Despre Sfntul Andrei spun legendele c acesta ar fi fost trimis n „trmurile lupilor”, n misiunea de crestinare unde a fost nsotit si cluzit n teritoriile dacice de Marele Lup Alb. Legenda Lupului alb, slujitor al lui Zamolxis, sau Salmoxis, Samolxis, Zamolxis, Zamolxe, este surprinztor de asemntoare cu cea a zeului Apollo la grecii antici. Acesta si avea templul pe insula Alba (Leuke), pe malul Mrii Negre (actuala Insul a Serpilor).
n fiecare toamn, Apollo se retrgea n misterioas tar a hiperboreenilor, pentru a petrece iarna. El era conduc torul acestora denumit si Lycantropul, Lupul Alb, divinitate respectat cu sfintenie de ctre strmosii nostri drept protector si salvator n clipe de cumpn. El ar fi avut darul de a vindeca rni si prin rugciuni „de a lega gura lupilor”, aprndu-i pe oameni si vitele lor. Lupul a fost ntotdeauna considerat simbol al dacilor, iar unele legende spun c Marele Lup Alb, considerat cpetenia lupilor, ar fi fost alturi de daci la cderea Sarmizegetusei. Aceste calitti mitice nu iar fi putut fi atribuite dac identitatea simbolic ntre daci si lupi s-ar fi pierdut cu totul din memoria colectiv. Vechile legende spun c un preot al lui Zamolxis cutreiera fr rgaz pmnturile Daciei pentru a-i ajuta pe cei care aveau nevoie, transmitnd geto-dacilor c Marele Zeu veghea asupra lor. Fr a fi n vrst, avea prul si barba albe ca neaua, iar credinta, curajul si drzenia sa erau cunoscute nu numai de oameni si de Zalmoxis, ci si de fiare. Dovedind calitti deosebite Zeul l opreste la el, n munti, pentru a l avea aproape. Dup un timp, Zalmolxe i aduce la cunostint preotului c a decis c a venit timpul ca acesta s l slujeasc n alt chip si astfel l transform n animal, n cea mai temut si mai respectat fiar a Daciei, ntr-un lup, un Lup Alb, mare si puternic, dndu-i menirea s adune toti lupii din codri pentru aprarea trmului. n scurt timp, fiarele Daciei au ajuns s asculte de el si s l considere conductorul lor. ndrgit mai mult de lupi, cci acestia erau singuri fr conductor, doar foamea tinndu-i n hait. Astfel, ori de cte ori dacii se aflau n primejdie, lupii le sreau n ajutor. Urletul Marelui Lup Alb era de ajuns si de oriunde ar fi fost, lupii se adunau s i apere pe cei care le deveniser frati. Lupul Alb ns era si judectorul lor, pedepsind lasii si trdtorii. Dacii aveau ca totem lupul, cel mai feroce animal din aceast zon, singurul care nu poate fi mblnzit sau dresat. Rzboinicii nenfricati se identificau cu acesta, numindu-se ei nsisi lupi sau cei care sunt asemenea lupilor. Dup un timp petrecut printre lupi Zeul l cheam din nou pe slujitorul su la el, de aceast dat pentru a-i da posibilitatea s aleag, pentru ultima oar dac doreste s redevin la forma initial de om ori s rmn lup. Cu toat mhnirea pe care o poart n suflet, stiind ce vremuri vor urma, decide s rmn alturi de Zeul su, spernd c astfel s slujeasc mai cu folos tinutul si poporul su. Cu toat vigilenta geto-dacilor, a lupilor si a Marelui Lup Alb, romanii reusesc totusi s se infiltreze n rndurile lor si, n apropiere de marea invazie, sdesc n inima lasilor smnta nencrederii fat de Marele Zeu. Astfel, unii daci ncep s se team c Zeul nu le va fi alturi n marea btlie, iar trdtorii cuprinsi de fric ncep s omoare toti lupii ce le ieseau n cale n speranta c unul din acestia va fi Marele Lup Alb al crui cap l vor putea oferi romanilor n schimbul vietii lor. Lupii, cti au mai scpat fug n inima muntilor spre a nu mai reveni niciodat n ajutorul fratilor ce i trdaser. Lupul Alb si Zamolxe se retrag n Muntele Sacru de unde vor privi cu durere n suflet cum geto-dacii sunt nfrnti de romani din cauza trdrii. Lupul, datorit cruzimii lui si a spaimei pe care o producea, a fost un animal foarte respectat n sud-estul Europei. Strmosii nostri, predaci, dacii si dacoromanii au fcut din acest animal un adevrat cult magico-mitologic din care ne-au rmas pn pe la mijlocul secolului trecut unele reminiscente etnografice si folclorice. Se stie c cea mai vie imagine pe care a avut-o antichitatea despre populatia Daciei a fost strnsa legtur ntre daci si lupi. Aceast populatie se numea Carpi si de aici rezult si denumirea muntilor Carpati, pe versantii crora locuiau att oamenii ct si lupii. Despre steagul dacilor, corpul de balaur cu cap de lup, N. Iorga spunea c acesta este „esenta religiei strmosesti”. Aparitia lui semna groaz printre dusmani. Stegarul purta ridicat acest stindard care avea pe corp solzi mobili de metal. n goana calului, aerul care ptrundea prin gura larg deschis a lupului scotea sunete suiertoare, nsotite de zgomotul solzilor care se loveau ntre ei. Lupttorii purtau pe fat msti de lup sau urs nspimntndu-i pe dusmani cu sunete ngrozitoare. Se presupune c vechile credinte si ritualuri ale populatiei precrestine au fost nglobate n noua religie. Spre exemplu, interdictia de a lucra n ziua Sfntului Andrei, ziua fiind sub interdictia lupilor. Noaptea premergtoare srbtorii Sfntului Andrei (29/30 noiembrie) este conceput ca sabat al strigoilor si al lupilor. Majoritatea traditiilor populare stabilesc o legtur ntre Sfntul Andrei si lupi. n aceast noapte, n special la sate, se practic nc ritualuri ciudate, din credinta c astfel se pot gsi mai usor protectia de toate relele, bunstarea si chiar dragostea. Anumite obiceiuri legate de ziua Sfntului Andrei ca: tierea de ramuri din copaci si plantarea de gru n vase cu ap, pentru a fi pstrate pentru Anul Nou, amintesc de rituri agrariene mai vechi. Ele indic, folcloric, att obiectivul patronat de Sfntul Andrei al trecerii dacilor la noua religie, ct si caracterul adnc popular al acestei actiuni. Tinerii superstitiosi si nu numai cred c acum au sansa s-si cunoasc iubitul sau ursitul. Pe de alt parte ns, mai exist credinta c este momentul pentru a se lua msuri de aprare mpotriva duhurilor rele. Spiritele malefice ale celor decedati au, n aceast noapte, puteri sporite. Noaptea de 29-30 noiembrie, numit si noaptea de Sfntandrei, este ntr-un fel echivalentul romnesc al noptii de Halloween. Spiritele ies n lume, lupii vorbesc cu grai omenesc si spun lucruri ngrozitoare, iar cei care vor fi atacati n aceast noapte se vor transforma n vrcolaci. Oamenii se apr de rele cu vrji si usturoi. Aceast srbtoare este ultima din toamn, cea de Sfntul Andrei fiind prezentat ca un „cap de iarn”. Sunt multe superstitii legate de noaptea Sfntului Andrei. Cele mai multe au legtur cu revolta, cu mritisul, dar si cu protectia mpotriva spiritelor rele care bntuie printre cei vii. Spiritele rele nu vor avea acces n cas dac gospodinele vor ntoarce seara toate cnile si vasele cu gura n jos. Tot pentru alungarea spiritelor se agat usturoi la intrare, iar animalelor li se pune n mncare busuioc si n ap cteva picturi de agheasma. Se pune gru la ncoltit, pentru ca gospodarii s afle cum va fi recolta de anul viitor, dar si ct de prosper va fi casa si familia lui. Se spune c un pr din coada lupului poate aduce iubirea oricrei femei. Despre acest atribut de demon sexual relateaz istoricul, filologul si literatul roman Pliniu cel Btrn n cartea sa Istoria natural conceput ca o enciclopedie a epocii. Interesant de aflat, aceast superstitie s-a pstrat pn n zilele noastre n jocurile rituale din perioada solstitiului de iarn executate de tinerii care poart mstilecostume ce simbolizeaz lupul. Se crede c astfel de jocuri fcute la casa femeilor sterpe le fac fecunde si prolifice. Atunci cnd un flcu mascat n lup se apropie de femeia vizat, ea smulge cteva fire de pr din blana de lup pe care o poart acesta pentru a le folosi n vrji si descntece de dezlegat nasterea. Pentru a contracara credinta n puterea magico-mistic a lupului, crestinismul primitiv l-a nvestit pe Sfntul Petru cu atributele de pstor al lupilor (care sunt considerati cinii si) mpreun cu Apostolul Andrei, care a propovduit crestinismul n „teritoriile lupilor” si a fost tot timpul vegheat de Marele Lup Alb. Unul dintre cele mai mari ajunuri ale calendarului popular, ajunul Sf. Andrei este momentul n care se dezlntuie fortele malefice, dusmanii traditionali ai tranului. Fie c sunt oameni (strigoii vii sau cei morti), fie c sunt animale (lupii), ei gsesc ecou n tulburrile atmosferice ale anotimpului care si-a intrat deja n atributii. Frmntrile viscolului si suierturile crivtului au fost asociate adesea cu sufletele nelinistite ale mortilor necurati, care acum capt putere si actioneaz nestingheriti pe pmnt. Ca si ajunul Sf. Vasile sau al Sf. Gheorghe, este unul din momentele propice desfsurrii de practici magice cu caracter oracular. n noaptea Sf. Andrei, care e si prima noapte a Anului Nou dacic, se deschid cerurile, pentru c acum se ntlnesc cele vzute, cu cele nevzute, lumina cu ntunericul, se nnoieste timpul, moare haosul si se naste armonia din om si din univers, ce e nuntru, e si n afar. Acum, puterea lupului e cea mai vie. Aceast noapte se spune c ar fi cea n care duhurile malefice numite n traditia popular strigoi, moroi sau pricolici – au o putere mai mare dect n restul anului si sosesc printre oameni s le fac ru. De aceea se iau msuri de prevenire a acestor rele. Se coc pentru belsug plcinte cu dovleac si turte de mlai, se ung usile si ferestrele cu usturoi si se ascund coasele. n noaptea de „Sfnt Andrei”, oamenii evit s ias pe ulite. Ei rmn n case protejati de usturoiul de la intrare si de lumina candelei aprinse. Tot de Sfntul Andrei, datorit transparentei granitelor dintre lumi, se dezleag secrete, se descoper autorii unor crime sau ale unor furturi. nspre Sf. Andrei nu se mtur casa, c mnnc lupii vitele. Gospodinele ce voiesc ca vrjitoarele si strigoaicele s nu le ia mana de la vacile lor, nconjur n noaptea spre Sf. Andrei vacile, mai ales pe cele mulgtoare, cu mac, dup cum merge soarele si, nconjurndu-le, presur smnt tot de mac pe jos, mprejurul lor. Apotropaic, se ung portile, usile si ferestrele cu usturoi, iar la vitele de parte brbteasc se lipeste de cornul din dreapta o cruce de cear. Facerea drobului de sare a vitelor, descntarea si ngroparea lui ntr-o nvelit ntr-o bucat de crp, sub pragul usii staulului. Aceast sare astfel preparat se scoate la Sfntul Gheorghe de sub pragul staulului si n trte ori n fin de porumb se d vitelor de mncare, spre a fi ferite de fermecturi, vrjitorii si alte rele. Asemenea se d la vite din aceast sare si la Joi-Mari, nainte de Pasti. De Sf. Andrei femeile fac cte dou lumnri si colac si le duc la biseric. O lumnare o ia napoi si, cu ea aprins, n seara de Sf. Andrei, ocoleste curtea si oborul vitelor spre a fi ferite de grindin si boli. Cine nu face asa nu va scpa cu vitele fr a le mnca lupii sau a se mbolnvi. Acum se fac previziuni pentru anul urmtor. n popor se crede c iarna va fi grea sau usoar, dup cum e vremea n aceast noapte. Dac luna va fi plin si cerul ntunecat, dac va ninge sau va ploua, peste iarn vor fi zpezi mari si grele. Dac n aceast noapte este senin si cald, va fi o iarn blnd, iar dac este ger va fi o iarn grea. Fetele mari, care se adun la casa uneia pentru facerea turtei, aduc doar ap nenceput. La turt se pune n egal msur ap, sare si fin, msurate cu o coaj de nuc. Fiecare fat si coace turta pe vatr si apoi o mnnc, asteptnd peste noapte voinicul, ursita, care va veni n vis s-i dea ap pentru astmprarea setei. Colacul este fcut din pine dospit, punnd n mijlocul lui un ctel de usturoi. Dus acas, colacul este asezat ntr-un loc clduros, unde este lsat vreme de o sptmn. Dac rsare usturoiul din mijlocul colacului, fata stie c va avea noroc de brbat bun. Dac usturoiul nu rsare, e semn c brbatul asteptat va veni anul viitor. n unele prti, fetele, ca s-si vad ursitul, pun sub cpti nspre Sf. Andrei patruzeci si unu de fire de gru, menindu-le n chipul urmtor: „Voi, patruzeci si unu de fire de gru, Eu voi adormi, Si voi hodini. Dar eu m rog lui Dumnezeu, S-mi trimit ngerul meu, S-mi arate pe ursitorul meu, Cel ce mi-i dat de Dumnezeu!”. Peste noapte fetele cred c-si vor vedea n vis alesul. Grul mai este utilizat si pentru aflarea norocului. Toti ai casei seamn gru n cte o strachin cu pmnt. i va merge bine, va fi sntos cel al crui gru va rsri cel mai bine si va creste frumos. n alte prti, grul se pune n ap curat si, dac rsare, se zice c acel ce l-a pus va avea noroc. Tot n acest scop se pun n ap si ramuri cu muguri, pentru a mboboci. Aceste crengute nflorite sunt viitoarele sorcove de la Sf. Vasile. Tot acum se adun la o cas mai multi flci si fete pentru a pzi usturoiul. Pe o mas pun mai multe cciulii de usturoi, mprejmuite cu tmie, smirn si cteva lumnri de la Pasti, aprinse. Pun apoi pe mas diferite feluri de mncare, apoi se aseaz toti n jurul mesei, mnnc, vorbesc si rd pn n zori. Fetele si mpart usturoiul, pe care l duc a doua zi la biseric, pentru a fi sfintit. Usturoiul este pstrat mai apoi la icoan, fiind bun de fcut „de dragoste”. Usturoiul pzit primvara se pune n pmnt si-i bun de leac; cu el, se spune n popor, pot fi tratate si vitele bolnave. La multi ani tuturor ce poart numele Andrei si derivatele sale!
Dan Horgan
