TRADITII SI OBICEIURI DE MIHAIL SI GAVRIL

Pe 8 noiembrie, credinciosii sãrbãtoresc ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Cei doi arhangheli purtãtori de sabie ca simbol al biruintei sunt, potrivit credintei ortodoxe, conducãtorii cetelor de îngeri si cãlãuzele sufletelor în drumul lor spre Rai. Ei sunt o prezentã puternicã în trei mari religii ale globului – crestinism, iudaism si islamism.
Serbarea Sfintilor Îngeri în cultul divin ortodox este foarte veche, datând ca sãrbãtoare generalizatã încã din primele secole crestine, mai precis din secolele IVV, având pentru crestini semnificatii deosebite: Dumnezeu si-a trimis mesagerii Sãi ca sã ne ocroteascã, sã ne ajute si sã ne aducã vestile bune si binecuvântarea Lui. În calendarul popular, soborul Sfintilor Mihail si Gavril se serbeazã trei zile, în 8, 9 si 10 noiembrie prin valentele psihopompe pe care le dezvoltã Sf. Mihail. Prima zi se numeste capul Arhanghelului, a doua zi, mijlocul Arhanghelului, iar a treia zi, coada Arhanghelului. Acum este trimisã pe lumea cealaltã vara, iar sfântul începe sã slobozeascã, treptat, gerul iernii. Zilele de 9 si 10 noiembrie sunt numite Filipii de Toamnã si se tin si pentru a fi feriti de lupi. Se spune cã de Filipi nu este bine a descânta, decât de purici. În ceea ce priveste vremea, 8 noiembrie este zi de hotar între toamnã si iarnã. Acum, iarna este slobozitã putin câte putin si nu dintro datã. Traditia popularã spune cã între sãrbãtoarea Arhanghelilor si Crãciun trebuie sã existe trei-patru zile senine si cãlduroase, luminoase, numite „vara iernii”, „Vara Arhanghelilor”, ce tine o zi. În folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat în comparatie cu Arhanghelul Gavriil. El poartã, uneori, cheile raiului, este un înfocat luptãtor împotriva diavolului si vegheazã la capul bolnavilor. Atunci când viata unui om este în cumpãnã, Arhanghelul Mihail îsi face aparitia lângã patul celui suferind si se aseazã la picioarele lui, dacã omul este menit sã trãiascã, sau la capul, lui daca îi este sortit sã moarã. Misiunea Sfântului nu se încheie însã aici. Dacã omul îsi dã ultima suflare, Mihail stã la dreapta lui, iar diavolul, gata sa-i sterpeleascã sufletul, la stânga acestuia. Arhanghelul îi reteazã muribundului capul cu sabia, iar sângele se rãspândeste peste tot, motiv pentru care, dupã un deces, se curãtã si se vãruieste camera în care si-a dat sufletul un om si se spalã tot ce a fost în ea. Arhanghelii în viziunea popularã sunt conducãtorii cetelor de îngeri, având aripi si purtând sãbii, ca simbol al biruintei si sunt cãlãuze ale sufletelor în drumul acestora spre rai, întotdeauna prezente în viata oamenilor, veghind din ceruri si, mai ales, de pe pãmânt, asupra muritorilor, arzându-le pãcatele acumulate de patimile omenesti si având grijã ca sufletele lor sã fie curãtate de gresealã cu prilejul posturilor si rugându-se la Dumnezeu pentru ei. Odinioarã, când aveau loc eclipse, se credea cã astrele ceresti sunt furate de draci. Mihail era perceput drept eliberatorul Lunii si al Soarelui, cel care restituia lumii astrii sãi vitali. Tot Mihail este cel care o împiedica pe Mama-reaua, sotia lui Scaraotchi, sã elibereze gerul si frigul pe pãmânt. De multe ori îl întâlnim alã- turându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tunã si trãsneste, sau orânduieste singur grindinã, cu tunul. El tine si ciuma în frâu, asemãnãtor Sfântului Haralambie. Arhanghelul Mihail, este personificarea binelui si apãrãtorul credintei, ca si un tãmãduitor de origine divinã. Adversar al rãului, a devenit în timp patronul luptã- torilor în numele credintei, al vindecã torilor si al salvatorilor de vieti. Adânc înfipt, atât în credinta popularã, cât si în cea cultã, este obiectul cultului a sute de milioane de oameni din lumea întreagã, având dedicate printre cele mai numeroase biserici si lãcasuri de cult. Biserica ortodoxã a rânduit ca acestia sã fie pictati pe douã dintre usile Sfântului Altar. Unul cu crini în mânã, semn al bunei vestiri, iar celãlalt cu o sabie de foc, semn al pazei care i-a fost rânduitã la poarta Edenului. În popor se spune cã fiecare om are câte un înger pãzitor. În Evul Mediu, crestinii îl vedeau pe Sfântul Mihail cã simbolul militantilor bisericii si ca patronul sfânt al soldatilor, fiind numit în liturgie „Printul armatei ceresti pe care tãrâmul îngerilor îl onoreazã”. Sfântul Mihail a fost de-a lungul timpului si un subiect favorit în artã, concurat doar de imaginea îngerului Gabriel. Este adesea înfãtisat ca fiind un înger puternic, impozant, învesmântat într-o magnificã armura albã, înarmat cu sabie, scut sau lance. Adesea poate fi vãzut în operele de artã, ca Sfântul Gheorghe, luptându-se cu un balaur cu sapte capete, sau peste cadavrul unui diavol, care adesea este chiar Satan într-o bãtãlie ce are loc în Rai. Sfântul Arhanghel Mihail este îngerul dreptãtii, ceea ce înseamnã cã el iubeste si ocroteste pe cei ce sunt iubitori de dreptate si fãcãtori de dreptate. O primã confruntare cu rãul a avut loc odatã cu cãderea îngerilor din paradis cãtre beznele nepãtrunse ale iadului. Dupã ce dracii au cãzut din ceruri vreme de trei zile, Arhanghelul Mihail si-a înãltat mâna dreaptã si a blagoslovit ca fiecare diavol sã rãmânã în locul unde a fost surprins de blagoslovire. În acest fel, dracii au fost hãrãziti locurilor unde se aflau atunci, în hãurile pãmântului, pe pãmânt, în ape sau în vãzduh. Lupta arhanghelului cu fortele întunecate este hãrãzitã a dura pânã la sfârsitul lumii, când va suna din trâmbitã pentru a scoate mortii din morminte si va duce bãtãlia decisivã cu diavolul. Arhanghelul se spune cã nu stã în Rai decât în Vinerea Mare si de Pasti, în restul timpului fiind în misiune pe pãmânt. Îngerul Mihail este desemnat în Cartea lui Enoh ca „Printul lui Israel”. El este îngerul întelegerii si al milei, care l-a învãtat pe Enoh misterele clementei si justitiei. De asemenea, este considerat a fi îngerul care l-a instruit pe Moise pe Muntele Sinai si probabil el este cel care i-a dat acestuia Tablele Legii. În Noul Testament, Mihail îsi disputã cu Satan corpul neînsufletit al lui Moise. Sfântul Arhanghel Mihail, Apãrãtorul Credintei, este cel mai invocat în slujbele bisericesti pentru a pãzi de rãzboi, precum si a obtine biruinta în cazul unei lupte. Sfântul Arhanghel Gavriil înseamnã în limba ebraicã, „bãrbat-Dumnezeu”. Numele sãu contine concentrat vestea cã Dumnezeu se va face bãrbat, cã va asuma firea omeneascã. Gavriil este arhanghelul bunelor vestiri. El a vestit lui Ioachim si Anei, cã o vor avea pe Maria, desi erau bãtrâni. De asemenea, Arhanghelul Gavriil a vestit-o pe Fecioara Maria cã îl va naste pe Iisus, Gavriil a rostit cel dintâi numele lui Isus Hristos si l-a înstiintat pe Zaharia de nasterea fiului lui, Înainte-mergãtorului, Ioan Botezãtorul, a vestit pãstorilor cã în Bethelem s-a nãscut Mesia. Sfântul Gavriil ocroteste fecioarele, mamele si pruncii si duce rugãciunile la Dumnezeu. Sfântul Arhanghel Gavriil este cel ce poartã vestile bune de la Dumnezeu cãtre omenire. El este ocrotitorul celor care, cu gând bun si cu bunãtate, se îndreaptã spre ceilalti, este ocrotitorul acelora care aduc vesti bune si a celor care sunt vestitori ai binelui în aceastã lume. În zonele muntoase, în care Arhanghelii Mihail si Gavriil erau celebrati si ca patroni ai oilor, stãpânii acestor animale fãceau o turtã mare din fainã de porumb, numitã „turta arietilor” (arietii fiind berbecii despãrtiti de oi), ce era consideratã a fi purtãtoare de fecunditate. Aceasta turtã se aruncã în dimineata zilei de 8 noiembrie în târla oilor, odatã cu slobozirea intre oi a berbecilor. Dacã turtã cãdea cu fata în sus, era semn încurajator, de bucurie în rândul ciobanilor, considerându- se cã în primãvarã toate oile vor avea miei, iar dacã turta cãdea cu fata în jos, era mare supãrare. În sâmbãta de dinaintea sãrbãtorii Arhanghelilor Mihail si Gavriil se fac praznice pentru sufletul mortilor, ziua numindu- se „Mosii de Arhangheli”. Atunci, se aprind lumânãri, care vor fi „lumina de veci” în lumea de dincolo atât pentru oamenii în viatã, cât si pentru cei dispãruti fãrã lumânare sau în împrejurãri nãpasnice ca sã aibã asiguratã luminã de veci, cãlãuzitoare pe lumea cealaltã. În unele zone ale tãrii s-a pãstrat traditia ca în aceasta zi finii sã îsi viziteze nasii, dãruindu-le colaci. De ziua Arhanghelilor, nu se lucreazã, cei care nu se supun acestei interdictii urmând sã aibã parte de chin mare la vremea mortii. Oamenii trebuie sã meargã la bisericã, sã aprindã lumânãri, sã se roage pentru belsug si sãnãtate. La multi ani, cu sãnãtate si belsug tuturor ce poartã aceste nume si derivatele lor!

Dan Horgan

Bibliografie

• Arthur Gorovei – „Credinti si superstitii ale poporului român”, Editura, Grai si Suflet – Cultura Nationalã”, Bucuresti, 1995; • Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului român”, Editura Paideia, 2001; • Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului român”, Editura Polirom, Iasi, 1998; • Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Române, 1997; • Ion Ghinoiu – „Sãrbãtori si obiceiuri românesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002; • Ion Talos – „Gândirea magicoreligioasã la români. Dictionar”, Editura Enciclopedicã, Bucuresti, 2001; • Irina Nicolau – „Ghidul Sãrbãtorilor Românesti”, Editura Humanitas, 1998; • Simion FIorea Marian – „Sãrbãtorile la români”, Editura „Grai si Suflet – Culturã Nationalã”, 2001; • Tudor Pamfile – „Sãrbãtorile la români”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997; • Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.