rndul lor, sunt interpretate catastrofic, ntretinndu-se astfel un cerc vicios ntre factorii biologici si cei psihologici.
Tratament
Medicatia pentru tulburrile de panic este folosit pentru tinerea sub control a simptomelor atacului de panic, reducerea severittii si frecventei acestora, reducerea anxiettii si fricii asociate cu aparitia unui nou atac. Studiile au artat eficienta tratamentului medicamentos pentru dou mari clase de medicamente: benzodiazepine si antidepresive. Terapiile cognitive comportamentale sunt considerate a fi tratmentele de referint n comparatie cu toate celelalte tipuri de tratament psihoterapeutic. Tratamentul medicamentos este mai usor de folosit, actioneaz mai rapid odat ce atacul s-a instalat, este la dispozitia individului, dar efectele sale benefice se reduc odat cu renuntarea la tratament. n practica clinic se prefer o mbinare a celor dou modalitti de tratament. Evolutie O serie de dovezi sugereaz faptul c dac aceast tulburare nu este tratat, simptomele pot lua o form cronic. De asemenea, tulburarea de panic poate constitui un risc pentru dezvoltarea altor tulburri precum depresia, alte tulburri de anxietate, abuzul de substante, distres marital. Toate aceste probleme de sntate mental afecteaz functionarea individului n diverse domenii cum ar fi: cel social, profesional, familial.
